1,913 matches
-
satul lui pus pe afaceri. Tânărul e isteț, muncitor, are simțul comerțului și al reclamei. Un singur mare „defect” : e individualist, vrea să fie întreprinzător particular. Toate încercările lui „capitaliste” de a vinde oglinzi, gogoși, ouă sau ciuperci sunt sortite ridicolului. Filmul urmărește discreditarea ideii esențiale de liberă întreprindere, precum și a celei de câștig obținut exclusiv din comerț, fără a avea o activitate „serioasă” de producție. Oglinzile și ciupercile de pădure nu sunt făcute de Făniță, el vrea să câștige doar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Coman le face „pe răspunderea mea”. Pe răspunderea mea se numea comedia din 1956 în care am analizat propaganda făcută regulii „mai bine greșești cu colectivul decât să ai dreptate de unul singur”. Individualitatea „cu idei” era sortită eșecului și ridicolului. În Zile fierbinți e invers - discreționarul Coman e omul succesului, colectivul e șovă ielnic și retrograd. Mai mult, Coman are și calități posibil paranormale. Sebastian Papaiani interpretează un macaragiu sceptic, care pretinde că o piesă de câteva tone, o piramidă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
obosit de atâta perfecțiune. Mai trebuie să muncim mult ca să fim cum spunem că suntem” (un activist bătrân). Se admit, deci, pierderi controlate de imagine, intangibilitatea Partidului și ideologiei sunt sacrificate pentru că și așa susținerea lor necondiționată era lovită de ridicol în situația tot mai sumbră din anii ’80. Totul pentru a putea prezerva neatins statul cvasidivin al Tovarășului Prim : „Dacă n-ar fi primul- secretar în relațiile noastre de lucru, i-aș lăsa baltă și pe Moina, și pe Terente
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
consumul de spirtoase ("Ziua", 2006) [băuturile spirtoase] Un maidanez a ucis un japonez (JN, 2006) [un câine maidanez]. 2.2. Tiparul adjectivelor substantivizate cu referință abstractă este special: S-a aventurat în necunoscut Admiră misticul A trecut de la sublim la ridicol. În ciuda naturii sale virtuale, suportul elidat rămâne totuși prezent: marele, inutilul, frumosul sunt percepute drept "caracterul comun a tot ceea ce este mare, inutil sau frumos". Pentru că suportul nu are sens lexical, adjectivul funcționează mai degrabă ca un fel de nume
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
efectul „terapeutic” al exercițiilor creative asupra copiilor, deoarece acestea i-au ajutat să își descopere blocaje, să învețe a le depăși sau măcar a le reduce intensitatea. Cele mai întâlnite blocaje interne sunt: neîncrederea în forțele proprii, timiditatea, frica de ridicol, de blamul celorlalți, lipsa motivației pentru creativitate, la care se adaugă unele de natură cognitivă: lipsa unui fond informațional interdisciplinar, incapacitatea formulării problemelor etc. Aceste blocaje au fost eradicate și înlocuite cu manifestarea spiritului de inițiativă, încredere în propriile forțe
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
interpretările acestor fenomene erau false; ele au dus la defăimarea fără alegere a întregului. Întotdeauna, înțelepciunea a stat alături de impostură și nebunie; iar în astrologie mai mult decât oriunde, știința s-a împreunat cu ignoranța, adevărul cu superstiția, seriozitatea cu ridicolul. Căci, lucru ciudat, adevărul nu poate trăi fără minciună, după cum minciuna nu poate trăi fără existența faptelor reale. Pe vremuri, nimeni nu și-ar fi dedicat întreaga viață cercetării astrelor fără plată sau ajutor. Care ar fi fost prestigiul și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
modifica și aici"). Nu știu dacă preoții de față la adunare își vor fi dând seama cât e de bolnavă mentalitatea din care a purces această moțiune. E mai bine, deci, să luăm lucrurile în glumă și să lăsăm în ridicolul ei propriu mintea aberativă care a dat naștere acestor elucubrații. Pentru că, altfel, ar trebui să cerem răspopirea tuturor participanților, ca absolut străini nu numai de duhul, dar chiar de așezarea canonică a pravoslaviei". 10 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
unei teorii al cărei subiect nu este politica faptul că este descriptiv inadecvată în privința politicii sau că nu ține seama de adevărurile fundamentale despre politică înseamnă, din punctul meu de vedere, să te apropii periculos de mult de atingerea culmii ridicolului și lipsei de seriozitate pentru argumentarea filosofică. Aceasta cu atât mai mult cu cât moraliștii au respins fără echivoc destule dintre "teoriile" ce li se atribuie cu privire la politică (precum "teoria" că standardele morale pe care le propun sunt standarde de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
la soluții mediocre - slaba încredere în sine și descurajarea; - conformismul comportamental;încreaderea prea mare în competența altora; - lipsa voinței și obișnuinței de a duce lucrurile până la capăt; - comoditate c) Afective (anxietate, frustrări, conflicte) - timiditate; - emotivitate; - teama de eșec; - teama de ridicol; - teama de dezaprobare socială; - teama de șefi, de subalterni, de colegi; - incapacitatea asumării eșecului intelectual. (Ana Stoica-Constantin, 2004, pp. 159-160) Noile abordări interacționiste ale creativității propun o abordare globală, unitară și dinamică a factorilor frenatori, complexele personale devenind o altă
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
nimeni nu vrea să râdă de acel Don Juan al lor, chinuit și vrednic de milă. Îl deplângem și, poate, cerul însuși îi va răscumpăra păcatele. Dar nu acesta e adevăratul Don Juan. În universul pe care el îl întrezărește, ridicolul e de asemenea cuprins. I s-ar părea firesc să fie pedepsit; asta-i regula jocului. Și generozitatea lui constă în faptul de a fi acceptat, fără rezerve, regula jocului. Dar el știe că are dreptate și că nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în sensul măreției și al emoției, ca și în cazul filosofiilor existențialiste despre care am vorbit. Acest paralelism îmi servește argumentarea. KIRILOV Toți eroii lui Dostoievski se întreabă asupra sensului vieții, iată prin ce sunt moderni: nu se tem de ridicol. Sensibilitatea clasică se deosebește de sensibilitatea modernă prin faptul că prima se hrănește din probleme morale, iar ultima din probleme metafizice. În romanele lui Dostoievski, întrebarea e pusă cu o asemenea intensitate, încât ea nu poate duce decât la soluții
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
iar cealaltă greșește și că ei sunt și vor rămâne mereu apărătorii neclintiți ai dreptății. Nici un individ care și-a asumat o asemenea poziție în fața privirilor atente ale lumii nu poate accepta în mod public un compromis fără să pară ridicol și escroc. El trebuie să țină seama de ce a declarat în mod public și să rămână neclintit „din principiu”, expresia preferată a diplomației publice, mai degrabă decât să aleagă negocierea și compromisul. Trebuie să apere poziția de pe care a pornit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care amenință că-i va „executa“ pe microbiștii recalcitranți, care vinde iluzii abracadabrante sub stindardul unei autorități împinse până la nivelul dictaturii, care are toate șansele, prin imaginea europeană foarte proastă, să ducă reprezentarea politică a României într-o zonă a ridicolului extrem. Astăzi, Gigi Becali ni se pare varianta soft a lui Corneliu Vadim Tudor pentru că pe acesta din urmă am avut posibilitatea să-l urmărim evoluând pe scena politică vreme de 17 ani. Nimic nu poate garanta însă că mâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Ce-i drept, dacă nu îl treci, nu te descalifici automat. Mai există și alte forme de impunere a autorității. Însă dacă îl treci, te poți considera deja un învingător, fiindcă ți-ai obiectivat complet, fără urmă de simț al ridicolului, convingerea în forța ta. Mulți oameni fac apel la autoritatea personală ca argument final: „Când îți spun eu“, „Ascultă-mă pe mine“, „Știu eu mai bine“. Nu e tocmai un argument veritabil, dar funcționează retoric. Există însă o diferență - măruntă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
și bla-bla este un termen palindromic. Citit pe dos, el e alb, alb. — Punct ochit, punct lovit, duduie Carmen, zise Vasile Elisav, făcând-o să se adumbrească oleacă pe duduia Nora. Care întrebă, imperativ: — Și ce sau cine este acest ridicol rotitor bla-bla; care devine, citit invers, un alb, alb, rotitor?! — Rotitor, nu, bătu Vasile Elisav cu pumnu-n masa Norei Aron, cam descleiată. Zic nu, deoarece opusu-i e, în secvența anterioară, un: un rotitor bla-bla. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
aceste noi restricții, a sperat că, fiind Kiarostami și venind de mai multe ori în SUA, va fi simplu. A fost o situație foarte jenantă pentru SUA. Dar și pentru el. Da, dar incidentul a făcut ca Statele Unite să pară ridicole și provinciale. Și până la urmă a mai venit? A fost la sfârșitul lui februarie 2007 pentru că Museum of Modern Art nu i-a proiectat doar filmele, ci a organizat și o mare expoziție cu fotografiile și instalațiile sale. A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
veritabil continuator, reluând cu hotărâre nu numai spiritul, ci chiar practica de lucru a antecesorilor. Lipsa de identitate socială și de rădăcini a eroului în lumea prin care se mișcă nu este decât un punct de plecare. Dar permeabilitatea la ridicol și posibilitatea de a-i contamina pe toți cei din jurul său cu aura absurdului îl individualizează iarăși pe eroul din Circul nostru, apropiindu-l de frații săi de acum 70 de ani. El ia toate întâmplările prin care trece ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
realizat după acest roman. Chibițez: cartea va bate filmul, căruia i se pun în față o mulțime de probleme. Dificultatea de a-l ecraniza pe Teodorovici nu vine doar din necesitatea de a evita grotescul și violența, promovând în schimb ridicolul și absurdul. Mai greu este să convertești în limbaj cinematografic umorul atât de aparte al autorului ieșean, umor care aparține textului, și nu poveștii. Gândirea înceată a tuturor personajelor, mania lor de a se crampona de inutilități, de a scoate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de Șerban Foarță. Duc mai departe răsfoirea și copierea pe mătase a nebănuitelor năstrușnicii... *** TOTEM: „A face uz de un totem nu-i lucru greu, numai că niște trucuri - cred eu - nu-s de prisos, pentru a nu cădea în ridicol. Pentru slobozirea ploii: iei un pumn de humă-n mâna stângă, te învârtești de trei ori într-un sens, de șapte ori în celălalt. Apoi aștepți. (A nu se uita umbrela!) Pentru ivirea soarelui: te învârtești de șase ori la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Am preferat compania sigură și senină a marilor autori, a cărților ce te urmăresc mult timp, te țin de veghe, devenind fiecare o insomnie aparte. Nici calea aceasta nu e, însă, complet lipsită de riscuri. Cu ușurință poți aluneca în ridicol spunând platitudini despre Joyce, Woolf sau Tolstoi. Cu și mai multă ușurință poți derapa în speculații fade scriind eseu sau proză lipsite de frison, cuminți, seci și sterile ca un manual ponosit dintr-o istorie uitată. Aici se regăsește filonul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cultură à fond, cultură literară, română și europeană, cu o specializare Într-una dintre marile literaturi occidentale - franceză, engleză, spaniolă sau germană - și, mai ales, „organ” pentru cultură, acel „organ” pe care mulți Îl confundă cu talentul. Perseverență până la marginile ridicolului și ale nebuniei, să vrei „să ai dreptate” nu numai Împotriva celor care te Înconjoară, indiferent dacă te iubesc sau te ignoră, dar și contra „vremurilor”, așadar, contra modei și a modelor ce domină În cultură adeseori. Să te afli
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
etc. Așa cum, desigur, are Kundera sau Marquez. Dar toți aceștia trei Îndeplinesc prima condiție pe care am numit-o mai sus: au locuit În „capitala culturii” decenii la rând și au rezistat anilor lungi de sărăcie, umilințelor „editoriale”, singurătății aspre, ridicolului chiar! Ceva, cum mai spuneam, ce se Învecinează cu anumite „boli nervoase”, cu anumite „manii”, Înrudite unui tip accentuat de megalomanie, dacă nu chiar de paranoia! Dar, pentru a detalia cumva „treptele succesului”, trebuie spus că prima condiție, cum am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca și Maiorescu sau Lovinescu, au „insistat” asupra unei anumite persoane „pescuite” cu răbdare, cu spirit de abnegație și cu un extraordinar fler, din „masa” mereu uriașă și colcăitoare a veleitarilor; nu rareori, acești „descoperitori” de noi valori au Întâmpinat ridicolul, protestele și uneori chiar procesele În justiție și, aproape Întotdeauna, ingratitudinea celor lansați!... Eu am asistat la un asemenea, rar, fenomen de lansare a unei noi, necunoscute valori, la Gazeta literară unde, Între anii ’57 și ’61, Paul Georgescu, critic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nesigur și nemulțumit. Singurătatea scriitorului, a artistului, a filozofului, a cercetătorului (alchimistului!Ă, acel „turn de fildeș” hulit azi de nu puțini era, se pare, și semnul creației, al abundenței și al perspicacității individului singur, Împotrivindu-se nu rareori, În ridicolul și sărăcia sa, prinților și militarilor, dictatorilor, preoților, băcanilor miliardari și poliției secrete! Un alt „semn” al decadenței ce cutreieră azi ca un taifun lumea contemporană, artele, muzica, literatura, ar putea fi, În optica noastră, ceea ce am numit mai sus
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un joc de zaruri al lui Zevs, copilul gigant!...Ă Eu Însă astăzi nu mă pot Îmbolnăvi de scepticismul sau raționalismul dominant și-mi caut, adesea cu febrilitate, „hrana” mea spirituală În zone care nu puținora le pot părea obsolete, ridicole, diletante, post și răsuflat romantice. Dar, cu un, cred eu, bun instinct de prozator - cineva care Își Închipuie ficțiuni, istorii În care se ascund „sensuri”, simboluri, destine, viziuni poate!... - știu că există mii și mii de inși contemporani, lectori ai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]