1,797 matches
-
luat-o la fugă cât îl țineau picioarele. Acum, mai rămâne de văzut cum se va descurca cu bunica. Andra Andrei, clasa a V-a C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori uriașe de gheață. Totul s-a îmbrăcat în mantia argintie a iernii. Suntem deja în vacanță și de aceea, eu, Nică și cu alți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
părții de recuperare, dar cum să mă apropii, se gândi doctorul. Dacă se apropie o ființă de instalație, se va mări de 6 ori, iar dacă se va mai apropia , iar de 6 ori, și tot așa până la nesfârșit. Un roi de albine staționa deasupra laboratorului. Fereas-tra era lângă instalație. Albinele au intrat! Trebuie să le țin captive în laboratorul blindat, altfel vor distruge orașul Chicago, formând nori de metaloid deasupra lui. La C.C.S.D.G., Marck Gordon pune la punct o nouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna Potoțki. întreabă-ne căci nimic nu e mai plăcut decât să vezi cum o jună și puternică tulpină crește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
putut să-i cuprindă pe toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul, gândi rapsodul Broanteș. — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd EL a trecut pe aici pentru ultima oară... Luminile de pe străzi se stinseseră și insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi. Pe Fana, care venise în vizită, o întrebase: Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cină. — Froehlich? Nimic. Întorcându-și scaunul, Else Oloaga mă rugă s-o Împing mai departe. Poate nu-i plăcea mirosul dinspre bucătărie sau voia să ne continuăm discuția Într-un loc mai ferit. Ne-am deplasat Încetișor prin curte. Un roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa de gol În mijloc, Harry? Întrebă Beth. — Nu cred că e gol. — Dar nu se vede nimic. — Așa e, dar nu e gol. Ne lămurim imediat... iată! Deodată, În centrul ecranului apăru o aglomerație albă și densă de stele. Roiul de stele se Întindea văzând cu ochii. Priveliștea Îi produse lui Norman o senzație stranie. Încă se mai vedea un gigantic inel negru care se Întindea spre marginile ecranului și care delimita stelele din exterior față de cele din interior. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la un cadru la altul. — E ca și cum sfera ar fi plină de licurici, observă Beth. Numai că aceste lumini sunt mai slabe decât licuricii și nu clipesc. Sunt foarte numeroase. Și creează impresia că se mișcă Împreună, În valuri... — Un roi de licurici? — Ceva În genul ăsta. Banda se termină, iar ecranul deveni Întunecat. — Asta-i tot? Întrebă Ted. — Mă tem că da, domnule Fielding. — Bietul Harry, făcu Ted, pe un ton sumbru. Din tot grupul, Ted era cel mai vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
formă și că acestea se mișcau, zvârcolindu-se. Își apropiară fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam o jumătate de milion În jurul habitatului. — Splendid. — Mărimea roiului este uluitoare, remarcă Ted. — Impresionantă, dar nu tocmai neobișnuită, replică Beth. În comparație cu uscatul, marea are o fecunditate foarte mare. În fond, marea este locul de origine al vieții, locul unde a apărut prima dată competiția dintre animale. O reacție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă? — Nu există nici o specie cunoscută de calmari cu șase tentacule. Asta e o specie care nu a fost descrisă. Trebuie să adun probe. Barnes Îi spuse unde se afla magazia de echipamente și Beth plecă Într-acolo. Norman privi roiul de calmari cu un interes reînnoit. Animalele aveau fiecare circa treizeci de centimetri lungime și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
interes reînnoit. Animalele aveau fiecare circa treizeci de centimetri lungime și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În fine, am ceva de lucru. Harry mânca ouă cu șuncă În sala de mese. Ceilalți stăteau În jur și Îl priveau, ușurați pentru că se simțea bine. Îl puseră la curent cu noutățile; Îi ascultă cu interes, până când pomeniră de roiul de calmari. — Calmari? Își ridică privirea cu repeziciune și aproape că scăpă furculița din mână. — Da, o groază de calmari, spuse Levy. Am să gătesc câțiva pentru cină. — Mai sunt Încă aici? Întrebă Harry. — Nu, acum au plecat. Harry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ea... Nimeni nu mai iese afară, domnilor! Respirația lui Edmunds era mai accelerată. Tușea și icnea. — Nu pot... nu pot... oh, Doamne... Edmunds Începu să țipe. Țipătul era ascuțit și continuu, cu excepția icniturilor pentru respirație. Nu se mai vedea prin roiul de meduze. Priviră unul la altul, apoi la Barnes. Fața acestuia era rigidă, iar maxilarele Încleștate, În timp ce ascultau cu toții țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea... ALTE MESAJE O oră mai târziu, meduzele dispărură la fel de misterios precum apăruseră. Corpul lui Edmunds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și carbonizați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îngropați În anul 1933, 500 de ucrainieni care au refuzat colectivizarea. Dumnezeu să-i odihnească.” Mâncarea În lagăr era exterm de sărăcăcioasă, munca grea și odihnă puțină. Necazuri mari provocau la exploatarea pădurilor un fel de musculițe care năvăleau În roiuri și pe lângă Înțepături Împiedicau chiar respirația. Sezonul musculițelor se continua cu roiurile de țânțari iar la Începutul verii năvăleau tăunii și nopțile erau un chin din cauza Înțepăturilor. Peste toate necazurile se adăuga frigul ucigător În lungul sezon al iernii. După
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
să-i odihnească.” Mâncarea În lagăr era exterm de sărăcăcioasă, munca grea și odihnă puțină. Necazuri mari provocau la exploatarea pădurilor un fel de musculițe care năvăleau În roiuri și pe lângă Înțepături Împiedicau chiar respirația. Sezonul musculițelor se continua cu roiurile de țânțari iar la Începutul verii năvăleau tăunii și nopțile erau un chin din cauza Înțepăturilor. Peste toate necazurile se adăuga frigul ucigător În lungul sezon al iernii. După drumul care a străbătut taigaua - pădurea cea mai mare de pe glob cu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
relațiile cu oficialii locali. — În România și corupția pare foarte românească. Nu arată nemțește. Noi avem foști miniștri acuzați că au luat drept șpagă pălincă și caltaboși. Auzisem zilele trecute despre cazul unor polițiști acuzați că au luat șpagă un roi de albine. E semn de sărăcie? — Ca să fim corecți, trebuie să precizăm că, la polul celălalt, sunt dosare cu acuzați sau condamnați care au luat mită sute de mii sau chiar milioane de euro. Vorbind despre dosarul fostului ministru al
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
dat, insula nu va mai suporta atâta încărcătură umană și va ceda, înecată în apele Dunării, interzise scăldatului. Pentru că oricât de rea ar fi vremea (cei care am stat cu cortul cunoaștem bine senzația de umed constant), lumea vine în roiuri, valuri, torente, ca într-un pelerinaj. Sziget este expresia conviețuirii la comun, având libertate nelimitată de exprimare, atâta timp cât respecți regulile și pe celălalt. Dar m-am melancolizat și era să uit că Sziget este în primul rând „a money machine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
care-mi izvorâse înainte ca din pământ, c-o lumină în mână, cu doi ochi sprâncenați așa de frumoși. Ceva cald îmi umplu coșul pieptului, apoi căldura mi se sui în obraz și în ochi. Pe buze îmi năvăli un roi de cuvinte îndrăznețe. Toată tinereța înflăcărată, c-o dragoste iute, izvorâtă din întuneric, din necunoscut, mă pornea ca o izbire de val spre fata ce sta înainte-mi și zâmbea. Ea vorbi, coborându-și deodată pleoapele: —Taica s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care vestea cel întăi printr-un șuiet adânc sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de musculițe se roteau ici-colo, țesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbenușul oului; întindea din vreme în vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii lui mici ca două picături de păcură. Căuta apoi să-mi întoarcă de la nevasta-sa privirile în altă parte: — Iaca, vezi știubeiele acestea?... poți zise că-s niște cetăți ale muștelor... Eu am prins aici, într-un copac, un roi, ș-acu ian uită-te dumneata ce de-a albinărit! Ce să faci? Își mai îndulcește omul sufletul din când în când și c-un dram de miere... Face cine cum poate... Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la miazănoapte mătura pâclele. Se ivi un soare gălbui, fără putere. Noroaiele și bălțile amorțiră. Și peste un amurg arămiu, care colora zarea de la miazăzi la miazănoapte - năvăliră nourii ninsorilor. Și o furtună, venită de la mările înghețate, începu a purta roiurile de fulgi. Iarna porni cu viscol. Faliboga veni prin întuneric la șopronul lui Niță: Începe iarna ca nealtădată, zise el; semn rău, măi prietine!... Dă, răspunse flăcăul, iernile-s grele, și noi suntem în mâna lui Dumnezeu... Ți-i bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]