15,122 matches
-
persoane să ni se alăture, Scriitori cu S mare, ca Jack London sau Stevenson, și atunci o facem lată de tot. Mereu am impresia că totul o să dureze o veșnicie, Însă asta nu se Întîmplă niciodată. De fapt, nimic nu rezistă mai mult de o secundă, cu excepția lucrurilor pe care le păstrăm În amintire. Întotdeauna Încerc să țin minte absolut totul - prefer să mor decît să uit - și totuși, În același timp, abia așteptam să ajung În San Francisco, să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Împrietenesc cu vreunul dintre vechii amici ai lui Jerry. Și totuși, ceva inexplicabil, o letargie sau poate o apatie ciudată, m-a Împiedicat să o iau la pas și să amîn, zi după zi. Încă mai găseam suficientă hrană ca să rezist, deși niciodată Îndestulătoare. Demolările ajunseseră acum pe strada Brattle, și era limpede că În maximum cîteva zile or să ajungă și În Cornhill. Mă simțeam bătrîn și obosit. Viața unui șobolan e scurtă și dureroasă, dureroasă Însă se sfîrșește repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai mult de cînd cu carnetele e identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă la hotel, ca pe vremuri. Iar doar pe baza unei mașini nu se poate dovedi nimic. — Îmi Închipui că-ți vine destul de greu. Nu putem rezista decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile vieții lui trecute se instalau În mintea-i răvășită, i-ar fi dat puteri. PARTEA A TREIA CIOBURI ȘI CRÎMPEIE CAPITOLUL I MOARTEA ROMANĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile vieții lui trecute se instalau În mintea-i răvășită, i-ar fi dat puteri. PARTEA A TREIA CIOBURI ȘI CRÎMPEIE CAPITOLUL I MOARTEA ROMANĂ „O treabă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile vieții lui trecute se instalau În mintea-i răvășită, i-ar fi dat puteri. PARTEA A TREIA CIOBURI ȘI CRÎMPEIE CAPITOLUL I MOARTEA ROMANĂ „O treabă ca asta nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clarifica, de pildă felurite ghiduri, dicționare, cărți pentru copii etc. (sunt cele care se vând cu succes în zilele noastre). Eu mă refer strict la acele cărți de suflet, care merită citite pentru a ne împlini spiritual și de a rezista banalității vieții, contribuind direct la evoluția spirituală necesară. Este vorba de operele din literatura română și universală, precum și unele cărți contemporane. Nu exclud nici cărțile cu tematică religioasă, care se adresează și ele sufletului nostru avid de cunoaștere și de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai întinse granițe de pe glob (pe atunci Imperiul țarist): „Rusia, întârziată din punct de vedere economic față de Europa occidentală, este surprinsă de război într-un moment în care dezvoltarea sa era departe de a fi împlinită. Țarismul, deja contestat, nu rezistă condițiilor dificile pe care le creează conflictul (primul război mondial)”; Sistemul politic rus rămâne unul dintre cele mai arhaice din Europa, în ciuda contestării continue la care a fost supus. Imperiul rus este guvernat în mod autocratic de către țarul Nicolae II
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
afaceri la limita legalității. Nervii românului sunt întinși la maximum și obosiți peste măsură de situația din țară și cea concretă din jurul fiecăruia. Sărăcia s-a accentuat atât de mult încât a început o adevărată bătălie pentru supraviețuire. Cei tari rezistă, iar cei slabi mor. Sărăcia este de fapt rezultată din proasta gestionare a averii naționale, din politicile economice și financiare, precum și din dezvoltarea corupției, care îi îmbogățește pe unii în detrimentul tuturor celorlalți. Ea și-a pus amprenta pe viața multor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
De aceea, „cultura nu e sinonimă cu lectura” potrivit spuselor lui George Călinescu, unul din marii noștri oameni de cultură. Marele critic Garabet Ibrăileanu afirma: „Cultura nu e un lux, este un strict necesar. Fără cultură un popor nu poate rezista în concurența vitală dintre popoare.” Făcând deosebire între cultură și civilizație, filozoful Petre Țuțea scria că: „Omul este împletit din natură și cultură. [...] Cultura este zămislită de puterile sufletești, iar civilizația de rațiunea zămislitoare de bunuri materiale.” Părintele Teofil Pârâian
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân sărace în comparație cu orice senzație trăită, este și pentru că ceea ce simt eu acum, în timp ce-l strivesc pe Ponko sub pieptul meu, sau în timp ce rezist când îmi răsucește brațul la spate, nu este senzația de care aș avea nevoie pentru a afirma ceea ce vreau să afirm; vreau să spun, a o poseda pe Brigd, carnea aceea sănătoasă de fată, atât de diferită de trupul osos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne sustrage avalanșei de oameni care ne înconjoară ar fi să pășim prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
afară. Alt sistem era să-l bag în sac cu capul în jos, dar nu-mi rezolva problema, căci rămâneau afară picioarele. O soluție ar fi fost să-i îndoi genunchii, dar oricât am încercat lovindu-l, picioarele devenite rigide rezistau, iar când am reușit în fine să-i îndoi picioarele și sacul în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îi deschisese uși în mod normal închise europenilor... „Ultima soție a sultanului e o conațională a noastră, o femeie cu temperament sensibil și neliniștit; ea resimte izolarea la care o constrâng dislocarea geografică, obiceiurile locale și eticheta de la curte și rezistă grație pasiunii ei nestăpânite pentru lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei, tânăra sultană îi scrisese traducătorului, protestând. Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
concluzii pot fi trase din faptul că am folosit o dată sau de cincizeci de ori acel cuvânt. Poate ar fi mai bine să-l șterg... Dar oricare alt cuvânt cu care încerc să-l înlocuiesc mi se pare că nu rezistă probei... Poate că în loc de o carte aș putea scrie liste de cuvinte, în ordine alfabetică, o avalanșă de cuvinte izolate, în care să se exprime acel adevăr neștiut încă, și din care sistemul electronic, inversând propriul program; va scoate cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
goale de Calixto Bandera. Cartea pe care mi-au sechestrat-o e de Ikoka! Asta ți-am și dat. În Ataguitania, cărțile pot circula numai cu coperți false. În timp ce taxiul pătrunde cu toată viteza într-o periferie prăfuită, nu poți rezista tentației de a deschide cartea ca să verifici dacă Corinna ți-a spus adevărul. Da’ de unde. E o carte pe care o vezi pentru prima oară și nu are deloc aerul unui roman japonez: începe cu un bărbat care călărește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scop și nu un mijloc! Trupul semnifică! Comunică! Strigă! Contestă! Subminează! Spunând asta, Sheila-Alfonsina-Gertrude s-a aruncat asupra ta, ți-a smuls hainele de deținut de pe tine, membrele voastre goale se amestecă sub dulapurile memoriilor electronice. Cititorule, ce faci? Nu reziști? Nu încerci să scapi? Ah, participi... Ah, te arunci și tu... Ești protagonistul absolut al acestei cărți, de acord, dar crezi că asta îți dă dreptul să ai relații trupești cu toate personajele feminine? Așa, fără nici o pregătire... Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai o aluniță acolo! În același loc ca mine! Privește! În acea clipă, o ploaie de pumni se abate peste capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici nu-i cea mai importantă -, dar asta era imaginea de-atunci din mintea mea. Soțul meu era economist. Ne-am cunoscut în studenție și ne-am căsătorit la puțin timp după absolvire; eram foarte tineri, dar mariajul nostru a rezistat în timp. El și-a luat o slujbă în Washington și, în cele din urmă, a ajuns să lucreze la Banca Mondială. Acolo a ajuns să aibă o poziție destul de importantă și ar fi putut să lucreze în Washington până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cărare, lăsându-l pe domnul J.L.B. Matekoni să-și continue treaba la pompă. El se apucă de treabă și într-o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația nu va rezista mult timp și știa că va trebui să se întoarcă s-o demonteze cu totul. Cum vor mai uda legumele atunci? Ăsta-i necazul într-un ținut secetos. Totul, fie că-i vorba despre viața oamenilor, fie că-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe cei din tribul basarwa, ar trebui să chibzuim profund înainte să facem asta. Când te gândești la viața pe care o duc, acolo în Kalahari, fără vite, fără case; când te gândești la asta și te întrebi cât am rezista noi sau alți batswana în astfel de condiții, de-abia atunci îți dai seama că boșimanii ăștia sunt niște oameni remarcabili. Câțiva dintre ei își făceau veacul pe la marginea depresiunii saline Makadikadi, undeva pe lângă drumul spre Okavango. Nu prea cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rămânea nimic. În seara aceea se privi în oglindă. Încercase să-și aranjeze părul, dar nu reușise. Se dăduse cu loțiune de întins părul și trăsese de el și îl smucise, dar tot degeaba. Cât despre tenul ei, și el rezistase la tot soiul de creme pe care și le aplicase și rămăsese mult mai închis la culoare decât cel al majorității fetelor de la colegiu. O încercă un puseu de ciudă împotriva destinului ei. Totul era în zadar. Nici cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai putea s-o repare. Nici o dubiță modernă, cu toate dotările și sofisticarea ei de ultimă oră, nu va putea să ia locul dubiței ei albe. De când o achiziționase în urmă cu unsprezece ani, o transportase credincioasă în fiecare călătorie, rezistând la canicula din octombrie sau la nisipul fin care, în anumite perioade ale anului, era adus de vânt din Kalahari și acoperea totul cu un strat maroniu-roșcat. Praful e inamicul motoarelor, îi explicase domnul J.L.B. Matekoni în mai multe rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că-i simțeai parfumul discret în aer? Ai povestit că ți-ai făcut de cap c-o rusoaică în Franța? Și mie-mi telefonai că ți-e dor, că abia aștepți să mă vezi, că nu crezi c-ai să reziști până la sfârșit, că ai senzația c-ai făcut o mare prostie plecând, că te plouă, că vântul acela parcă-ți umple oasele cu schije de gheață, că pe la nouă seara nu-i nimeni pe străzi, că e mai murdar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]