4,815 matches
-
cu deținuții din romanul lui F.M. Dostoievsky Amintiri din cartea morților care își ispășeau pedeapsa, mutând stereotip, fără nici un rost, nisipul dintr-o parte în alta... Monotonia, constând în executarea unui gest inutil, repetitiv, fără plăcere, poate ucide ființa. Un romancier american spunea: „Feriți-vă de monotonie, este mama tuturor păcatelor mortale”. Cioran mai afirma și pe unii i-a speriat formularea că „Munca este un blestem”. Cu adevărat, munca este blestemul divinității, fiindcă omul ar fi putut trăi și altfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
este că o eroare cumva similară face și Vintilă Horia. Cu toate că el sesizase în scrierile literare ale prietenului său care-i trimisese în 1955 manuscrisul Nopții de Sânziene îndată ce l-a terminat -, “apariția politicului transpus pe altă dimensiune” (V.H). Romancierul Vintilă Horia (19151992) i-a reproșat lui Mircea Eliade că ar fi acordat “prea multă umanitate” Anei Vogel, crezând că modelul personajului Ana Vogel ar fi fost Ana Pauker, cea care pusese la cale “Experimentul Pitești” și care, prin “filiera
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
drastica scădere a numărului de pagini de la 190 la 56 prin înghesuirea rândurilor la publicarea în postcomunism a lui Mircea Eliade. In exil fiind, abia în 1953 a mai publicat scrieri literare cel care în România interbelică fusese un faimos romancier: în germană i-a apărut Naechte in Serampore (1953, 178p.), tradusă trei ani mai târziu si în franceză Minuit a Serampore (1956, 244 p.), an în care i-a apărut Foret interdit (traducerea romanului Noaptea de Sânziene). în opinia Mariucăi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că Ruiz Zafón e superficial, pero divertido, amuzant, deși lui îi place structura romanului La sombra del viento, aparițiile fulgurante ale scriitorului misterios și mai ales ideea fabuloasă cu acel cimitir al cărților uitate. Dintre tinerii și prea puțin cunoscuții romancieri peruani s-a oprit la câteva nume, scriitori care au început să publice la prestigioasa editură Alfaguara: Ivan Thays, Santiago Roncagliolo, Fernando Iwasaki și Alonso Cueto. Revenind la Sărbătoarea țapului, a spus că fratele Patriciei, Luis, regizor de profesie, pregătește
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
plan bine fixat, cei doi călători au ajuns acolo, cu căruța sau trăsura, într-un periplu care i-a purtat până către Soroca și împrejurimile ei. Poposeau mai cu seamă prin vechile și frumoasele mânăstiri, ce produceau o puternică impresie romancierului călător. Experiențele și descoperirile făcute au fost apoi așternute pe hârtie, probabil pe la sfârșitul lui 1919 sau începutul lui 1920, pe baza unor note reportericești. Sub titlul Orhei și Soroca. Note de drum, ele au apărut mai întâi la Chișinău
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
scriitorul sîrb Milorad Pavić (n. 1929). Coborîtor din neamul Pavicilor care de șase generații a dat scriitori notorii, încă din secolul al XVIII-lea, reputatul comparatist și medievist și-a propus ca, odată trecut cu arme și bagaje în casta romancierilor, să-i confere cititorului, iar nu autorului, locul central al cărților sale. , Pentru că întotdeauna s-a vorbit doar despre scriitori talentați sau dăruiți, se cuvine să se vorbească și despre cititori talentați și dăruiți" - tranșează provocator Pavić chestiunea crizei romanului
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Israel, dacă voi găsi interes și traducători. Gogoașa era spartă, iar eu, uite, în loc să-mi văd de treburi, căutam personaje și situații pentru o clădire imaginară. Era ceva anormal, nu doar inutil și fals, oricum cu totul opus profesiunii de romancier. Dar nu și vocației! De la care din ele mă revendicam?" (pp. 238-239). Cu o pană în gură, ca Flaubert, eroul atât de puțin eroic își păstrează o anumită distanță interioară față de evenimentele care îl tulbură și consumă. Pe de o
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
se rezolvă până la urmă, dar mai întâi ți se scoate sufletul". Un drum inițiatic, care va să zică, în plină modernitate... Pe de altă parte, în acest vârtej tulbure de frustrări și dezamăgiri, greutăți și ghinioane, Virgil Duda ține deschis un ochi de romancier veritabil. În cele mai albastre situații, găsește un grăunte epic, un profil tipologic și o determinare psihologică ori morală utilizabile într-o nouă structură narativă. Din acest punct de vedere, cartea de față tinde să fie un roman: experiențele parcurse
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
apar ca o materie brută, cu autenticitatea (și ea discutabilă) a jurnalelor. Ele sunt subtil, dar cu atât mai eficient introduse într-o ecuație literară. Observator deosebit de atent, cel ce spune eu își strânge un consistent, deși răvășit dosar de romancier, întinzând obișnuita sa pânză relațională și arătându-se (ca în mai toate romanele scrise) sensibil la farmecul feminin. Argumentul lui în acest sens e imbatabil: ,oameni suntem și trist ar fi să nu ne lăsăm influențați de farmecul ațâțător al
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
material" tipologic. Avarul, cocota, ipocritul, soțul încornorat, tânărul entuziast, sinucigașul din vorbe sunt în romanul clasic-realist personaje vii, consistente și autonome în care descoperim tipicul, diferitele profile ale general-umanului. Nu schema le vitalizează, și nici măcar suprapunerea cu ea; ci arta romancierului de a le desfășura în sensul lor caracterologic, trecându-le prin varii situații pentru a forja o tipologie. Iar dacă e parodie, atunci n-ar trebui oare să ne amuzăm mai mult? Din păcate, umorul de foarte bună calitate din
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
la țară, funcționari mărunți fără ambiții și lipsiți de viață, gospodine cu sentimentele strivite sub lespedea monotoniei cotidiene) devine principala zonă de interes a acestui tip de literatură. La prima vedere întrebarea fundamentală a prozei optzeciste este, pe urmele noilor romancieri francezi, ,cum se spune?" nu ,ce se spune?" într-o narațiune. Literatura se transformă în acest caz o activitate de bricolaj, iar realitatea nu este decît materia primă folosită de autor pentru a-și pune în valoare tehnicile narative. De
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
să fie reprezentată de câte un personaj precum Michael Gorman, șeful unei organizații numite "American Library Association" (ALA). Ce are a face biblioteca și terorismul de stat" veți întreba. Păi, are. De curând, ca invitat al ALA, marele poet și romancier Andrei Codrescu a ținut la San Antonio, Texas, o conferință din seria ce poartă poeticul nume "mid-winter". Spre surpriza distinsei adunări, scriitorul a abandonat " doar era o "conferință în toiul iernii", nu" " linia discursurilor călduțe și inutile. În cea mai
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
algebric cade pe arhitectura a construcției, nu pe calitatea materialelor care o compun. Mai important decât poveștile, reflecțiile, amintirile, visele, ideile, speranțele personajelor, este, într-o astfel de scriitură, modul în care toate acestea sunt asamblate în edificiul romanesc. Pentru romancierul Constantin Virgil Negoiță contează în primul rând cum se spune și abia după aceea ce se spune. Or, în mod paradoxal, cititorul de romane este tentat să se raporteze în primul rând la epic, la ce se spune. Paradoxal, romanul
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
calea luptei în munți sau au fost arestați". "Acte de omenie", "subtilități" demne inclusiv de "epoca de aur" pe care destui autori ai noștri s-au grăbit a o zugrăvi în culori luminoase, precum o salutară descotorosire de practicile staliniste! Romancieri binecunoscuți ai "obsedantului deceniu", care s-ar cuveni să se documenteze din cărți precum cea de care ne ocupăm aici, în eventualitatea (extrem de puțin probabilă) că n-au știut pe ce lume trăiesc. Ca și cercetători care preferă a se
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
Revoluție (dacă a fost Revoluție), și a cunoscut fenomenul politic din Piața Universității - acesta e pretextul romanului. Naratorul, venit de la Paris într-un camion cu ajutoare, intră în contact cu realitatea politică și socială a unei dezolante Românii în tranziție. Romancierul însuși devine astfel un personaj important al seriei narative. Ajuns la Strasbourg, Ion este ajutat de un compatriot aflat într-un scaun pe rotile, Gică, plecat la cerșit: îl invită să stea în hotelul în care e cazat el, un
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist și insinuant-erotic, romanul lui Dumitru Țepeneag (oricare din cele trei), desfășurat spectaculos pe o vastă pânză epică, navetează dezinvolt între România și Europa. Trilogia lui Dumitru Tepeneag reprezintă turul de forță al unui romancier ce știe să profite de toate experiențele sale: de scriitor, de călător, de cetățean, de apatrid, de jurnalist, de critic al realităților sociale și al textului literar. Plăcerea literaturii nu e deplină fără critica ei. Bănuiesc că trilogia lui Dumitru
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
poate fi pus în cîrca morală a poetului. Comentariul său e tendențios și ignorant. Autorul articolului n-are nici în clin, nici în mînec cu literatura. Asta nu-l împiedică să aibă păreri. Și ce fel de păreri! Doi cunoscuți romancieri pe care colegii chestionați i-au văzut în primele zece locuri ale clasamentului literar devin sub pana lui Avramescu "dinozauri ai literelor vechiului regim". Cronicarului îi vine să creadă că Avramescu n-a citit niciunul din romanele lui D.R. Popescu
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
a figura o lume întru totul conformă celei reale, de a o reflecta pe aceasta din urmă cu o plasticitate subsumată exactității, e înlocuită la începutul secolului 20 de un proiect post-balzacian de integrare a realității exterioare. Ochiul netulburat al romancierului realist și transparența naratorului pe care îl utilizează lasă loc unei participări ce îmbracă toate formele posibile, de la compasiunea cea mai adâncă la ironia teribilă. Evenimentele narate sunt învelite în straturi succesive de metatext, derularea întâmplărilor nemaifiind suficientă, ci reclamând
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
ficțiuni, scrise cu evidente ambiții artistice totalizante, încap toate: povestirea și eseul, drama și comedia bufă, culpa individului și a epocii în care trăiește, aspirațiile și limitele omenești, erorile, cele câteva reușite și numeroasele eșecuri, teroarea difuză ori bine precizată. Romancierul nu se mai află"sus, în polul plus"; se implică, în multiple modalități, în destinul jalnic al"eroilor" săi, examinând cu o curiozitate cvasiștiințifică toate condițiile care au dus la un anumit deznodământ. Discursul romanesc își câștigă preeminența, textura propriu-zisă
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
Gastro și restaurante Recenzie pe bune | Trattoria Il Calcio Zile și Nopți a realizat recenzia sub anonimat și a achitat integral nota de plată. Exact așa cum trebuie - Il Calcio Romancierilor Așezat strategic pe colțul pe care bulevardul Drumul Taberei îl face cu strada Romancierilor (își mai amintește cineva de cofetăria Indiana, aflată acolo în urmă cu ani buni?), Trattoria Il Calcio oferă călătorului înfometat șansa unui popas gastronomic mai mult
Trattoria Il Calcio București [Corola-blog/BlogPost/96590_a_97882]
-
Recenzie pe bune | Trattoria Il Calcio Zile și Nopți a realizat recenzia sub anonimat și a achitat integral nota de plată. Exact așa cum trebuie - Il Calcio Romancierilor Așezat strategic pe colțul pe care bulevardul Drumul Taberei îl face cu strada Romancierilor (își mai amintește cineva de cofetăria Indiana, aflată acolo în urmă cu ani buni?), Trattoria Il Calcio oferă călătorului înfometat șansa unui popas gastronomic mai mult decât decent. Pentru cine nu știe, numele lanțului de restaurante este inspirat de pasiunile
Trattoria Il Calcio București [Corola-blog/BlogPost/96590_a_97882]
-
la perfecție, în original, opera, precum și ce s-a scris despre ea, în limba rusă și pe mapamond, Valeriu Cristea pleacă, de la acest ansamblu de mari dimensiuni, cu Tânărul Dostoievski, pe o secțiune relativ îngustă (dar determinantă): prima perioadă a romancierului, cu o serie de considerații ce conțin in nuce vastele sale cercetări ulterioare. El nu ,explorează" cutare sector sau cutare altul, el le știe până la detaliu! De la debutul în dostoievskism, trecând prin alte eseuri, la continentul de erudiție, intuiție și
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
două opera lui Dostoievski: cea a tinereții, anterioară ocnei și rezidenței forțate în Siberia, și cea care începe cu Însemnări din subterană. Odată acceptată, această fractură atrage după ea alte disocieri. Nu doar aceea a unei semi-renunțări la scrierile începuturilor, romancierul luând, s-ar spune, totul de la capăt, reconstruindu-se după anii siberieni, ci și acceptarea unei inferiorități zdrobitoare a operelor produse în prima etapă, față cu marea perioadă de după 1859-1860. Valeriu Cristea se ridică împotriva unor prejudecăți critice tradiționale, teza
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
nu exclusiv prin Stavroghin, Kirilov, Versilov, Svidrigailov sau Ivan Karamazov, ci prin Dostoievki însuși, adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în umbră ,densitatea oamenilor buni" din această operă. Valeriu Cristea își numește scrierea: ,o lucrare
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
singur autor" - conștient că o întreagă echipă de critici ar fi avut de ce să se ocupe... Loial și emoționant, el ține să precizeze: Nu vreau să înșel pe nimeni: Dicționarul personajelor lui Dostoievski (prima încercare de acest fel consacrată vreodată romancierului rus, după câte știu) este un dicționar adevărat - complet (pentru partea de operă cuprinsă în prezentul volum), amănunțit, documentat (în limite omenești și personale) și totodată o lucrare liberă, neîncorsetată de nici un fel de condiții, prejudecăți sau temeri, în care
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]