7,645 matches
-
distruge, de a desființa. Reducerile, diminuările, eliminările, întărirea controlului apar obsesional în frazele sale. Ceaușescu suferea la fiecare cerere de a îmbunătăți viața supușilor (în cazul de față, creatori de artă), ca și cum i s-ar fi amputat un organ vital. Revelația acestui text (ca și al altora, publicate de România literară în ultima vreme) e faptul că Ceaușescu avea o percepție de amănunt a subiectelor luate în discuție. Deși incult și primitiv, el dovedea o înțelegere destul de clară a fenomenelor. Obsesia
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
geniu verbal încadrat în prozodie) este marginal și nesemnificativ la Ion Mureșan, întrucît structura lui e expozitivă și răsucită (auto)ironic. Vizionarismul, departe de a exclude retorica, se livrează și se „accesează” prin ea. Șocul cititorului este să asiste la revelații poetice care nu au scurtime și intensitate, ci lungime și traseu discursiv. Tînărul Mureșan continuă, continuă să învelească sîmburele inițial în straturi de imaginii și aluzii culturale, într-o scenografie complicată, dar centrată. Verbiajul acesta e o formă de compensare
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
de lectură sterilă, Fish o exclude de la bun început. Singurele raporturi cu textul care contează sunt cele active, cele fecunde, productive, care conduc la conturarea (consemnabilă, adică, în general, scrisă) a unei interpretări și la împărtășirea acesteia. Actele de conștiință, revelațiile foiletării și alte asemenea evenimente intime nu se încadrează în domeniul său de interes. Evident, conceptul devine imediat unul factotum. Stanley Fish explică și detaliază prin resorturi ale adversității pe care, de cele mai multe ori, critica le ocultează: de ce, de pildă
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
și „o voce de pietre”. Sunt tot atâtea etape inițiatice. Totodată, răspunsurile atestă trecerile dinspre realitate în lumile interioare, tot mai bizare. Între frică-mâncare-joacă, naratoarea ajunge la epifanii și strategii identice cu cele ale încarceraților. Totul culminează, în ciuda vârstei, cu revelația unui destin înfrânt: „Suntem mult mai multă vreme morți decât vii, de aceea, ca morți, avem nevoie de mult mai mult noroc”. Nu întâmplător, Aglaja Veteranyi va relua aforismul ca moto în ultimul ei roman, laolaltă cu alte fragmente din
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
din ghearele lui. Adultă, ea însăși, a motivat- o pe Pola să scrie cartea. „Kinski a fost un mit pentru toți germanii, dar s-a terminat”, a scris autorul unui film biografic despre actor. Deși i se cunoștea înclinația pedofilă, revelațiile Polei au creat o stare de spirit îngrozitoare printre admiratorii marelui actor.
„Nenorocitul de tata!“ () [Corola-journal/Journalistic/3104_a_4429]
-
același sînge. A doua, deschisă prin acest dincolo transcendent și creștin, va aduce în pagini credința celuilalt martor. Se spune că moartea unui om apropiat determină, la martorii care o asistă, două reacții complet diferite. La o extremă, omul are revelația lipsei de sens a lumii și a existenței: totul este posibil, orice se poate întîmpla, nu avem nici o balanță, nici o judecată și nici o salvare în altă parte. Totul e aici și acum și totul va trece. La extrema cealaltă (a
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
bașca revistele care îmi vin). O fac cu mare plăcere până ce încep să fiu tensionat, tot mai tensionat. Când o să ajung la celelalte două, trei, care s-au și instalat pe masă? În plin complex de vinovăție, am ca o revelație: stai puțin!; cine, ori ce, mă obligă să le citesc? Și, nici una-nici două, - le pun la loc în raft, ori le duc în mansardă, pe toate, în curs de a fi citite sau în așteptare. Urmează două săptămâni de
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
nu doar insomnie, dar chiar depresie (cât de jucată și cât de sinceră, nu e greu să bănuim). Cunoaște limba franceză exemplar, deși Parisul îi displace, și se prinde chiar în concursuri din care iese de bună seamă învingător. O revelație pe care o poate produce cartea aceasta, citită cu atenție, e legată de raporturile lui Caragiale cu berea. Ele sunt mai degrabă „diplomatice”. În general preferă vinul. Mai exact: pelinul. Observația, făcută întâi de Răzvan Voncu în cea mai recentă
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
doamna Profira Sadoveanu, ce m-a tratat, în ciuda tinereții mele, cu o generoasă camaraderie, am aflat, cu părere de rău, că, tulburată încă de pierderea părintelui său, "Profirița" n-avea "tăria" să-i evoce în public personalitatea. Am avut atunci revelația poetei sensibile care era fiica marelui scriitor, dar, în același timp, am descoperit că la "curtea seniorului de la Copou" mai viețuise și un pictor. În salonul locuinței din Strada Delavrancea, deasupra unei vechi piese de mobilier, pe care se orânduiau
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
comite ingerințe în țările ce aveau să fie eliberate. Vor fi lăsate să aleagă singure formele guvernării. Nimeni nu avea știință atunci despre hârtiuța cu procentaje împinsă de Churchill sub ochii lui Stalin. Doar târziu, în exil, după nenumăratele sumbre revelații, M. Fărcășanu va găsi resurse să fie critic în ce-l privește pe eroul Angliei și să vorbească despre „pasiunea octogenară a lui Winston Churchill pentru întâlniri sentimentale cu Malenkov“. Dar până atunci va vorbi, în 8 februarie 1945, despre
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
unor afaceri murdare cu acțiuni, bootlegger-ul traficând whisky de contrabandă are o intuiție uimitoare: „Vocea ei e doldora de bani”. În română a fost tradus inspirat ca „doldora de bani”. Iar prietenul său, Nick Carraway, comentează inspirat pe marginea acestei revelații: „Era o voce încărcată de bani - acesta era farmecul inepuizabil care vibra, urca și se stingea, clinchetul glasului, sunetul muzical al vocii ei...” Ceea ce ține de profunzimea reală a sentimentelor pe care Gatsby le nutrește față de Daisy, dragostea sa aproape
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
istoriei? Nu este lipsită de interes aici reluarea comentariului memorabil al lui Henri Troyat din monografia sa Ecaterina cea Mare1 în legătură cu acest aspect din viața ei: „Dezbotezată, rebotezată, dezrădăcinată, transplantată, rusificată, pare a fi alta”, pentru că ecoul lui vibrează în revelația lui Oleg Erdmann atunci cînd, la începutul anilor 1990, află că poate să-și recapete cu ușurință cetățenia germană și să se stabilească în patria strămoșilor săi: „Sugestia asta îl face să chibzuiască dureros la cît de rus a ajuns
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
apare adeseori majusculat). De fapt e vorba de singularitate, a cărei intuiție Monoran o are. La p. 156, definindu-și poemele (sau definindu-se pe sine ca „locuitor” al propriilor poeme), el încheie cu o constatare care valorează cât o revelație: „altfel le-ar putea scrie/ oricine”. Or, Ion Monoran vrea cu tot dinadinsul să-și scrie, el, propria poezie. (Și e semnificativ că titlul celei de-a treia cărți a lui a fost ales pe măsură: Eu însumi). Trimiterile livrești
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
Pleșu când identifică suferința cea mai însemnată în sentimentul medierilor: „numărul ecranelor dintre noi și lume se multiplică neîncetat. Cu cât vom reuși să suspendăm ecranele astea, cu atât vom fi mai sănătoși”. De fapt, istoria acestor răspunsuri aduce cu revelația unor metamorfoze exterioare trăite, nu o dată, labirintic, dar mereu prin intermedieri. Prea puțină directețe în experiența tranziției și prea multă iluzie a ei, chiar și din partea celor direct implicați. Iată drama istoriei contemporane trăită de un intelectual. La finalul lecturii
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
30 de doamne ambasador să descopere zona Brașovului și a Sighișoarei. S-au minunat de grădinile Castelului Foișor din Sinaia, s-au prins în horă, dar nu s-au sfiit nici la "brașoveanca". Nu știu ce le-a impresionat mai mult - poate revelația că România e (și) o țară cu castele și cetăți misterioase, poate sarmalele sau salata de vinete savurate în aerul curat al munților, poate micile ateliere de artă tradițională sau iile pe care le-au purtat cu plăcere - dar toate
Ce mărturisire i-au făcut Dacianei Sârbu ambasadoarele din străinătate by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29123_a_30448]
-
numai în literatura rusă, ci în întreaga literatură universală. Deși poartă în trena ei un șir imens de demersuri hermeneutice, care acoperă toată gama de interpretări posibile, de la cea a lui Nikolai Berdiaev, care vede în acest text o adevărată revelație a libertății creștine 1, și până la Vasili Rozanov 2, care califică textul drept cea mai neagră mărturie a îndoielilor lui Dostoievski, Legenda continuă totuși să rămână un mister care își ignoră exegeții, refuzând tuturor etalarea completă a sensurilor sale și
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
acest capitol, dar uite că apar surprize neașteptate, precum acest Șoricel din Kitej-Grad, care, fără să încline definitiv balanța, o face totuși să tremure. Vorba lui M. Ivănescu, „orișicîtuși de puțin, contează enorm”... Șoricelul nu e o carte genială, o revelație, dar e o carte foarte simpatică, nepretențioasă fără să fie vulgară, bine scrisă, în general, cu o anumită lejeritate neprofesionistă, dar fără nicio poticnire stilistică. Mă bucur foarte mult pentru că este un volum de povestiri, cu siguranță autorul are mână
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
o înlocui cu alta mai verosimilă. Și cum nu e nici un motiv să-i bănuiești de intenții ascunse, critica lor se face în numele rațiunii și se poartă în termeni de plauzibilitate. Ei vor cauze și coerențe, nu scopuri și nici revelații. Și cum rigoarea științifică le împrumută profunzime, autorii de acest soi scriu cărți sobre, ce pot fi luate în serios. Mai mult, deși sînt din altă tabără, au politețea de a fi prevenitori cu adversarii, ba chiar au eleganța de
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
Proust. A fost nevoită să-și schimbe părerea despre general când l-a făcut să intervină, pe ginerele ei, Claude Mauriac, ca să încerce să se interzică traducerea biografiei lui Proust a scriitorului englez Georges D. Painter, care o oripilase prin revelațiile ei. Am citit scrisorile adresate de Georges Painter lui Philippe Jullian, care ilustrase Căutarea și în care îi relata cabala al cărei obiect era cartea lui, interdicția la care era supusă, deși biografia era deja tradusă în zece limbi, în timp ce
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
bunicii ei, care nu părăsise casa în noaptea fatală când a ars marele magazin al orașului și bogatul lui proprietar, pretinsul ei amant, a dispărut pentru întotdeauna. Pivotul romanului este Amadeo Lax, a cărui personalitate nepoata vrea să o reconstituie. Revelațiile o intrigă întâi, apoi o uluiesc ca în final s-o șocheze. Copil, o domină pe doica lui și-i exploatează afecțiunea, adolescent învață să riposteze, refuzând să se lase terorizat în colegiul unde învață. Își intuiește superioritatea și o
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
Este și intenția autorului-narator. Iar cititorul trebuie numaidecât să continue aventura pe cont propriu. E foarte interesant de urmărit la scară mică felul cum Radu Țuculescu își centrează nucleele simbolice. În jurul despărțirilor de tot felul sunt calibrate sensurile din singurătăți, revelații ori metamorfoze pozitive. Miza scriitorului cade în Scorpionul galben, la fel în toată proza lui, pe felul în care pot fi explorate fisurile realității. Cu melancolia prizonierului în trecutul feeric, dar imposibil. Sau înarmat cu acea curiozitate a fotografului care
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
dintr-o traducere (probabil franceză) din mu‘allaqa preislamicului Tarafa, din secolul al VI-lea - fără a-i da însă numele: poate nu l-a notat? sau nu credea că acel poet, care a trăit doar 29 de ani, înainte de revelațiile Profetului, avea să rămână în memoria omenirii? - Kazantzakis transmite o celebră descriere a cămilei: „Urmele funiei pe coastele ei seamănă cu lacuri seci zvântate, pline de pietriș. ...Ca un apeduct, căruia meșterul grec care l-a zidit i-a acoperit
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
tradusă. Prăvălia de miracole de Jorge Amado construiește două vieți ale aceluiași personaj - un scriitor din Bahia, redescoperit de un savant american. Povestea Bernardei Soledade aduce pasiune, lăcomie și nebunie, prin ambiția eroinei de a îmblânzi caii și bărbații. Dar revelația prozei braziliene este Alberto Mussa, din familia spirituală borgesiană: Bărbatul din stânga aruncă în joc arhetipuri și mituri: prostituata, gemenii și androginia, tuneluri secrete și partea stângă a lucrurilor. Editura Curtea Veche mizează pe literatura cehă, în formula prozei scurte: 77
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
un buzunar &Povestiri din celălalt buzunar de Karel Capek nu mai au nevoie de prezentare. Surprizele editurilor mici Editurile mici merită vizitate la târg, ca și cele cu alt profil, deseori se strecoară în portofoliul lor cărți ieșite din comun, revelații încântătoare. O editură ca Nemira, cunoscută pentru colecțiile de SF și suspans, are însă și colecția notabilă, Babel, cu autori interesanți. Ospățul lui John Saturnall de Lawrence Norfolk (trad. Gabriel Stoian) evocă secolul al XVII-lea, cu bucătării și cămări
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
cu adevărat voință reală și nu doar iluzorie. 2650. Ne vom regăsi străinul din noi doar atunci când vom Înțelege pe deplin amintirea. 2651. Ce poate fi mai măreț pe lumea asta decât să Întrezărești marele adevăr al amintirii? 2652. Marea revelație a sinelui nostru constă În amintire. 2653. Amintirea este sensul tuturor sensurilor acestei existențe. 2654. Amintirea este oceanul ale cărui valuri zidesc eternitatea și nu erodează țărmul timpului precum face Iluzia Vieții. 2655. Amintirea este unicul cuprins care poate cuprinde
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]