10,861 matches
-
acest stil al notru. Consider că relația de strânsă colaborare pe care o am cu interlocuotrul a fost o oportunitate pentru proiect, întrucat dialogul s-a purtat că între persoane care se știu, care nu trebuie să recurgă la vreun ritual social pentru "a sparge gheață" în vederea dialogului. Un interviu semidirectiv Chiar dacă în metodă calitativa se urmărește adevărul narativ, am ținut că tot ceea ce s-a afirmat să treacă proba verificabilității. Deci, în anumite secvențe ale discuției am aplicat un interviu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
acestuia, delegarea și instituționalizarea lui. Omul politic își datorează autoritatea sau legitimitatea capitalului politic cu care este investit. Capitalul politic este o formă de capital simbolic, el deținând astfel puterea simbolică pe care o poate obiectivă în diferite lucruri ori ritualuri (de reprezentare, de conferire sau de recunoaștere a autorității etc.). Violență simbolică și campaniile electorale Termenul de "violență simbolică" a fost introdus de Pierre Bourdieu, în opinia căruia lumea socială funcționează ca un sistem de relații de putere simbolică. Prin intermediul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cei care ar putea observa exercitarea unui anumit tip de discurs. Violență simbolică nu este terenul forței fizice ci, mai degrabă, al ideilor de forță; cu alte cuvinte, al asocierilor lingvistice cu încărcătură simbolică, sau al asocierilor între discurs și ritualuri sociale. Unul dintre acestea este campania electorală. Pentru că elită politică să seducă, să impună reprezentările sociale de care aminteam mai sus, trebuie întrunita și condiția receptorului mesajului simbolic. Elisabeth Noelle-Neumann, în lucrarea ei intitulată Spirală tăcerii. Opinia publică - învelișul nostru
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de valoroase. în fine, al treilea motiv este exilul, un fenomen postmodern complex, care obligă la permanente comparații între națiunea proprie și cea adoptivă. Dificultățile autodefinirii, complexele de inferioritate, noile și vechile idealuri de viață, valorile etice, costumele, obiceiurile culinare, ritualurile religioase, atitudinea față de bani, dragoste sau moarte conturează imagologia ca un important dialog între culturi și mentalități. În general, studiile clasice de imagologie reduc imaginile la două categorii: auto-imagini, cele pe care un popor le are despre sine și hetero-imagini
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
tehnologice, condiții etice, profesionale, reglementări normative și convenționale destinate publicității politice)5. Comunicarea integrată cuprinde complexul tuturor modurilor de comunicare ale unui sistem: enunțurile verbale și scrise; elementele vizuale de semnificație precum ținută vestimentară, machiajul, pieptănătura, designul unui logo, culoarea; ritualurile, protocolul, corespondență oficială, lobby-ul, marca, valorile instituționale, spațiul simbolic și nonsimbolic, relațiile publice etc., toate acele elemente de comunicare despre care se poate spune că alcătuiesc imaginea 6. Comunicarea electorală constituie una din primele forme ale publicității politice, cuprinzând
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
limba română, într-o manieră care va lăsa probabil urme. În DEX cuvîntul nici măcar nu apare; îl găsim totuși înregistrat de noul DOOM, care l-a preluat din uzul curent și din cîteva dicționare de neologisme, unde are sensul de "ritual, ceremonie de purificare din antichitatea latină". La originea echivalentelor culte de azi - fr. lustration, engl. lustration, it. lustrazione, sp. lustración etc. - stă termenul latin lustratio. După 1989, lustrație (ca și echivalentele sale internaționale) a devenit un termen politic, legat de
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
forma perfectă pe care o poate lua un viciu atunci cînd este practicat de ființa unui intelectual. Și, ca orice viciu, lectura are cîteva trăsături distincte: repetiția, dependența și rafinamentul. Să le luăm pe rînd: lectura nu poate deveni un ritual decît repetînd-o mereu. În plus, dispoziția sufletească pe care ți-o dă lectura nu poate fi întreținută decît, așa, repetînd-o în chip regulat. Fără repetiție nu există plăcere, cum fără repetiție nu există nici dependența pe care o capeți de la
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
pe care îl capeți după o mîncare rafinată și totuși amară: rafinată, întrucît Valeriu Gherghel scrie bine; amară, întrucît mesajul de fond al cărții este acesta: lectura și-a pierdut astăzi prestigiul de odinioară. A încetat să mai fie un ritual, un act solemn a cărui gravitate să te ducă cu gîndul la echivalentul ceremoniilor religioase din trecut. Și, din ceea ce fusese odată lectura, și anume act de inițiere în misterul unei alte lumi, ea a ajuns să fie un mijloc
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
acum casete video cu și despre Kantor, pe care le-am achiziționat ca pe un trofeu acum zece ani - poți să bei un pahar de vin roșu, să te plimbi și să descifrezi ceva, ceva din alcătuirea unei mînăstiri, din ritualuri, din ce este și ce nu este permis, poți să refaci trasee imaginare ale călugărilor de altădată. În această mînăstire pontificală construită în secolul al paisprezecelea de Papa Innocent al VI-lea există și pulsiunile culturale ale prezentului imediat dar
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
de atîtea și atîtea gînduri, de zbucium, de povești, de revelații, poate. Pe o fantă, pe o aproape imaginară fereastră priveam cerul nopții sau al dimineții. Iar frigul chiliei părea că nu se va încălzi nicicum. Niciodată. M-a răvășit ritualul mînăstiresc și nu știu cît de pregătită am fost ca să trăiesc asta, acum. Am privit zorii. Mi se arătau sfioși. Mi-am dat seama că iubesc luna atît de tare și pentru că retragerea ei face posibilă minunea răsăritului. Am adormit
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
lui Marin Preda, Ghimeașcă sau Duțulache - al lui Moromete, cel care fură brînza. Nu avem nici o îndoială că unii cîini din Siliștea trebuie să se fi numit astfel. În romanul Groapa, Eugen Barbu consacră un capitol întreg intitulat "Săptămîna brînzei" ritualurilor de împerechere ale cîinilor și pisicilor în groapa Cuțaridei. Prin modul lor de viață, acești cîini accentuează promiscuitatea traiului băștinașilor și totul culminează cu uciderea unui cîine flămînd care-i fură stăpînului său nu doar o bucată de brînză, ci
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
Viața e făcută cam așa: bărbaților le place să se asocieze în jurul unui SECRET, iar femeile adoră să îl afle cât mai repede. Dalila a descoperit secretul lui Samson, a cărui putere constă în lungimea părului sau. Marile secrete, privind ritualurile în lojele masonice, au fost dezvăluite de un ziarist care frecvență, din întâmplare, pe domnișoara Caron, actrița la Operă din Paris, amantă unui important membru mason, prin secolul al XVIII-lea. Actrița Marilyn Monroe, amantă lui John Kennedy, era la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lui Hiram, fenicianul, marele maestru arhitect al Templului lui Solomon. Femeile au fost însă întotdeauna în posesia CUVÂNTULUI MAGIC, prin intermediul reginei de SABA, prietena cu HIRAM. CUVÂNTUL MAGIC este o MANTRA VIBRATOARE care dă putere și biruința - cuvântul IUBIRE. Despre RITUALUL DE PURIFICARE PRIN IUBIRE pomenește și IISUS CHRISTOS. Aflând toate acestea, bărbații din cluburile selecte, au afirmat cu orgoliu și invidie: „De fapt secretul e, că nu există nici un secret!” Dar asta ține doar pentru fraieri. Cei înțelepți nu s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
are cum să nu afecteze restul. Dacă ai văzut fie și un singur documentar despre gheișe, lungmetrajul va întinde nepermis de mult limitele credulității tale. N-ai ce-i face, Hollywood-ul nu e încă pregătit să portretizeze rafinamentul sau chiar ritualurile seducției. Eroina se comportă ca o americancă, reacțiile celorlalte gheișe sunt cât se poate de sincere și spontane (am grăit cu o gură occidentală), iar tradiția niponă e redusă, din punct de vedere narativ, la simple obstacole în calea poveștii
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
Ca pentru a contrabalansa, în sensul dreptății, aceste proceduri orwelliene, lumea noastră literară s-a deschis după Revoluție cu un entuziasm indescriptibil către fețele diverse ale exilului românesc: editări și reeditări masive, premieri generoase, multiple întâlniri, simpozioane, colocvii, tot atâtea ritualuri de inițiere în experiența existențială a Exilatului. Acesta a început să fie, tot mai frecvent, văzut categorial și grafiat cu o majusculă simbolică; citit, admirat, contemplat, dacă nu cu emoție sinceră, cu o extatic-oportună fericire lățită pe figură. Opacitatea resentimentară
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
face un portret necruțător al României tranziției și descrie drama unor tineri debusolați, fără prezent și fără viitor. Tragicul dobîndește accente grotești, climatul este apăsător, imaginea străzii pare de pe altă planetă, totul este greu de înțeles pentru cineva din afară. Ritualurile barbare ale sacrificării porcilor în plină stradă în ajun de Crăciun sau a mieilor de Paști nu pot stîrni decît oroare celor din lumea civilizată. Chipul țării și metehnele oamenilor tranziției nu pot fi descrise unui străin, fără sentimentul că
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
candelabrele trăznite ale lui Vittorio Holtier, adunate parcă din cea mai pură întîmplare deasupra unor mese la fel de desperecheate, înșirate pentru a fi așternute pe ele vise, nostalgii, piftii, farfurii, supe, lumini și umbre, cai verzi pe pereți. Aceleași povești, gesturi, ritualuri, jocuri copilărești. Aceleași haine bune, demodate. Pare că nimeni nu mai are pe nimeni. Decît acest spațiu, tandrețea și protecția lui. Și familiile s-au topit, copiii, bărbații. Au rămas numai prietenii, blîndețea și hachițele bătrîneții, zvîcnirile unor energii pe
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
cuvintelor lui Bernhard pare a fi cea a unui om asediat de niște obsesii de care nu poate scăpa decît repetîndu-le. Și le repetă nu o dată, nu de două ori, ci de-a lungul a cîtorva pagini, ca într-un ritual al aliterațiilor premeditate în care frazele se cheamă singure unele pe altele. Există un gen de scriitori care fac greșeala ca, din cînd în cînd, din neglijență sau din neatenție, să se repete fără voia lor, uitînd verigile anterioare ale
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
simți nevoia după un timp să reiei lectura, dar nu pentru că te-au intrigat lucrurile pe care le-ai aflat și nici pentru că te-a atras atmosfera emanînd din paginile cărții, ci tocmai datorită nevoii de a relua tu însuți ritualul repetitiv al lui Bernhard. Simți nevoia să-i repeți repetițiile - acesta e lucrul cel mai ciudat de care ai parte citind Vechi maeștri. Cu Bernhard, tonusul psihic al cititorului capătă o cadență vie, cu efect stenic: e ca un ritual
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
ritualul repetitiv al lui Bernhard. Simți nevoia să-i repeți repetițiile - acesta e lucrul cel mai ciudat de care ai parte citind Vechi maeștri. Cu Bernhard, tonusul psihic al cititorului capătă o cadență vie, cu efect stenic: e ca un ritual de care ai nevoie pentru a căpăta o dispoziție prielnică scrisului sau vorbitului. Există un loc în Vechi maeștri unde Bernhard spune că lectura unei cărți nu se face citind-o de la un cap la altul, ci răsfoind-o și
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
cu-adevărat". Născută într-un sat din Argeș la 23 ianuarie 1940, Ileana Mălăncioiu reface (mai ales în primele ei volume) o lume ființînd arhaic, o copilărie în care inocența este frecvent surprinsă - dacă nu chiar contrazisă - de ,vinovăția" unor ritualuri care își au întotdeauna prețul într-o jertfă. Pasărea tăiată, boul jupuit sau mielul sacrificat atîrnînd de grindă sînt tot atîtea grozăvii pe care întîi ochiul și apoi cuvîntul refuză să le atenueze în vreun fel. Maturizarea nu se clădește
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
Yorick. Unele proze din Călătorie spre mine însămi capătă și ele, uneori, o turnură suprarealistă, în felul lui Gellu Naum (Coșmarul sau Doi metri de cale ferată), în timp ce altele sînt pur și simplu greu de îndurat pe tot parcursul lecturii. Ritualul bărbieritului unui muribund în La fel ca altădată reface, în cheie profană, ceva din emoția euharistiei. Cînd și cînd, dintre nenumăratele tablouri ale dezolării cu inextricabil miez oniric răsar mici parabole, străvezii pînă în adîncul substratului lor social : Urechea muzicală
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
metamorfozelor ovidiene), obține maximum de efecte estetice. Emblematist hesiodic al peisajului românesc, Mihai Moșandrei este un poet epic al unor cugetări și motive baroce: mărire și decădere, unde sunt zăpezile de altădată, cursa ireparabilă a timpului, cu referință specială la ritualuri ale unei societăți românești din care provenea și al cărei nobil beletrist a fost. Fraza lui are vraja unui descântec de abolire a timpului și spațiului. Deshumării și revizitării trecutului, solipsismului agravat de obsesia morții, i se opune deplinătatea vieții
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
pe considerente estetice. Aici e puțin diferit, pentru că profesoara de pian îi bagă elevei cioburi în buzunar pentru a o răni (complet ne-etic) în scopul obținerii indirecte a unei satisfacții estetice. Detaliez: pianista noastră este punctul nodal a trei ritualuri, două puse în practică și unul elaborat în fantezii. Primul ține de domeniul ei și de Schubert (repetitiv), al doilea de modul redundant - în stilul picăturii chinezești - în care mama ei o terorizează. Al treilea - cu ocazia căruia intră în
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
Magimel) - este unul sexual, la fel de masochist ca și precedentul. Pe bune, gândiți-vă la cuplul de replici pe care Erika i-l dă proaspătului ei iubit: "Vreau de atâția ani să fiu lovită", "Cât te-am așteptat". Dar problema cu ritualul e că el trebuie performat - chiar inconștient, cum o face mama Erikăi (Annie Girardot) - cu o doză de sânge rece, de aici efectul estetic. O altă posibilă exemplificare ar fi portretizarea criminalilor în serie în thriller-uri: crima lor urmează
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]