3,927 matches
-
cumană, cât și în turca osmanlie, au fost admise, în general, ambele surse (cumană și turcă), deși unii cercetători le consideră, totuși, pe unele ca fiind sigur cumane (toi există, cu această formă, în Codex). Cuvinte maghiare Spre deosebire de celelalte limbi romanice, româna a avut un contact mai îndelungat cu maghiara, datorită relațiilor nemijlocite dintre cele două popoare. Primele împrumuturi au început să pătrundă la sfârșitul secolului 12. Din lista foarte lungă dată de L. Tamás în Dicționarul elementelor maghiare din română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ale limbii grecești: vechea greacă (până în secolul 6), greaca medie (secolele 7-15) și neogreaca. Am arătat, de asemenea, că elementul vechi grecesc cuprinde și el două straturi: cuvinte care au pătruns în latină și s-au transmis apoi tuturor limbilor romanice, și altele, care au pătruns numai în latina balcanică și, de acolo, în română (broatec, plai, stup). Ca etimologie directă, toate aceste cuvinte sunt de origine latină. A doua categorie cuprinde cuvinte din greaca bizantină, deci termeni relativ vechi, cunoscuți
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
numai în regiunea Vrața, apropiată de regiunea în care se vorbesc graiuri românești, și nu există în dicționarele bulgărești, cu excepția dicționarului-tezaur al lui Gerov); chiar dicționarul etimologic al limbii bulgare îl consideră pe kutu „foarte probabil, împrumut din română“. Cuvinte romanice occidentale Limba română a ajuns la inventarul lexical actual și prin împrumutarea masivă a unor termeni din franceză, italiană și latină, fenomen denumit de S. Pușcariu „reromanizarea“ limbii române. Aceasta a fost posibilă datorită orientării societății românești spre lumea Europei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sau din turcă (bazin în loc de havuz). Influența franceză a contribuit mai ales la înlocuirea masivă a vechilor termeni în anumite limbaje specializate, în care au pătruns ulterior și termeni din germană și engleză. Problemele etimologice pe care le pun cuvintele romanice nu lipsesc. În decursul anilor, s-a exagerat în aprecierea importanței influenței franceze, ajungându-se chiar la situația în care presupusul etimon francez al unui cuvânt românesc să nu existe. Folosindu-se criteriul fonetic, s-a reușit să se facă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Al. Rosetti“. Nu lipsesc nici problemele semantice, sensuri noi explicabile prin categoria „falșilor prieteni“ sau a „rudelor înșelătoare“: oportunitate „șansă, posibilitate, ocazie“, a realiza „a-și da seama“ (ultimul exemplu, de fapt un calc semantic, există și în alte limbi romanice: fr. réaliser, sp. realizar). Unele dintre cele (cel puțin) 101 cuvinte englezești din română au rude vechi, nu totdeauna transparente; un volum cu subtitlul „De la market la mersi“ ar putea reuni aceste rude îndepărtate. Al. Graur, în volumul Cuvinte înrudite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sistemul de formare a cuvintelor, adică sufixe și prefixe cu ajutorul cărora s-au format, în decursul timpului, cuvinte noi de la cuvinte moștenite din latină sau de la cuvinte împrumutate din alte limbi. Același lucru s-a petrecut și în celelalte limbi romanice. Mai mult decât atât: există prefixe și sufixe latinești care s-au transmis, prin intermediul unor cuvinte care le conțineau, tuturor limbilor romanice, în forme specifice. În această situație sunt, de exemplu, sufixul diminutival lat. -ellus (din rom. degețel, it. asinello
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din latină sau de la cuvinte împrumutate din alte limbi. Același lucru s-a petrecut și în celelalte limbi romanice. Mai mult decât atât: există prefixe și sufixe latinești care s-au transmis, prin intermediul unor cuvinte care le conțineau, tuturor limbilor romanice, în forme specifice. În această situație sunt, de exemplu, sufixul diminutival lat. -ellus (din rom. degețel, it. asinello, fr. ruelle, sp. asnillo) și sufixul colectiv lat. -etum (din rom. afinet, it. pineto, fr. cerisaie, sp. avallanedo, port. arvoredo). Derivat moștenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și semantice, ca să se opteze pentru una sau alta dintre soluții, se au în vedere două criterii: trebuie să se vadă dacă derivatul este atestat sau nu în latină și să se țină seama de răspândirea derivatului în celelalte limbi romanice. Cuvinte ca rom. arătură < lat. aratura, rom. arboret < lat. arboretum și rom. (a) arma < lat. armare pot fi în mod sigur moștenite din latină, pentru că provin din cuvinte derivate atestate în latină și pentru că le găsim în mai multe limbi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Cuvinte ca rom. arătură < lat. aratura, rom. arboret < lat. arboretum și rom. (a) arma < lat. armare pot fi în mod sigur moștenite din latină, pentru că provin din cuvinte derivate atestate în latină și pentru că le găsim în mai multe limbi romanice. În ceea ce privește însă cuvinte ca rom. cepar „vânzător de ceapă“ < lat. ceparius și rom. curătură „loc defrișat“ < lat. curatura, deși derivatele sunt atestate în latină, faptul că se regăsesc numai în română ne face să considerăm că este doar probabil ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
că se regăsesc numai în română ne face să considerăm că este doar probabil ca ele să fie moștenite din latină. Un anumit grad de incertitudine cu privire la posibilitatea de a fi moștenite prezintă și derivatele existente în mai multe limbi romanice, dar neatestate în latină: nu e sigur, dar e foarte probabil ca rom. (a) îngrășa să provină din lat. *ingrasiare, pentru că derivate corespunzătoare există în patru limbi romanice: fr. engraisser, occ. engraisar, cat. engreixar, sp. engraixar. Faptul că același derivat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de a fi moștenite prezintă și derivatele existente în mai multe limbi romanice, dar neatestate în latină: nu e sigur, dar e foarte probabil ca rom. (a) îngrășa să provină din lat. *ingrasiare, pentru că derivate corespunzătoare există în patru limbi romanice: fr. engraisser, occ. engraisar, cat. engreixar, sp. engraixar. Faptul că același derivat se găsește în mai multe limbi romanice (format la fel și cu același sens) nu este întâmplător. Ținând seama de cele două criterii menționate, putem aprecia că trebuie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sigur, dar e foarte probabil ca rom. (a) îngrășa să provină din lat. *ingrasiare, pentru că derivate corespunzătoare există în patru limbi romanice: fr. engraisser, occ. engraisar, cat. engreixar, sp. engraixar. Faptul că același derivat se găsește în mai multe limbi romanice (format la fel și cu același sens) nu este întâmplător. Ținând seama de cele două criterii menționate, putem aprecia că trebuie considerate „dubioase“ numai derivatele ale căror etimoane nu sunt atestate în latină și sunt slab reprezentate în lumea romanică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
romanice (format la fel și cu același sens) nu este întâmplător. Ținând seama de cele două criterii menționate, putem aprecia că trebuie considerate „dubioase“ numai derivatele ale căror etimoane nu sunt atestate în latină și sunt slab reprezentate în lumea romanică, de felul rom. albeață < lat. *albitia, rom. păduros < lat. *paludosus, care sunt mai curând formate pe terenul limbii române decât moștenite din latină. Printre derivatele neatestate în latină și prezente numai în română, există unele care se găsesc atât în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca limbă vie. Atunci de ce să presupunem că albaneza este limba ilirilor atestați de Herodot și că ea ar fi singura mărturie despre traci? Dacă latina nu ar fi fost scrisă, mărturie despre ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze, maghiare, turcice. Toate aceste serii de aparențe converg, împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a întregului spațiu est european. 2) Latura tracică a bazei comunicative motivează apropierile lexicale ale limbii române cu limbile turcice, cu albaneza, cu limbile slave și cu maghiara, în timp ce prin latura latină sunt motivate apropierile cu latina și cu limbile romanice. 3) Toate limbile așa-zise indoeuropene s-au constituit în principal prin reducerea sintagmelor aglutinante preindoeuropene la forme lexicale flexionare: aportul materialului lexical al substratului aglutinant la constituirea formulelor flexionare de limbă a fost fundamental. 4) Dezvoltarea formulei indoeuropene de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în zonele aglutinante a fost favorizată de trei factori: a) prestigiul cultural al limbii latine; b) suplețea comunicativă a sistemului flexionar; c) instituirea administrației romane. 5) Latinitatea limbii române este dată de materialul latin structurat paradigmatic, ca în celelalte limbi romanice, însă gramaticalizarea, căreia i s-a subordonat întregul material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române este dată de materialul latin structurat paradigmatic, ca în celelalte limbi romanice, însă gramaticalizarea, căreia i s-a subordonat întregul material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic a creat impresia familiilor de limbi (indo-iraniene, germanice, romanice, slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic a creat impresia familiilor de limbi (indo-iraniene, germanice, romanice, slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă, a formulei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
silabice în cea aglutinantă și a acesteia în formula flexionară. 7) Limbile tracă și latină au adus în constituirea limbii române continuitatea globală a materialului lingvistic, continuitate care înscrie limba română în spațiul lingvistic est european prelatin, în spațiul lingvistic romanic și indoeuropean, în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, limba română este instrumentul verbal de exprimare a spiritului românesc. Emanații ale acestui spirit, cuvintele românești nu pot fi analizate etimologic ca piese izolate împrumutate din latină, din tracă sau din alte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
luăm în considerație și introducerea de către Simion Dascălu în cronica lui Ureche a „craiului unguresc Laslău”, care a gonit pe tătari din Moldova pentru a oferi ungurenilor maramureșeni un loc curățat de alte seminții, putem avea revelația adevărului: întreg spațiul romanic din nord estul Carpaților, din estul și sudul acestora, și chiar cel de peste Dunăre în sud, ținea, după constituirea Ungariei ca stat și creștinarea acesteia, de coroana Ungariei, căreia șefii militari ai formațiunilor statale din aceste zone (voievozii) îi erau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amestecat a noastră. De la râmleni, ce le zicem latini: pâine, carne, găina, muiarea, fămeia, părinte, al nostru și altele multe den limba lătinească, că de ne-am socoti pre amăruntul, toate cuvintele le-am înțelege. Așijderea de la frânci [celelalte popoare romanice] cal, de la greci strafide, de la leși prag, de la turci m am căsătorit, de la sârbi cracatiță, și altele multe ca acestea den toate limbile, carile nu le putem să le însemnăm toate“ (p. 73 urm.). Ureche încheie imaginea neuniform latină a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de psihologia aspirațiilor personale. Noblețea și vechimea antică a neamului românesc rezultă din înlocuirea îndelungatelor procese de întrepătrundere și prefacere etnolingvistică prin date fixe marcate de figuri istorice, cum sunt anul cuceririi Daciei de către Traian, când spațiul dacic devine instantaneu romanic, cu limba latină în locul limbii autohtonilor, care sunt scoși din istorie, și anul descălecatului Moldovei de către Dragoș, când romanitatea și latinitatea la est de Carpați devin moldovenești. Substituirea procesului de romanizare realizat în simbioză cu autohtonii, prin data primului descălecat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
însă și verbo, cu același sens), este explicat de urmașii întru latinitate ai lui Cantemir din slavul tvorĭba, căruia i-ar corespunde rom. dvorbă „slujbă, funcție; serviciu divin; rugăciune; adunare” provenit din vsl. dvorĭba (DEXI). Cuvântul este în toate limbile romanice (fr. verbe, sp. verbo), în alte limbi i.-e. (germ. Wort, engl. word) și are la bază ideea de exhalare a aerului prin căile respiratorii, ceea ce explică pe vor(rom. a fară, lat. foris, „în exterior”, sl. d-vor „curte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sistemului lingvistic indoeuropean, flexionar și morfematic. În urma simbiozei celor două sisteme lingvistice a rezultat, pe întreg spațiul tracic, baza traco-latină a romanității orientale, în care cele două sisteme lingvistice au avut aport diferențiat: unul, cel tracic, preponderent lexical, altul, cel romanic, preponderent gramatical în sensul morfematizării lexemelor. Din această bază, constituită pe parcursul a cinci secole cu implicare diferențiată, inegală, a componentelor, au crescut toate fenomenele etnolingvistice din sud-estul, centrul și estul Europei. Este vorba de romanitatea orientală, de etnia albaneză, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trebuie arătat că vicus este contras dintr-o formă ca villicus „rural”. Vezi valah. FILOLOGII Wilhelm von Humboldt Întemeietor al lingvisticii moderne, Wilhelm von Humboldt (1767-1835) este primul comparatist care a apreciat din exterior limba română (dacoromână) în contextul limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la limbi „mamă” la limbi „fiice” marele lingvist scoate în evidență entitatea nouă pe care o reprezintă o limbă, după o perioadă de timp, în dezvoltarea ei pe baza altei entități care s-a destrămat datorită
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]