4,965 matches
-
pentru existență: Cai pufoși pe cer aleargă, / Înhămați la efemer, / Spre o țară doar lor dragă. / Zbor de-o clipă în eter! Autoarea privește în urma sa cu melancolie, ca o retrospectivă a timpului trecut, dar și spre viitor, întrebându-se retoric ce va face cu ce-a mai rămas din firul vieții: Dar universul sfânt nu are margini / Și-l ia la pieptul său pe binele robit: / Un biet moșneag în cârje, cu pas rănit de datini, / Urcându-l trist și
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
într-o ființă atât de plăpândă, de fragilă și supusă degradării. Care metafizică poate răspunde atâtor întrebări, blesteme și rugi ce zguduie adesea temeliile nopții? Cine este dincolo de valul acesta insinuant, ademenitor și imprevizibil totodată...” Interogațiilor dramatice din citatul anterior, retorice în felul lor, ar putea totuși să le aibă deja un răspuns filozoful austriac Viktor Frankl, care acceptă că viața este plină de durere și că există un sens în interiorul durerii: „există o rațiune, un sens, un scop și în
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
de neam și țară. Zbaterile, rănile tot mai profunde, deziluziile, neputința poporului ce strigă prin condeiul poetului, dau naștere capitolului trei, denumit de către acesta Pro patria. Poetul este încercat de sentimente din cele mai diverse: dezamăgire, sensibilitate, descumpănire, întrebându-se retoric: „Ce-i aceea dragoste de țară, / Ce-i cu noțiunea de „popor”, / Dacă patima imaginară / Nu mai leagă inima de dor?”( Dilemă)... pentru ca mai apoi să rămână drept în credință și cu speranța în Dumnezeu - „Așa că-n mare mila Ta
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
ceea ce vom face și vom zice, să susținem și să menținem vie, în memoria cititorilor ei, esența revistei „Oglinda literară” există pentru totdeauna ca și fondatorul ei: ...cincisprezece, paisprezece, treisprezece, etc... și până în cea de pe urmă clipă. P.S. O întrebare retorică: oare, n-ar fi meritat acest scriitor - Gheorghe Andrei Neagu -felicitări din partea oficialităților într-un cadru festiv? -------------------------------------- Mihaela VÂRTOSU Focșani, 5 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Mariana Vârtosu-PENTRU TOTDEAUNA / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2075, Anul VI
MARIANA VÂRTOSU-PENTRU TOTDEAUNA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380890_a_382219]
-
asemenea manieră reprobabilă, însă această scurtă secvență comparativă ilustrează aproape complet radiografia sumbră realizată de către discipolul lui Noica în text. Mizez, totuși, pe o revenire a autorului respectiv la sentimente mai bune. P.S. Dacă pe dl Gabriel Liiceanu - mă întreb retoric, firește -, l-ar înjosi cineva doar pentru idiotizantul motiv că face parte din spectrul larg al persoanelor septuagenare, ar putea învăța oare în acel moment domnia-sa ceea ce înseamnă cu adevărat durerea interioară, care covârșește, de nenumărate ori, sufletul, cuantificând
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
cuvintele spuse/ sunt, Doamne,/ de relele mele/ și de gândurile mle/ vinovat de ce mi-ai dat/ și nu am înmulțit...”. Există și o latură polemică în poezia lui Ion Iancu Vale, Acolada mare fiind semnificativă: „vor întreba, sfidător și deloc retoric/ cei care fără regrete, abuziv și discreționar/ împart pâinea noastră cea de toate zilele/ (atât cât să nu mai rămână/ pentru a da și altora)/ «oare pentru ce se tot agită aiuriții ăștia/ ciudați, visători și fără bani»/ și vor
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
înțelepciune personală, dobândită prin evoluția ei interioară. Angelina este aleasă să scrie. Poeziile oferite spre lectură par simple, dar fiecare cuvânt folosit are o încărcătură energetică specială. Le potrivește meșteșugit, construcțiile sunt ample, cu elemente intercalate (construcții gerunziale, participiale), interogații retorice, tocmai pentru a da greutate întâlnirii cu semenul și cu Dumnezeu. Îndemnul, de a se dezvolta o apropiere a omului cu Divinitatea, este de fapt soluția pentru eliberarea de temerile cotidiene. Pentru Angelina, Divinitatea înseamnă forța eliberatoare, idealul absolut. Cunoașterea
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
în funcție de marile sărbători religioase, continuă să meargă la slujbă, să respecte cu sfințenie posturile de peste an. Dacă, în acei ani, atâtea libertăți au fost îngrădite, cum se face că libertatea credinței nu a reușit să fie obstrucționată? Este o întrebare retorică, desigur... În lumea rurală oltenească, oamenii se tratează de boli în mod empiric. De pildă, ca să scape de răceală, copilul mic este înfășurat într-o cămășuță înmuiată în țuică. Cât despre cazanul de țuică, acesta este o ustensilă nelipsită din
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPIL NEDORIT” DE ION ŞI NELLY GOCIU de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374574_a_375903]
-
dorm. să/ umblu,/ să mănânc,/ în timp ce mă tot tângui/ și mă plâng,/ strivit la-nfățișare/ și-n adânc? E cu putință, oare, să/ mai fiu, când ea e moartă,/ viu, chiar/ foarte viu? - Poemul 12, p. 23). Alunecarea spre autointerogația retorică relevă drama celui ce nici măcar de la sine nu mai așteaptă vreun răspuns ("Adevărul cumplit/ până-n inima inimii mă/ săgetează:/ Cum mai pot să/ trăiesc,/ dacă tot ce-am iubit/ a murit?" - Poemul 22, p. 37) Nirvana a fost scrisă într-
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
mijloace neconvenționale se află izvorul acelei stări pe care el încearcă să o cartografieze. Conștient de dificultatea demersului, poetul pornește la drum dubitativ, declamând: „Cine sunt eu: Clipa, clipa, / Personajul, / sau chiar eroul luptei cu clișeele banalității.” Întrebarea nu este retorică pentru că mai jos poetul se definește ca fiind „tandrețea unui gând care caută în libertate un suflet pereche animat de dorul de veșnicie”. Asumându-și condiția de „Sclav, / neobosit sclav al repetabilului meu eu...” poetul continuă sondajul lăuntric citând nostalgia
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
borsetă cu abilitate de prestidigitator pachetul cărților de joc. -Tare-aș vrea să jucăm însă... cărțile pe față, metaforiză băiatul aluzia către tatăl rătăcitor și pentru care numai vițelul cel mai gras din ciurdă nu l-ar fi-njunghiat! Ceva obiecții? întrebă retoric. -Defel, defel! Mă-ncântă revederea, chiar dacă e târzie! Dar pe tine? -Urarea mea-i un zâmbet strâmb! E tot ce pot să-ți dau prinos! Ar fi minciună ca să-ți zic Bine-ai venit! îi aruncă tânărul persistând în agitata
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Dar nu mi-e clar cum s-a putut așa transfer? Înnebunit, T. pare cu totul rătăcit. Privește alarmat în jur. Se-ntoarce cu ochi holbați spre celălalt. Tirada-i plicticoasă n-o pricepe. Nimic nu-i spune chipul. Stupefiat retoric aruncă întrebări: -Cine să fie insul? Om nu-i! E poate o nălucă? Și este foarte rea de gură! Mă ceartă, vai! Dar nu-nțeleg ce spune... Acum nici despre mine nu știu să mă pronunț... N-am nume și
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
este singura în măsură să ne treacă dincolo. Apa înseamnă trecerea peste prag, în credințele populare cei morți au de trecut apa morților. Pentru a transcende în Lumină. Este drumul de la seceta ființei până la înnoire, la naștere din nou. Întrebările retorice sunt căutări, arderi interioare intense ale credinciosului, canicula omului profund: Pentru ce-i prețul pe care mi-L dai? Toate poemele sunt ciorchini de semnificații atârnând în noi, întrebări pe drumul vieții, mereu o cale spre Emaus, căci acum vedem
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎNTREBĂRI RETORICE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ziua pleacă la plimbare cu mănuși de catifea Noaptea hâtră habar n-are cât o iubesc eu pe ea Dunele din mâna dreaptă, văile vor
ÎNTREBĂRI RETORICE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374823_a_376152]
-
nemurirea ni se pare că ne-mbracă într-un anotimp ce firea nu-l admite, da’-l provoacă? de ce omul nu e om, roade să dea cu iubire nu știe să fie pom, să-nflorească în neștire?... Referință Bibliografică: Întrebări retorice / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNTREBĂRI RETORICE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374823_a_376152]
-
de construcția mentală pe verticală, te temi în același timp să nu pierzi cumva firul, ratând poate un subînțeles capital din urzeala mai fină a ideaticului ramificat. Savuros e și stilul în care se exprimă, uneori cu intonații și accente retorice de Maestru, stil neobișnuit pentru un om de știință. Deloc ”scrobit”, Johan Galtung e capabil să facă un apropo savuros fără ca vocea să-i tremure sau obrazul să-i roșească; doar ochii mici, mijind scăpărător, trădează intenția amuzantă și gluma
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
Dumas. Dar nu mi-a căzut fisa. Te iert. Și soarele se deplasa pe ruta sa, ca și barca, savurând liniștea instalată până ce, mâna lui obraznică căută alte locuri încă incomplet bronzate. Anica suportă eroic un timp apoi întreabă oarecum retoric: - Unde ne duce vântul? - Departe de lumea care agreează costume de baie ca cel de pe tine. Ai dori o anumită destinație? - Nu neapărat. Dar aș prefera să pilotezi tu barca. - Nu ai încredere în pilotul automat? - Nu. Dar având mâinile
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
gimnastică de refacere incluse în program. Nu-i ușor să fi primar, adevărat primar, care să facă ceva pentru colectivitate. La seminarii au apărut întrebări de natura „de ce se înghesuie atâția să devină primari când este necesară atâta muncă?” Întrebări retorice. Există prea mulți primari „neprimari”. Oameni ca primarul Sibiului de pe vremea „capita- lei culturale” sunt rare excepții. Și au trecut cele trei săptămâni. După o discuție finală, un fel de verificare a însușirii cunoștințelor, Mitică i-a felicitat pe toți
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
religioasă iar înșirarea lor concentrică este ingenios concepută. Volumul pare un imens puzzle în care fiecare piesă are locul ei bine definit, concentrând esența scrierii. Ne oprim mai întâi asupra rugăciunii ca formă supremă de exprimare umană. Interogațiile sau exclamațiile retorice sunt parte firească a umanului căutând sensul vieții și al morții. „Ce grea osândă, Doamne, cuvintele din urmă!” ilustrează meditația asupra exprimării poetice asumate conștient, precum și imposibilitatea aflării unui răspuns: „Pe crucea cărui tâlhar, în stânga sau în dreapta, mă aflu?” Intuim
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
un stil original, inconfundabil, în care cu toții ne regăsim: tot ce contează, în final, este înțelegerea vieții, dar și a păcatelor inerente existenței pe pământ. Dintr-o altă poezie transpar dorul și dragostea de viață. Fiindcă, de fapt, prin exclamația retorică ”nu vreau să mor”, se distinge, discret, ideea că este peste puterile noastre să ne împotrivim destinului implacabil, dar poate fi și o chemare disperată a vieții care, deși ne va devora, este totuși invocată și dorită. Suferințele lumii nu
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
cu care ne putem mândri. Ne reprezintă cu onoare somități la nivel mondial pe care avem datoria sacră să le cinstim și să le venerăm așa cum se cuvine. Să medităm în slujba spiritului ce ne caracterizează și să ne întrebăm retoric, cu ce este mai prejos națiunea română decât celelalte? Imaginea deformată despre poporul român nu ne-o fac în mod special străinii, ci noi înșine prin „aleșii” neamului de la cârma țării care neglijează valorile românești în schimbul intereselor personale sau de
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
dar nu s-au format ca scriitori. Viața te obligă să practici orice profesie. Dar riști să te trezești ca Gregor Samsa. Dragi amatori, aveți alternativa - fie vă luați în serios, fie lăsați loc celui care trăiește, respiră poezie. Sună retoric. Dar câți s-au întrebat - bine, dar ce face autorul acestui microeseu? Am făcut inginerie în anii 1965-1997. Mult, dar necesar. Am scris în paralel, noaptea. Din 1997 scriu zilnic, bine/prost, dar mă consider scriitor, nu sunt Ingres. O
VIOLON D”INGRES de BORIS MEHR în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372027_a_373356]
-
Ea baleiază ca un ultim scufițoi scheletic mundan. Îmi scot la plimbare turlele interioare făurite din nisip sordid... Rebelele! Încep a fluiera prin spații sincretice cu romantism în staniol. Îmi simt corpul ca o carcasă de ghezeș trudit. Mă întreb retoric dacă scriitura este irefutabilul argument sapiențial al ontologicului. Redundanta ploaie îmi pictează pe lentilele bătrâne visuri, părând niște îngeri cu săbii lichide. De cele mai multe ori, în templul meu intoxicat de papirus, am doleanțe drăguțe. Doresc doar o piatră funerară pe
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
privesc lambada șobo-umanilor de pe trotuarele însiropate cu noroaie sau cu colțul ochiului să remarc psihozele colectivității maratoniste. Cred că încep să îmbătrânesc, să văd milos umanitatea, dincolo de pivnițele mentale, deschise sau izolate aidoma legăturilor de la o zgărduță populară. Mă întreb retoric și aberant câteodată dacă viața asta nu seamănă cu un mare club viticultos sau leguminos. Văd oamenii împărțiți în castre: morcoviorii triști: oamenii fără busolă/ speranță, cărora le sunt retezate visurile, oamenii-conopidă,cu idei cărnoase la purtător ce își amplifică
ȘOBOLANIADA E UN TIC SAU O MODĂ PARȘIVĂ? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372394_a_373723]
-
Mărghidaș, membră al Ligi Scriitorilor, și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, intitulată “Povestiri, articole, reportaje din “ȚARA VLĂDESEI “, apărută la Editura NAPOCA STAR, 2013, cu un “Cuvânt înainte “ de Constantin Zărnescu, care ar fi putut avea titlul “Țara Vlădesei în oglinda retorică a amintirilor“, este o panoramă monumentală a unor imagini și trăiri într-o zonă a Munților Apuseni, o confesiune a naratorului care reconstruiește imagini plastice, în stilul consacrat al punerii în realitate. Cartea cuprinde 46 de tablete și o Postfață
REPORTAJUL LITERAR, FRESCĂ SENTIMENTALĂ A ŢĂRII VLĂDESEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372866_a_374195]