2,125 matches
-
zâmbește și se Îndepărtează plutind și lăsând o dâră de Jo Malone Tuberose În urmă. Nu-i așa că e o floare frumos mirositoare? Fără Îndoială. Nu-i așa că-ți vine să o strângi de gâtul ei neobișnuit de lipsit de riduri? Și Încă cum! La casă, vânzătoarea se oprește când ajunge la papucii cu model zebră și-i Întoarce spre mine. Aceștia nu sunt măsura dumneavoastră, doamnă. —Știu, Îi iau oricum. Aparatul de citit cărți de credit protestează și apoi scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
suferă de pe urma faptului că părinții o trimiteau de Crăciun la Gstaad cu clasa business, pe când ceilalți copii zburau la clasa I. Bine’nțeles, avea și o serie de conflicte interioare provocate de alimente. Într-un rând a urmat regimul contra ridurilor recomandat de dr. Perricone, ceea ce a condus la „conflicte interioare provocate de cartofi și grâu“. De asemenea, are un conflict declanșat de faptul că are prea mulți bani și un altul declanșat de faptul că nu are tot atât de mulți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dezirabil“. Iau o mică pauză. Am decis să mă concentrez asupra carierei. — Ah, draga mea, nu! Dacă o să dai în brânci, pe la treizeci de ani o să ai nevoie de Botox, îmi replică Muffy cu o expresie teatrală. Uită-te la ridurile de pe fața lui Hillary Clinton. Asta-i din cauza excesului de carieră. Din punct de vedere estetic, Muffy se pronunță împotriva fetelor care fac carieră. Crede că munca distruge tenul. Câteodată, Muffy e atât de demodată încât cred c-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
suna. De ce nu-mi răspundea, oare, nimeni? Pot să vă ajut? am auzit o voce cu accent britanic în spatele meu. Am tresărit și am scăpat receptorul. Un bătrân cocârjat îmi apăru în fața ochilor. Chipul lui era atât de brăzdat de riduri că ai fi zis că-i mai în vârstă decât orice altceva din casă. Purta o jachetă neagră, ponosită, și pantaloni dungați. E bine de știut că mai sunt încă oameni pe care J. Crew n-o să-i îmbrace niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
canale de filme pentru adulți și băi dezodorizate, capele ale religiei laice care e turismul În masă. Aceleași pipițe plictisite așteaptă În antreurile restaurantelor, iar mai tîrziu chicotesc și joacă solitaire cu cărțile noastre de credit, explorînd cu ochi Îngăduitori ridurile de sfîrșeală de pe fețele noastre, care n-au nimic de-a face cu vîrsta sau cu oboseala. Și totuși Gibraltarul n-a Întîrziat să mă surprindă. CÎndva post de garnizoană și bază navală, era un oraș de frontieră, un Macao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nu apucase să-i zărească deloc chipul. Zărea acum, din nou, un chip cu care se obișnuise. Obraji catifelați, pomeți ascuțiți, frunte înaltă, privire neagră serioasă și ușor încețoșată în lipsa ochelarilor, buzele arcuite și încă (slavă Domnului!) neînsoțite de nici un rid, gâtul lung și subțire. Arăta încă bine, la 37 de ani (mă rog, aproape 38!). Dar de ce oare chipul acela cu trăsături regulate și cuminți nu-i adusese în oglindă nici o urmă din chipul fetei de altădată? Nu mai ținea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai potrivite serviciilor informative, am acceptat fără ezitare. Chiar dacă domeniul era cu totul nou pentru mine. Sper să nu dezamăgesc încrederea acordată de aceștia. Vă urez succes! Mulțumesc! Rădulescu? Marius Rădulescu? Numele îmi este foarte cunoscut. Fruntea locotenentului căpătă mici riduri fine, sub efortul unui exercițiu de memorie. Dacă nu mă înșel sunteți unul dintre ofițerii români decorați de comandamentul german pentru bravură extraordinară dovedită pe front în luptele contra inamicului nostru comun, bolșevismul. Sunt onorat! Probabil că unui adevărat războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umeri o haină ușoară, leagă la gât cu un nod simplu o eșarfa vernil și iese afară. Pe treptele din fața casei așteaptă un bătrân de aproape șaptezeci de ani, cu statură de uriaș. Chipul cu trăsături echilibrate, abia atins de riduri, este aureolat de plete lungi, bogate, albe ca zăpada. Poartă un suman negru, lung până la genunchi și pantaloni din stofă groasă, deschiși la culoare, băgați în cizme lungi din piele neagră. Sărut dreapta, domniță și bună să vă fie inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-o stofă bună, ofițerească, spre deosebire de cea a colonelului Pietrosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intestine. Strânge din dinți cu putere până simte că îi plesnește capul. Chinul îngrozitor încetează pentru moment. Mâțule, aprinde-mi o țigară. Dar mai înainte dă-mi o gură de apă. Colțurile gurii sergentului se lasă în jos și câteva riduri adânci îi apar pe frunte. Cei împușcați în stomac nu au voie să bea apă. Ridică privirea spre Marius cu dorința să-i aducă aminte unde este rănit, dar se oprește văzând chipul celui pe care moartea îl luase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Celelalte titluri de pe acest album cu adevărat de colecție sunt cântate de soliști în activitate, care fac apel întotdeauna la refrenele de mare melodicitate ale lui Temistocle Popa. În 1974 compozitorul a lansat trei autentice hit-uri, și astăzi fără riduri: tânărul, pe atunci, Adrian Romcescu a lansat „Astă-seară m-am îndrăgostit”, în același an Marina Voica, cu vocea-i suavă, ne-a fermecat... „La malul mării”, iar Corina Chiriac ne-a propus „Un singur cuvânt”. În 1983, la reluarea, după
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
ajutorul cărora femeia care naște ar fi într-un pericol de moarte. Puțin alterată în sensul ei căutat, poezia Scut. Reușite în schimb celelalte, printre care Copilul și îngerul, Botez, Prietenele amăgitoare, Turnul, Ecluză, despărțire, Făpturile din vis, Păpușile au riduri, Pătrat plin de poezie, Satul copilăriei, Sfârșit. Oricare dintre ele ar merita să fie transcrisă în finalul acestui text de întâmpinare, de încurajare, imperfect. Iată deocamdată Păpușile au riduri: Nu mai știu dacă pietrele acestea/ au rochii sau nu.// Dacă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
Botez, Prietenele amăgitoare, Turnul, Ecluză, despărțire, Făpturile din vis, Păpușile au riduri, Pătrat plin de poezie, Satul copilăriei, Sfârșit. Oricare dintre ele ar merita să fie transcrisă în finalul acestui text de întâmpinare, de încurajare, imperfect. Iată deocamdată Păpușile au riduri: Nu mai știu dacă pietrele acestea/ au rochii sau nu.// Dacă le-am îmbrăcat,/ dacă le-am pus scutece, dacă le-am legănat./ Păpuși de piatră.// Ridic pleoapele./ Păpușile de piatră stau dezvelite./ Ca un scutec inima mea,/ Care nu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
dezvelite./ Ca un scutec inima mea,/ Care nu mai încape pe nimeni.// Fetița aruncă pietre în mare./ Păpuși./ Nici un val nu le mai aduce înapoi.// Pleoape închise, pietrele, pe un țărm gol.// Cineva a închis definitiv o fereastră.// Păpușile au riduri. Păpuși de piatră,/ pe care nici un țărm nu le leagănă." (Monica Patriche, București)
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
inumană. Mă uitai la mâinile ei, dar nu erau încleștate, cum mă așteptam. Era după-amiază și lumina soarelui care inunda terasa îi inunda și chipul. Mă uitai la acest chip și îl văzui îmbătrînit cu zece ani, cu puzderie de riduri în jurul ochilor, cu gura care începea de pe acum să semene cu a unui bărbat, cu bărbia anunțând viitoarea babă. Și totuși o tandrețe adâncă se urcă în mine contemplând acest chip devastat nu atât de ani, cât de nefericitul ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspunse bunicul. În cazul ăsta, permiteți să venim și noi cu o sticlă", zice dom' Chiriță și se întoarse și intră apoi prin curte. Împreună cu madam Chiriță, o doamnă încă tânără, cu chipul arămiu, puțin empîté, și din pricina asta fără riduri, dar cu părul albit complet, însă bine coafat, o distinsă cucoană... Bărbatul, maistru electrician, avea și el tâmplele brumate, dar nici un pic de distincție, arăta alături de ea ca un căruțaș, fără acea tentă de asprime virilă a celor care, pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am găsit nici un simpton de carență gravă. Puștoaica asta este nemaipomenită. ― Și pe plan mental? Ripley își bea cacao cu înghițituri mici, fără să o scape pe copilă din ochi. Pielea acesteia era ca pergamentul, dosul palmelor era plin de riduri. ― E prea devreme ca să mă pronunț, dar reflexele sunt bune. Ar fi prematur să diagnosticăm un blocaj mental. Este încă traumatizată de încercările prin eare a trecut. ― Contează prea puțin, cum o cheamă, zise Gorman, mergând spre ușă. Ne pierdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să obțină crema perfectă, care să hidrateze și să catifeleze pielea, eliminând ridurile odată pentru totdeauna. N-avea încredere în cremele de pe piață, fie ele nemțești, franțuzești sau autohtone: de la Clarins la Boots, și de la Juvena la Bodyshop, nimic nu i se părea în regulă. Cu măr, cu mușețel, cu kiwi, cu aromă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care ar fi salvat omenirea de la urâțenie și îmbătrânire. Mi-am plimbat lama tacticos, pe toată lungimea obrazului. Apoi m-am mutat pe partea a doua, cu tot cu creme și spume. Imaginea îmi părea nefamiliară, conturul feței arăta străin, golit de ridurile și adânciturile care îi dădeau dimineața volumul și mă făceau să mă recunosc. Lama trecea peste spațiile translucide, descoperind pielea și injectându-i mici pete rozacee în mișcarea ei de du-te-vino. Eram posesorul unei machete transparente, umplute treptat de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ștefan cel Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara de sub dresuri. Cât despre Claudia Cardinale, nu realizasem nici o afacere: acum purta riduri, un palton până la glezne și punguțe fleșcăite de botox. Și totuși, când mă așteptam mai puțin, una din poveștile de dragoste pe care le cloceam la intersecția imaginației mele cu lumea din jur s-a pus atât de bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
epoci ca particolele de praf, agățate de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reprize. Am ridicat și eu privirea și l-am studiat fără teamă. Inginerul Marin Grosescu era puțin cocoșat, de-aceeași înălțime cu mine. Avea în jur de cincizeci de ani, părul rar și vopsit șaten, și-o față lată, cu riduri pe frunte și pungi sub ochi. Pe nas îi creștea un neg sau o aluniță alb-roz, cu irizații maronii. Nu deranja, dar îți fura privirea, ca un fier roșu. „Știu, m-ați anunțat la telefon că ați vorbit cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească, dar lungă în poale, cu două medalii agățate de gât, cu o barbă căruntă foarte rară și cam scurtă, cu fața galbenă și plină de riduri, cu privirea suspicioasă, ascunsă și tristă. — Nu cumva e tatăl tău? întrebă prințul. — Chiar el, îi răspunse Rogojin cu un surâs dezagreabil, ca și cum s-ar fi pregătit să audă imediat o glumă necuviincioasă la adresa răposatului său părinte. — Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bolile cardiovasculare până la cancer. Acesta pare să fie prețul plătit de omenire pentru comoditatea și productivitatea vieții moderne. Nu este de mirare că atât de mulți oameni se plâng de Îmbătrânirea mult prea rapidă. Mulți se plâng de fragilizarea părului, riduri, țiuit În urechi, vedere Încețoșată, goluri de memorie, lipsa dorinței sexuale și alte fenomene, deși sunt doar de vârstă medie. Acesta este, În mare măsură, rezultatul vieții lor sedentare. Întrucât modul de viață este o opțiune personală, Îmbătrânirea prematură nu
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
fizică și stresul mental; ne Îmbunătățește capacitatea de a face față crizelor; stimulează moralul și mărește energia; netezește și hrănește pielea; accelerează refacerea după răceală, Întărind sistemul imunitar; Încetinește procesul de Îmbătrânire; Multă lume se preocupă În zilele noastre de ridurile de pe față. În fond, cea mai bună cale de a „netezi” aceste riduri este să rămânem În formă. De fapt, ceea ce face ca fața să arate rumenă și voioasă - oxigenul - o face și aspră și zbârcită. Pielea atleților este mai
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]