165,466 matches
-
CC, care nu fuseseră aleși delegați la Conferință. Aceiași figurau și pe o listă a "Comisiei pentru propuneri de candidați în vederea alegerii în Consiliul Uniunii Scriitorilor". A început așadar lupta pentru eliminarea lui Barbu & Co de pe listele acestea. S-a ridicat întîi Dan Deșliu, pentru a reaminti că susnumiții, nefiind delegați, nu au dreptul să figureze în prezidiu și în comisia de propuneri. Virgil Teodorescu, ușor "emmerdé", dar nu solidar cu Barbu, a cerut sălii să se pronunțe prin ridicare de
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
propuși de Comisia de propuneri, iar restul de sală). Spre stupoarea sălii, Comisia de propuneri îi propune și pe Barbu, Păunescu etc. printre candidați! Din fericire, punîndu-se la vot fiece propunere, Barbu și ceilalți "cad" (o mare de mîini se ridică împotriva lor). Între timp, conducerea ședinței a fost preluată de Macovescu, foarte priceput și abil, în orice caz cu autoritate. El acordă la cîte trei vorbitori dreptul de a face obiecții contra candidaturilor propuse. Barbu, de pildă, e respins cu
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
acestei femei cu flori proaspete culese din adâncul unui ghețar ei se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându-și petalele, apoi se uitau neputincioși cum se ridică un abur abia ghicit din fiecare mică adâncitură cu care tocurile femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
necesitatea mărturisirii, care unește, în aceste pagini, responsabilitatea și reculegerea în fața Frumosului, ardența ideii și suculența inefabilă a metaforei. Cu alte vorbe, Virgil Ierunca târăște metafizica la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice, din avânturi și limite autoimpuse, din patos al interogației și voluptate epicureică a degustării esteticului. Se mai poate observa că Virgil Ierunca percepe cuvântul în
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Ionescu se surprindea în fața oglinzii arborând "surâsul imbecil" al paternelului, își făcuse, totuși, studiile universitare la Paris, unde-și luase diploma în Drept, bunicul patern fusese director al Școlii de Arte și Meserii din Iași. Linia maternă a scriitorului a ridicat cele mai spinoase probleme, datele concrete lipsind o vreme și mai existând și propria versiune lacunară a scriitorului, numind o ascendență franceză. În realitate, mama lui Eugen Ionescu, Tereza, născută Ipcar, aparținea unui neam evreiesc din România, vrejuit, cum spunea
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
În realitate, mama lui Eugen Ionescu, Tereza, născută Ipcar, aparținea unui neam evreiesc din România, vrejuit, cum spunea Mateiu, în Franța. Mihai Sorin Rădulescu a efectuat cercetări minuțioase în arhivele și bibliotecile din Franța, a bătut și cimitirele, spre a ridica un arbore genealogic al familiei Ipcar, nume rar în onomastica iudee. L-a aflat în Encyclopedia Iudaica (Ierusalim, 1971), greșit scris, Icard, iar pe urmă în Jewish Familiy Names and Their Origins, de Heinrich W. Guggenheimer și Eva H. Guggenheimer
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
se spală pe față, iese în ogradă, la treburi, dar mereu ceva îl apasă, un sentiment "turbure și greu ca o apă neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
ca o posibilitate absurdă. - Ce ar fi să faceți o escală la Sibiu? l-am întrebat. Să vă arăt faimoasa stațiune pe nume Ocna Sibiului, care atrage prin faimă mulți vilegiaturiști, unde mi-am petrecut verile copilăriei mele. Maestrul a ridicat sprîncenele într-un gest de mirare năstrușnică. - Adică, îmi propui o călătorie de multe ceasuri la Ocna Sibiului? - Da, m-am trezit accentuînd cu cuvinte cu o forță pe care nu mi-o puteam stăpîni. Am stăruit în ideea mea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Dumbrăvii în care am pășit amîndoi într-o stare de voioșie și bună dispoziție. Ne-am așezat la o masă, unde apăru îndată un ospătar recomandîndu-ne fripturi la grătar. Dinspre pădure năvălea aerul proaspăt al Dumbrăvii și un șopot se ridica din exclamațiile bucuroase ale clienților. Mi s-a părut că mă aflu undeva în Elveția, unde poposisem înainte cu cîteva luni, într-o călătorie făcută cu soțul meu. Totul era curat, frumos și îmbietor, iar inima mea tresălta în piept
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă, cu tine?" se răstise Ilie amintindu-și că era caporal, voind să-l îmbărbăteze astfel pe celălalt sau să-l facă, de rușine, să-și uite
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
porni automat în direcția indicată. Repede și Ilie ghici răspunsul după mișcarea lividă a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe nici el prea bine ce urmărește, se ridică în picioare și vru să apuce încotrova. Se petrecu atunci un lucru ciudat. Fricosul se agăță de el cu mîinile lui mari și negre. Ilie se zmuci să scape dar nu reuși. Îl luă pe celălalt la palme, ca să nu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Maica Domnului a leșinat. Casa Ultimei Cine. Biserica ridicată acolo unde Sfîntul Petru a auzit cîntatul cocoșului. Mormintele patriarhilor. Leul lui David la Poarta Damascului. Fiul lui David Absalom în pămînt. Regii și profeții Israelului în pămînt. Poarta de Aur ridicată de turci să oprească șirul nesfîrșit de veniri ale prea multor Messiah. În orașul lui Messiah de ziua mea. De la un mormînt la altul în Israel. Cel al tatălui meu. Luminițele a un milion și jumătate de copii licăresc într-
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
alții, că existența unui angajat oarecare de la Defrișări nu are și nici nu trebuie să aibă nimic spectaculos, un ceva care să-i clatine viața interioară sau exterioară. În mod evident, nici relațiile mele cu prietenii și colegii nu se ridică deasupra mediocrității respectând cu mare sfințenie principiul "cine se aseamănă se adună", încât, mai fățiș mai pe ascuns, mulți dintre ei se bucură sincer când ne prefacem că nu ne cunoaștem, mai ales ei, fapt care pentru suficiența mea nu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
murit într-un anonimat deplin dacă ieri noapte nu aș fi avut parte de o întâmplare asupra căreia stau ca prostul și meditez de două zile. Deci: aproape de miezul nopții aud soneria, mormăi ceva vesel, cum ar face orice mediocru ridicându-se din patul cald, dar zic în drum spre ușă: - Mă, dacă vă jucați cu mine, vă bag toată sculăria de cizmar în coastă, 'ț-ai dreacu' de bașolzi!... Culmea e că nu dau de dicționar să văd ce e
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
lipsa lui de scrupul în a pune mîna pe averea Momuloaiei sînt reduse la ironia vecină cu disprețul: "într-un singur proces, Caragiale s-a lepădat întîi de mama lui și apoi de tatăl său". Și dacă Arghezi, stihuitorul, îi ridică în lumină "structura secretă a duhului poetic, care e frăgezime, înminunare, farmec și în ultimă analiză - mister", prozatorul este executat scurt pe doi: Inaptitudinea epică a lui Tudor Arghezi pare a fi structurală." Proprietarul Mărțișorului îi administrează o grabnică Dezlegare
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
butucănoase. Capul său cu trăsături fine se pierdea în părul des și barba albă. Primăvara însă eram întotdeauna uimiți de schimbarea înfățișării lui, căci își tundea barba și pletele și avea aerul unui adolescent. Abia atunci observam sprâncenele lui oblice, ridicate spre tâmple, ochii sfredelitori, nasul subțire, buzele sinuoase peste dinții puternici, cu zâmbet tăios pentru unii, dar blând și plin de înțelegere pentru alții. În decembrie 1946, ne citise în biblioteca lui Ion Pillat Capul de zimbru care începea seria
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
într-un acord perfect. Deodată, o rază luminoasă - o minune a electricității! - sparge tavanul scenii și se oprește deasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanțurile captivului se sfarmă, demonul negru rămîne trăsnit, iar geniul alb se ridică triumfator: tutti la orchestră, acordul atît de mult așteptat izbucnește, si apoi, fără pauză, imnul secular de biruința al libertății! Excelsior! Ni se desfășura pe urma în cinci acte - cam lungi, ce e drept - reprezentarea alegorica a triumfurilor, încet-încet, veac
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
și Muntenia sub chipul unor femei cernite și legate în lanțuri. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru, cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghearele și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un sunet de bucium depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor. La această apariție demonul își strînge îngrozit aripele. Captivele se ridică încet-încet." Pînă aici, lucrurile sînt clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un sunet de bucium depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor. La această apariție demonul își strînge îngrozit aripele. Captivele se ridică încet-încet." Pînă aici, lucrurile sînt clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în cercetarea științifică m-a făcut să cred și să afirm că ar fi fost o născocire a lui Caragiale: "persiflînd titlul volumului de versuri Excelsior
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
lavandă și pune și iasomie, mi-a spus". "Se ascundea?" Apoi i-am simțăit îmbrățișarea..." "Era tânăr, bătrân?" N-avea chip: era zeul Pervers al apei în care se scaldă fecioarele..." Credincioasa Îmi este credincioasă, tocmai asta e chinuitor. Mă ridic eu, oare, la înălțimea devotamentului ei? Pentru ea, eu sunt prizonierul care nu fuge. Pentru mine, ea aș fi vrut să-mi fie doar aspirație. Devotament, n-am nevoie de liniștea ta. Curtezanul Rememorează dintr-un jurnal, cum fac bărbații
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
nici vreo scuză din partea lui Rădoi, nici încetarea grevei. Că poate și vrea să facă asta, cu convingerea că de undeva trebuie început. A fost, dacă vreți, un exercițiu de dezmorțire. Un fel de “ Ia uite, frate, putem să ne ridicăm și să ne deplasăm pân-acolo. Nu ne e lene, nu ne e lehamite. Ne intereseză și ne pasă. Și, culmea, nici nu doare”. Din păcate, am fost foarte puțini ăia cărora nu ne-a fost lene. Ionuț e foarte
Suntem gata să protestăm, da’ să fie supermișto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21196_a_22521]
-
că, pe vremea aia, așa se făcea. Puneai ochii pe fată și apoi o furai cu acordul ei și o duceai acasă, la părinții tăi. A luat-o, apoi și-au făcut cu mâna lor casă. Ei doi, singuri, au ridicat-o. Au făcut doi copii, iar copiii le-au făcut nepoți. Când e ziua lui mamaie, tot timpul îi zic lui tataie să aibă grijă de ea. La un moment dat, de curând, Niculae cel morocănos și blând, care vorbește
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
cu ale lui. Adică, mai luam o guriță micuță de coniac. Și-ncă una, și-ncă una, din ce în ce mai arogantă, fiindcă continuam să nu simt nimic. Pînă cînd... brusc și fără preaviz, mi s-a rupt filmul. Am vrut să mă ridic de pe scaun și mi-am dat seama că n-am nici o șansă. Pur și simplu, poziția bipedă îmi devenise inaccesibilă. Picioarele mele erau moi ca rufele spălate cu Cocolino. Sau ca prestația politică a lui Emil Constantinescu, dacă-l mai
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
Constantinescu, dacă-l mai țineți minte. Culmea e că, deși îmbibat într-o cantitate uriașă de coniac (100-150 ml, cum ziceam), creierul îmi funcționa la parametri aproape normali. Cu ajutorul lui, am formulat problema (“Băi, io nu mai pot să mă ridic!”) și am verbalizat-o, alegîndu-l ca adresant pe amicul colegei mele. Care, după ce s-a adunat de pe jos de rîs, m-a luat în brațe și m-a transportat pînă la pat, unde m-a descărcat cu grijă. Ce a
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]