5,555 matches
-
foarte mic de romanioți mai trăiesc în Grecia. Numărul lor este dificil de estimat, dat fiindcă mulți au adoptat ritul sefard, cum era și cazul celor din Istanbul, Burgas, Varna și Constanța. Se apreciază că din 4500-6000 de evrei de rit sefard și romaniot, cca. 1000 ar fi romanioți. Majoritatea trăiesc în Atena (cca. 3500), alți 1000 în Salonic. Marea majoritate a romanioților trăiesc azi în Statele Unite, cu precădere în New York și în Israel. Deși mulți dintre ei se identifică drept
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
1000 ar fi romanioți. Majoritatea trăiesc în Atena (cca. 3500), alți 1000 în Salonic. Marea majoritate a romanioților trăiesc azi în Statele Unite, cu precădere în New York și în Israel. Deși mulți dintre ei se identifică drept romanioți, majoritatea au adoptat ritul sefard. Ritul religios romaniot, complet deosebit de cel sefard, nu a supraviețuit, cu excepția doar a câtorva imnuri utilizate de comunitățile din Corfu. În Ioannina, comunitatea romaniotă se reduce azi la un număr de cca. 50 de persoane, majoritatea în vârstă. Sinagoga
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
fi romanioți. Majoritatea trăiesc în Atena (cca. 3500), alți 1000 în Salonic. Marea majoritate a romanioților trăiesc azi în Statele Unite, cu precădere în New York și în Israel. Deși mulți dintre ei se identifică drept romanioți, majoritatea au adoptat ritul sefard. Ritul religios romaniot, complet deosebit de cel sefard, nu a supraviețuit, cu excepția doar a câtorva imnuri utilizate de comunitățile din Corfu. În Ioannina, comunitatea romaniotă se reduce azi la un număr de cca. 50 de persoane, majoritatea în vârstă. Sinagoga Kehila Kedoșa
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
cu un vot de 2-0. La ora 4 dimineața în ziua 38, cei 3 rămași au fost treziți de Jeff și au fost duși cu barca să participe la un riț de trecereși apoi la Proba finală de Imunitate. În cadrul ritului de trecere, s-au acoperit cu noroi, au trecut printr-un tunel format din frunze de palmier, au trecut printre tortele camarazilor căzuți, apoi au trecut printr-o predea din bambus și au mers desculți peste jar. După ce au trecut
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
a calendarului pe portal trebuie înțeleasă structura anului liturgic bizantin. Acesta este compus din două cicluri concentrice, fiecare cu propiul lui șirag de sărbători. Mai întâi avem ciclul pascal, al sărbătorilor mobile, și apoi ciclul sanctoral, al sărbătorilor fixe. În ritul bizantin, ciclul sanctoral comemorează Sfinții bisericii ortodoxe. Slujbele comemorative dedicate sfinților sunt cuprinse în 12 mineie, câte un minei pentru fiecare lună a anului. Ciclul pascal gravitează în jurul sărbătorii mobile a Paștilor, care comemorează Patimile Mântuitorului. În jurul sărbătorii Paștilor anul
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
care întemeietorul primei dinaștii regale, Yu cel Mare, are rolul principal. În alte povestiri din această carte apar unii Auguști (Niu-Kua și Ciu-jong) sau alți eroi. Povestea Apelor Revărsate reprezintă un mit referitor la organizarea lumii, fiind legat, uneori, de rituri agrare cu caracter șamaninst (religie animista primitivă care consideră că slujitorii cultului pot influența spiritele rele sau bune printr-un riț religios): făcând desene pe pământ, apa va țâșni și va curge în albia să.
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
Glen Herbert Gold.Tatăl său, Russell Herbert („Bert”) Gold, provenea dintr-o familie metodistă cu rădăcini engleze și scoțiene. Mama sa, Florence („Flora”) Emma, născută Greig, cu zece ani mai vârstnică decât soțul ei, era de origine scoțiană și de rit presbiterian. Bunicul ei era văr cu compozitorul norvegian Edvard Grieg, prin ramura scoțiană a familiei acestuia. . În anul 1939 tatăl pianistului și întreaga familie și-a schimbat numele din Gold în Gould pentru a nu fi socotiți din greșeală evrei
Glenn Gould () [Corola-website/Science/304003_a_305332]
-
mai evidentă. Românii nu resimt influențele culturii vestice într-o prea mare măsură (Transilvania traversează o "quasi"-Renaștere târzie, unde intră și elemente de baroc), iar muzica păstrează până la jumătatea secolului XIX sonorități orientale, atât în muzica de cult (de rit bizantin), dar și în cultura populară. În ultimele decenii ale secolului XIX sunt importate tot mai multe elemente ale culturii muzicale vestice, dintre care cele adresate oamenilor lipsiți de pregătire muzicală au mult mai multă trecere (o școală muzicală națională
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
de prof. Poghirc în "'Kurier" nr.12/1981). Chiar și lucrările sale de indianistică erau privite din perspectiva originii indo-europene a limbii române (și în acest sens sunt grăitoare câteva titluri precum "Contribuții la o mitologie comparată traco"-"indică" și "Rituri funerare la traci, indieni și români", ambele în St. Trac. 1976, sau "O sursă indiană a Luceafărului lui Eminescu" ["Katha"-"Upanishad I"."19"-"28"], în 1977 ș.a.). În 1983 colegii de la universitatea din Bochum îi editează un volum omagial cu
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
ul reprezintă un termen general care desemnează mai multe interpretări ale islamului, al căror factor comun este negarea autenticității hadith-ului (în arabă: حَدِيث), astfel distanțându-se substanțial de concepția tradițională ale celor două mari rituri, sunnismul și șiismul . După cum sugerează și numele, coranism (în arabă: قُرْآنِيّة, de la القُرْآن, Coranul), adepții acestei orientări religioase consideră Coranul singura sursă a credinței islamice autentice. Conform coraniștilor
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
Coraniștii mai pot fi denumiți și „أهل القرآن” („Poporul Coranului”), deși mulți refuză să adopte acest apelativ, considerându-se pur și simplu musulmanii adevărați, care urmează porunca sfântă de a asculta de Coran . În ceea ce privește asemănările dintre majoritatea musulmanilor (indiferent de rit) și coraniști, caracteristicile generale ale credinței islamice sunt prezente: monoteismul , stâlpii islamului (أركان الإمان) , articolele credinței (aqidah, عقيدة) , revelația divină (wahy, وَحْي) . Diferențele apar atunci când se iau în considerare detaliile unora dintre aceste elemente fundamentale, mai
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
oraș. În cadrul ceremoniei, bizantinii preluau de la romani ridicarea pe scut în mijlocul armatei a celui ales ca împărat ce purta o diademă, urmând gratificarea senatului și aclamațiile poporului. În perioadele stabile, rolul cel mai important revenea senatului, fiind respectate și celelalte rituri. Senatul desemna noul împărat, ceremonia având loc tot în tabăra militară și încheindu-se cu aclamațiile poporului. Din secolul V intervenea și Biserica în desemnarea împăratului, prin actul încoronării religioase menite să întărească ideea alegerii împăratului ca rezultat al voinței
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
împăratul își desemna urmașul încă din timpul vieții, iar dacă nu avea fii, se asocia la tron cu o altă rudă sau o persoană în funcție de propriile merite, această persoană fiind declarată co-împărat. În cazul desemnării unui co-împărat, erau respectate aceleași rituri ca și în desemnarea împăratului, doar că în cadrul ceremoniei religioase, împăratul îl încorona pe co-împărat. Moștenitorul tronului primea demnitatea de Cezar, ce își va pierde din importanță în secolul VII. De la sfârșitul secolului VII a fost acordat și altor persoane
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de livre de aur (65-70 milioane $). În 518, bătrânul împărat cu un ochi albastru și un ochi căprui murise. Dinastia Leonidă se încheiase. Vizigoții devin foederati ai imperiului căci apărau linia dunăreană și furnizau trupe auxiliare, dar după creștinarea pe rit arian și nemulțumirile față de fiscalitatea împovărătoare, aceștia se revoltă și îi înving pe romani la Adrianopol în 378. Theodosius le permite să se instaleze în Thracia, fiind scutiți de plata impozitelor și le impune un nou foedus. Gainas, comandantul got
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sec. V el devine o adevărată teocrație, iar împăratul, un fel de rege-sacerdot. În secolul al III-lea, în timpul lui Dioclețian, care a dus până la ultimele consecințe principiul absolutismului monarhic, cultul imperial făcuse din împărat un personaj sacru, adorat după riturile curților orientale. Constantin, adept al cultului oriental al Soarelui, creștinat și botezat în cultul arian abia în ultimele zile ale vieții, a dat, în 313, "edictul din Milano". De fapt, Constantin doar recunoscuse și aprobase, în 313, ordonanța dată în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
construirea bisericii Sfântului Ioan. În Rusia au ajuns prin intermediul Anei o serie de icoane și vase liturgice. În 988 a avut contacte cu Sfântul Imperiu Roman, khazarii mozaici și bulgarii musulmani de pe Volga, și până la urmă s-a creștinat pe rit ortodox. Vladimir a ordonat distrugerea idolilor păgâni și a inițiat seria de botezuri a populației la Nipru. Rusia a intrat în sfera de influență bizantină, consolidând supremația patriarhiei ortodoxe bizantine în Europa răsăriteană. În timpul împăratului Constantin Monomahul au mai avut
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
l-a desemnat drept episcopul Alexandrei. Arius a murit la scurt timp, dar arianismul a câștigat teren, fiind oficializat de Constanțiu al II-lea și susținut de Valens, apoi răspândit de Ulfila printre rândurile goților care s-au creștinat pe rit arian. Arianismul a fost o formă de rezistență antiromană, fiind adoptat de longobarzi, ostrogoți și vizigoți. În secolul al IV-lea apărut erezia lui Macedonius care susținea că Duhul Sfânt nu este de aceeași natură cu Tatăl și Fiul. Theodosius
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică ("gymnasion") cât și cultural-artistice ("museion"). Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății. Unii tumuli
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
au considerat prea conservator,și nici în rândurile iudaismului ortodox, unde era privit ca prea reformist. În schimb, ca profesor la Seminarul rabinic din Padua, el a exercitat o mare influență în configurarea vieții comunitare a evreilor din Italia, a "ritului italian", atât în epoca sa cât și în generațiile viitoare. Concepțiile sale în sfera națională au influențat generația renașterii naționale evreiești, după amurgul mișcării Haskala, în „Alef Dac” 19-20 februarie martie 1984 Thought, Brill, Leiden 2009
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
a fost împărțit în trei subdiviziuni administrative, cu o pupulație (în 1916) de 290.000 de locuitori., dintre care peste 167.000 erau cazaci, trăitori în 480 de sate, uniți în 30 de stanițe. 42% dintre cazaci erau credincioși de rit vechi (staroverî). Exista un număr de cazaci calmîci, tătari, kazahi și bașchiri . Armata cazacilor de pe Ural a fost unită în 1908 cu cea a cazacilor de pe Ilek. Este necesar să se amintească faptul că problema ritului vechi a fost totdeauna
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
cazaci erau credincioși de rit vechi (staroverî). Exista un număr de cazaci calmîci, tătari, kazahi și bașchiri . Armata cazacilor de pe Ural a fost unită în 1908 cu cea a cazacilor de pe Ilek. Este necesar să se amintească faptul că problema ritului vechi a fost totdeauna extrem de sensibilă în regiune. Din punct de vedere istoric, în perioada reformelor patriarhului Nikon, armata cazacilor de pe Iaik se bucura de o autonomie completă, iar din punct de vedere teritorial nu se aflau sub controlul autorităților
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
istoric, în perioada reformelor patriarhului Nikon, armata cazacilor de pe Iaik se bucura de o autonomie completă, iar din punct de vedere teritorial nu se aflau sub controlul autorităților de la Moscova. Ca urmare, cazacii de pe Iaik și-au păstrat credința și riturile nealterate, așa cum au fost în secolele al XIV-lea -al XV-lea, când strămoșii lor s-au așezat în zonă. Majoritatea rebeliunilor și răscoalelor din secolul al XVIII-lea, și în special al XIX-lea, au fost legate în mare
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
motivele revoltelor împotriva ordinelor de extrădare a fugarilor din regiunea Ural a fost dorința de ocrotire a coreligionarilor care fugiseră de persecuțiile religioase din Rusia în regiuni îndepărtate, precum cea a râului Iaik. La fel ca toți ceilalți credincioși de rit vechi, cazacii se fereau ca numele lor să apară în orice fel de documente oficiale, inclusiv în documente de identitate și se opuneau purtării de uniforme. Un exemplu în acest sens este așa-numitul „banchet Kocikin”, agitațiile din 1803 legate
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
în plină iarnă, aceștia au fost biciuiți și au fost ținuți dezbrăcați în ger. Numai după introducerea așa-numitului „crez comun” și acordarea preoților din rândurile cazacilor de către biserica oficială a permisunii de slujire în conformitate cu regulile și cărțile sfinte ale ritului vechi, s-a instaurat o perioadă de calm relativ. Distrugerea mânăstirilor de rit vechi de la mijlocul secolului al XIX-lea a dus la scindarea spirituală a cazacilor. Pe când unii dintre ei au trecut la adventism, alții devenit credincioși ortodocși. Cu
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
ger. Numai după introducerea așa-numitului „crez comun” și acordarea preoților din rândurile cazacilor de către biserica oficială a permisunii de slujire în conformitate cu regulile și cărțile sfinte ale ritului vechi, s-a instaurat o perioadă de calm relativ. Distrugerea mânăstirilor de rit vechi de la mijlocul secolului al XIX-lea a dus la scindarea spirituală a cazacilor. Pe când unii dintre ei au trecut la adventism, alții devenit credincioși ortodocși. Cu toate aceste, după cum aveau să recunoască chiar și autoritățile, o bună parte a
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]