1,912 matches
-
fac carii ca să-i liniștesc. Cumva am reușit să ieșim din magazin cu toți cei trei copii intacți, deși asta s-a întâmplat doar pentru că mi-am impus să stau la jumătate de metru distanță. Pe drumul de întoarcere, am retrăit trauma cauzată de The Wheels on the Bus și mi-am dorit ca Tally să accelereze, să treacă pe roșu sau să se arunce de pe un pod, orice. Din întâmplare, m-am uitat la ceasul de pe bord. —Tally, îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care frizerul a început să plângă. Apoi au venit cei de la pază și Phil a trebuit să le dea la fiecare câte douăzeci de lire ca să ne lase să stăm... Deja uitaseră că ne aflam și noi acolo și-și retrăiau seara pentru ei. Era o amintire veche și una nouă în același timp. Poate asta era cheia, marele secret. Dacă îți place un loc, trebuie să te reîntorci. Chiar să rămâi acolo dacă vrei. Dacă nu, revizitează-l cât mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
grav pentru o conversație purtată din mers. Cred că știu la ce te referi. Mi-a vorbit cineva despre ghinionul tău Îngrozitor, atât de crud. Du Maurier Înclină mohorât din cap. O umbră urâtă i se așternuse pe chip În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și se Întinse la picioarele stăpânului, privind În sus la el cu ceva ce semăna foarte bine cu compătimirea. — Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era datoare să Îi ceară permisiunea și sfatul Înainte de a scrie o piesă. Cinară liniștiți și mulțumiți, recapitulând numeroasele puncte forte ale serii, ca niște soldați care se odihnesc În cort, retrăind o bătălie victorioasă. Era aproape ora două noaptea când grupul vesel se sparse. Înainte de a se duce la culcare, Henry compuse o telegramă care urma să Îi fie expediată lui Alice la prima oră a dimineții, așa cum Îi promisese. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu era cu putință ca un adult, oricât de amețit de febră, să cadă de acolo accidental -, dar a doua posiblitate se dovedi mult mai greu de clarificat, rămânând Încă În stadiul de ambiguitate sâcâitoare. O, Doamne! Trebuia neapărat să retrăiască totul, iar și iar, În minte, să pășească din nou pe această via dolorosa a amintirilor? Începând cu manevrele puțin rușinoase pentru a se asigura că el va fi acela, din micul grup, care va rupe sigiliul pus pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră În casă și o așezaseră pe pat, dar intrase În comă și murise Înainte de ivirea zorilor. Violența morții dădea Însă credibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spun că eu Însumi i-am sugerat lui Ricardo că era necesar și, chiar mai mult, convenabil, să pună capăt suferinței imediate și să caute Îmbărbătarea În generoasele izvoare ale trecutului, arsenalul și galantarul oricărui vlăstar. I-am sugerat să retrăiască orice mică aventură carnală anterioară sacrei apariții a Pumitei. Zis și făcut: s-a pus pe treabă. Cât ai clipi din ochi, Ricardo al nostru, reîntors la viață și jovial, călărea ascensorul de la reședința baronesei de Servus. Reporter de rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Norman. — Trebuia să plecați cu toții. Să ieșiți la suprafață. Nu trebuia să rămâneți. — Cum ai deschis ușa, Harry? Urmă o tăcere lungă. — Am deschis-o. Se ridică drept În picioare, cu mâinile lăsate pe lângă corp. Părea că-și amintește, că retrăiește momentul. — Și pe urmă? — Am intrat În sferă. — Și ce s-a Întâmplat acolo? — A fost minunat. — Ce a fost minunat? — Spuma, spuse Harry și se adânci din nou În tăcere, privind absent În gol. — Spuma? reluă Norman. — Marea. Spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
na fost nevoie decît să miște cîțiva milimetri degetele. Cunoscutele inamiciții îl fac să intre în cercul bănuiților însă distanțele mari ce-l despart de locurile asasinatelor îndepărtează orice suspiciune. V. tînăr, privind la ochii Doctorului care parcurge textul îți retrăiești, la rîndu-ți, visul. Presimți cu groază cum controlul tău se pregătește s-o ia razna. Te vezi înnebunind și știi că atunci vei fi pe jumătate mort rătăcind prin viață ca printr-un astfel de vis. Iar sunetele pe care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară în norii ruinați de cuvinte. Materia sufletului era încălzită în trecerea pașilor prin vântul substanțelor albe unde se putea studia despre acel univers al renașterii. Glasul timpului mi-a vorbit despre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământ de cuvinte uitat în ochii mei ce nu mai plâng... În ochii mei ce nu mai plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune precum sulfamida buzelor tale ascunsă sub aripa cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne de veghe în plâns de veșnicii. Turnul bisericii ce se ascunde, după marginea asfințitului și mi se pare atât de ciudat, când retrăiesc un pământ de uitare a unui ȚINTIRIM DE SAT. Dar școala în care am învățat, nu va fi fără mine, am avut onoarea să rămân pe un RAFT AL BIBLIOTECII și Ea încă vie în amintirea copilăriei mele. Dar cine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amorțeala calmă a ploilor de toamnă Să fii tu ÎNȚELEPTUL din seri ce te combină. În amintiri trăite prin depărtate vieți, Când nostalgia tinereții dansa în trup de soare, Din verde crud te-amestecai prin CEȚI, Și-n doruri plânse, retrăiai iubirea de izvoare. 23-10-2007, 2300h PLEOAPA UNUI NOR Domnului prof. Nicolae Furdui Iancu Mi-e dor să fiu lumină prin Cerul neatins Cu o rază vie ce se contemplă-n flori, Prin rodia de lume, iubind același vis, Ce rătăcește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că se pot comporta în mod responsabil pe stradă. Și nu doar că Adam era așa de frumos. Chestie absolut indubitabilă. Dar era așa de mare și de masculin. Mă făcea să mă simt ca o femeie micuță și fragilă. Retrăiam sindromul cămășii de noapte uriașe. Adam a zis: —Cu cine ai venit? Iar eu am spus: — Cu prietena mea, Laura. El m-a întrebat: —Pot să stau și eu cu voi? Eu am răspuns: — Sigur că da. De ce nu? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cucerise pe occidentalii care-l aclamaseră. Poate că Iuri își semnase singur condamnarea în ziua când dăduse mâna cu copiii de la Earl’s Court; și totuși atunci lor le dorisem moartea. Oricare ar fi explicația, eu nu mai pot să retrăiesc și nici măcar să-mi imaginez acea stare de inocență în care am asistat la sărbătorirea sinceră și entuziastă a realizărilor lui în acea după-amiază. Mi-aș dori s-o mai pot retrăi. Mi-aș dori ca el să fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi explicația, eu nu mai pot să retrăiesc și nici măcar să-mi imaginez acea stare de inocență în care am asistat la sărbătorirea sinceră și entuziastă a realizărilor lui în acea după-amiază. Mi-aș dori s-o mai pot retrăi. Mi-aș dori ca el să fi rămas obiectul adorației mele iraționale, în loc să devină încă unul din misterele ubicue și insolvabile ale maturității: o poveste fără un sfârșit propriu-zis. Voi descoperi curând toate acestea. CENTRAL Singurul cinematograf independent Duminică 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Henry. Nu-i trebuia decât un minut sau două ca să le ia, dar dintr-un motiv oarecare, perspectiva asta o neliniștea. Se pomeni tremurând în timp ce parcurgea coridoarele și urca la al doilea etaj al casei, avu presentimentul că începuse să retrăiască evenimentele nopții precedente, impresie întărită în clipa când dădu ultimul colț și auzi sunetul televizorului, pus pe știrile de la ora unu. Deschise ușa. Președintele Bush se adresa unei camere goale. Era o înregistrare a discursului lui în fața poporului american curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îndurarea lui Dumnezeu eu ascultam toate aceste lucruri cu luare-aminte și înflăcărare, și că le ciopleam nu pe tăblițe, ci în adîncul inimii; iar Dumnezeu mi-a acordat întotdeauna harul de a-mi aminti de ele și de a le retrăi în sufletul meu"59. 28. Aceasta era modalitatea de educare a Clerului, eficientă și în cunoștință de cauză, prin care marii episcopi își creșteau propriul Cler; cel care reușea în acest fel să reunească atîția oameni mari, deci cu ample
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cine-a fost? Nu poți să te faci că nu s-a-ntâmplat nimic. Dacă nu lămurești lucrurile acum, o să sfârșești în coșul de gunoi al altcuiva. Oare de ce-și închipuia Julie că-i așa o idee deșteaptă să retrăiesc o întâmplare neplăcută pe care am reușit s-o reprim? E clar, a avut parte de prea mulți psihiatri. Sunt de părere că metoda cea mai bună de a rezolva lucrurile grețoase este să le uiți cu desăvârșire. — Acu’ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune o mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe pielea mea o scenă dintr-un film pe care-l știam și l-am uitat. (Oare de unde până unde ideea asta?) — De unde până unde ideea asta? De unde până unde ploaie torențială? mă întreabă, amuzat. Poate numai în mintea ta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi spusese că va dori să-l revadă când va redeveni vertical și când nu va mai avea rănile alea dizgrațioase, mai ales tăietura aia adâncă de pe obraz. Și se făcuse nevăzută. în acel moment, chiar în acel moment, Eduard retrăise cu ochii deschiși coșmarul prăbușirii de pe stâncă. Drumul fără noimă în jos, înspre nimeni și nimic. Abia din seara aceea simțise că s a rupt ceva în el. Și nu era vorba numai de picior. Din noaptea aceea începuse să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încărcăm cu ele, Clara! Că doar nu de asta ai bătut calea până la Cluj! își încheie ea tirada, chicotind amuzată. „Ba da“, replică în gând Clara, „taman pentru asta am bătut ca lea până la Cluj: să te văd și să retrăiesc cu tine una din zilele în care am fost pe deplin fericită. Nu știu de ce, dar mi ar fi făcut atât de bine să-ți amintești!“ Dar nu rosti nimic din aceste gânduri cu glas tare. Zâmbi și invocă drept
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
anume de a te privi în ochi pe care nu l-am putut nicicând uita. Adevărata întâlnire conștientă cu spectacolul radiofonic, intrat acum în istorie, a fost însă lectura Undelor scurte 1 și a memoriilor La apa Vavilonului 2. Am retrăit astfel o perioadă a vieții mele care îmi fusese confiscată prin minciună și, mai mult, am dobândit imaginea clară a trecutului nefalsificat. Toate acestea le primeam acum în dar de la Monica Lovinescu - un om ce alesese calea primejdioasă a luptei
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
Sorin Lavric Cine deschide cel de-al patrulea volum al lui Alexandru Dragomir va retrăi uimirea pe care a încercat-o la lectura primelor trei - Crase banalități metafizice (2004), Cinci plecări din prezent (2005) și Caietele timpului (2006). Uimirea aceasta poate fi rezumată într-o singură întrebare: ce resort îl îndemna pe acest om să
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
noapte), iar eu nu voi mai fi niciodată ca ei, toate gesturile mele vor fi sau îmi vor reaminti că sânt condamnat să nu mai fiu liber până la moarte... Știu însă că există pentru mine o scăpare: să fac să retrăiască în sufletul meu dulcea dorință de a intra în pământ, să retrăiască apoi marea mea dragoste pentru ea, suferințele îndurate și apoi puterea exaltării de a muri. Prietenul meu, fostul judecător, m-a sfătuit să scriu pe larg cum s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]