2,803 matches
-
cu Florence! Vreau să știu ce se în-tîm-plă cu Florence!" Melania Lupu o examina printre gene având aerul că-și consultă unghiile: Doar n-ai de gând să susții, draga mea, că s-a îndrăgostit de domnul Ionescu! O idee ridicolă la vârsta ei. Și totuși îl privea... cum să-ți spun... Da, cred că am găsit, îl privea cu tem-pe-ra-ment. Evident, acest gen de probleme pe tine nu te-au preocupat niciodată, o adevărată doamnă ignoră aspectele vulgare, ți-e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să admit și varianta aceasta. Există însă anumite tonalități, un timbru ce nu poate fi confundat. Necunoscuta e o femeie care știe să poruncească, o bucată de granit. Nu vă supărați, dar însăși discuția pe această temă mi se pare ridicolă. Maiorul începu să râdă și întoarse o foaie din dosar netezind-o îndelung. ― Să trecem la altceva. Mă voi referi la un incident petrecut în locuința lui Nucu Scarlat. Înainte de asta însă aș vrea să vă pun o întrebare: Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav de ridicolă. Își puse toca neagră și îmbrăcă paltonul. Motanul se opri în prag scărpinîndu-și trupul arcuit de ușă. Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vadă efectul vorbelor lui, ci se răsuci pe scaun, cu o mișcare rapidă ca saltul unui tigru. Căci nu era timp de pierdut. Cacealmaua lui putea fi dezvăluită în orice clipă și atunci tot spectacolul se sfîrșea într-un eșec ridicol. Glasul lui tună străbătînd spațiul care-l separă de o masă unde ședeau vreo zece, douăzeci de bărbați în uniformă: ― Domnule General Grall! ― Ce e? Apăru imediat ofițerul care trebuia să ducă la îndeplinire ordinul de execuție prin spînzurătoare. Păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la sol, se așeză acolo lăsînd fiorul neplăcut să-i gîdile nervii, dîndu-și seama că asta doreau ei de la el. Nu încăpea nici cea mai mică îndoială că asupra lui acționa un plan general și multilateral. Și cu toate că precauțiile păreau ridicole, totuși trebuiau luate. Testă atmosfera. Presiunea atmosferică era aproape normală, conținutul de oxigen nouăsprezece la sută, cel de azot șaptezeci și nouă la sută. temperatura de 74°F. și accelerația gravitațională 1 G. Se opri aici, întrucît cifrele corespundeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ACUM ȘASE SĂPTĂMÎNI. ȘI-AU REPETAT CEREREA CA TU SĂ DAI ÎN VILEAG PROPULSIA INTERSTELARĂ, DAR CONTINUĂ SĂ NEGE ORICE LEGĂTURĂ CU URIAȘUL ȘI ÎNCĂ O DATĂ SE OFERĂ SĂ AJUTE LA PRINDEREA LUI. \ S-AR PĂREA CĂ NEGAȚIA ASTA E RIDICOLĂ. PRINȚUL DEL CURTIN SPUSE CU SERIOZITATE: \ INNELDA, DACĂ URIAȘUL ĂSTA ÎȘI CONTINUĂ, DISTRUGERILE, VA TREBUI SĂ FACI ALTCEVA MAI CONCRET DECÎT SĂ ADUCI ACUZAȚII ARSENALELOR. \ COBORI LA MICUL DEJUN? ÎL ÎNTREBĂ EA. DUC LA DENAR. INNELDA PRIVI ÎNGRIJORATĂ LA IMAGINEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AMENINȚAREA UNOR PEDEPSE SEVERE \ CĂ-ȘI VOR ȚINE GURA. PÎNĂ ÎN ZORI AVEAU SĂ SE FACĂ TOATE REPARAȚIILE, FĂRĂ A LĂSA CEA MAI MICĂ URMĂ, IAR APOI, DACĂ MAI TRANSPIRA VREO POVESTE, AVEA SĂ PARĂ DOAR UN ZVON NERUȘINAT ȘI RIDICOL. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ FUSESE VORBA DE O SUPRIMARE RAPIDĂ ȘI EFICACE. FOARTE IMPORTANTĂ. PRESTIGIUL CASEI ISHER AR FI PUTUT SUFERI O LOVITURĂ NIMICITOARE. DAR IZBÎNDA CENZURII FĂCEA CA TOTUL SĂ PARĂ CEVA ÎNDEPĂRTAT, DE ÎNSEMNĂTATE SECUNDARĂ. VOR TREBUI ÎMPĂRȚITE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mari, la distanță de cei care imaginează „rezistența prin cultură”, copiii și adolescenții își construiesc propria navă spațială, cu care se avântă în galaxiile și în evurile pe care nu le colonizase, încă, România socialistă. În aceste efort, în aparență ridicol, al articulării evaziunii, Pif evocă puterea benzii desenate de a convoca, ca într-un discurs orfic, imaginea și textul, făcând să se nască muzica unui vis care nu se stinge niciodată. Chiar și atunci când literele nu pot fi descifrate, chiar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori "dragul nostru idiot", dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. "Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i judec prin această prismă, și alți bătrâni erau mai buni decât mine. Aproape fiecare avea în urma lui un exces. Poate chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei, gata să se târască în patru labe dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o ai. Și cu asta gata, sus fruntea, băiete!" Era cam ridicolă, poate, această metodă de a-mi inocula optimism, dar ea a dat roade. Plecam din cimitir întotdeauna fluierând, Și puțin, îmi păsa, că unii mă puteau considera cinic. Nici la pușcărie n-am reacționat altfel. Dacă murea cineva, mă uitam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele Laurei, să renunț, furios, și la analize și la ea. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
LE NUMESC EROI, ȘI DACĂ TREBUIE NEAPĂRAT SĂ EXISTE UNUL ÎN ACEASTĂ POVESTIRE, ATUNCI NARATORUL ÎL PROPUNE TOCMAI PE ACEST EROU ȘTERS ȘI INSIGNIFIANT, CARE N-AVEA ÎN FIREA LUI DREPT CALITĂȚI DECÂT O INIMĂ BUNĂ ȘI UN IDEAL APARENT RIDICOL. ASTA VA DA ADEVĂRULUI PARTEA CARE ÎI REVINE, ADUNĂRII DE DOI CU DOI TOTALUL EI DE PATRU, ȘI EROISMULUI LOCUL SECUNDAR CARE I SE CUVINE, EXACT DUPĂ, ȘI NICIODATĂ ÎNAINTEA EXIGENȚEI GENEROASE A FERICIRII. ASTA VA DA DE ASEMENEA ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a zis Ignatius. De ce nu stai să vezi spectacolu’? Tânărul rostogoli ochii spre cer. — Zău așa, își întrerupse blonda tăcerea. Mai vezi și tu funduri și țâțe. — Mamă, interveni rece Ignatius, am impresia că tu îi încurajezi pe oamenii aceștia ridicoli. — Tu ai fost ăl de voiai să rămâi, Ignatius. Da, am vrut să rămân ca observator. Nu doresc în mod special să mă socializez. — Scumpule, ca să-ți spun adevăru’, nu mai pot suporta s-ascult în seara asta istoria aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucrarea filozofică ce pusese bazele gândirii medievale. Boetius, filozoful roman care scrisese De Consolatione, în timp ce se afla închis pe nedrept de împărat, spusese că o zeiță oarbă ne toarce destinul pe o roată, că norocul nostru vine în cicluri. Încercarea ridicolă de a-l aresta fusese oare începutul unui ciclu nefast? Oare roata lui începuse să se învârtă, în grabă, prăbușindu-se? Și accidentul părea să fi fost tot un semn rău. Ignatius era îngrijorat. Cu toată filozofia lui, Boetius fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
castitate și teamă! Ești destul de implicat ca să servești această îndrăzneață și crucială mișcare? — O, Doamne! exclamă Ignatius printre picăturile care îi curgeau din mustață. I se permite acum să vorbească și în public? Ce poate să însemne titlul acestei conferințe ridicole? Foarte indignat, Ignatius citi din nou afișul. Sunt sigur că va vorbi cu curaj și în mod pervers, aș dori să ascult cum se bâlbâie fufa asta în fața publicului. De data aceasta s-a întrecut pe sine însăși în încălcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reclamat pentru că a scos o biată pisică neajutorată dintr-o rigolă? Ca o cățea în călduri, s-ar părea că atrag haite de polițiști și funcționari sanitari. Mă tem că o s-o pățesc într-o bună zi sub cine știe ce pretext ridicol. Aștept să vină ziua în care mă vor târî într-o închisoare cu aer condiționat și mă vor lăsa acolo, sub lumini fluorescente și tavan izolat acustic, să plătesc pentru faptul că am disprețuit tot ceea ce prețuiesc ei în micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
foarte trist, fu unicul răspuns al domnului Levy. Domnișoara Trixie mormăi ceva și aerul îi ieși șuierând printre buze. Și acum hai s-o sfârșim, spuse domnul Levy. Te-am lăsat să te joci făcând aici o mulțime de lucruri ridicole. Acesta din urmă nu are nici un rost. Dacă vrei să deschizi un salon de înmormântări, aranjez eu totul. Dar nu în camera unde fac eu exerciții. Șterge-i acum porcăria aia de pe față și dă-mi voie să o duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pleacă de aici, puști depravat ce ești. — Apucă de capătu’ ăsta și eu apuc de dincolo. Tramvaiul dăngăni înspre ei. — Fie și așa, acceptă în cele din urmă Ignatius. În ce mă privește, aș fi bucuros să las responsabilitatea asta ridicolă să zacă aici pe o parte. George apucă de un capăt și-l sfătui: Închide mai bine ușița aia pân’ nu cad și alți cârnați. Ca să se închidă, Ignatius îi dădu un picior de profesionist hotărât să câștige într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
om care ar fi venit în campus cu căruciorul și ar fi încercat să vândă crenvurști drept în fața clădirii unde se țineau cursurile de studii sociale. Ar fi transformat deliberat întreaga chestie într-un circ. Ar fi fost o farsă ridicolă în care el, Talc, ar fi devenit bufonul. Doctorul Talc puse jos ziarul și paharul și își acoperi fața cu mâinile. Nu-i rămânea decât să se descurce singur cu biletul. Avea să nege totul. * Domnișoara Annie privi la ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
A fost omu’ cu cârnații. Ești dat afară. — Cerul fie lăudat! suspină Ignatius. Mi-era teamă că nu mai puteam suferi căruciorul ăla. — Ce i-ai spus despre mine, băiete? I-ai spus că sunt bețivă? Nici vorbă. Ce idee ridicolă! Nu vorbesc cu alții despre tine. Fără îndoială că a vorbit cu tine mai demult, când erai cu chef. Ce știu eu, se poate să-i fi dat și o întâlnire. Ați făcut un raid de beție prin diferite boâtes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]