4,056 matches
-
à la tradition classique : " En France, la relative rupture avec le XIXe siècle poétique, c'est-à-dire avec une tradition des vers classiques, déjà fortement mortifiée par le néo-classique, a produit le vers libre. Îl y a eu, bien avânt le romantisme, la traduction en prose des poèmes en vers. "657 L'apparition du vers libre est l'un des symptômes du changement de paradigme qui marque la naissance de la poésie moderne, fait reconnu dans un premier temps par leș poètes.658
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et à l'essor contemporain des disciplines qui ont comme objet le langage, mais qui aurait des ancêtres illustres, à partir de Cicéron jusqu'à Luther et, plus proche de nous, à Goethe, Humboldt, Schleiermacher, à l'âge du premier romantisme allemand, et qui aurait, au besoin, un patron dans leș cieux avec Saint Jérôme, qui ne fut pas seulement le traducteur de la Vulgata, mais aussi l'auteur de l'épître ad Pammachium sur leș problèmes de la traduction De optimo genere
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
unei aparente monotonii, nu poate scăpa unei judecăți atente. Volumul Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski își propune să „facă ordine” într-o operă cu un caracter „de două ori compozit”. În opinia criticului, poezia lui Macedonski ilustrează ieșirea din romantism a literaturii române, fenomen datorat atât epuizării mijloacelor artistice ale curentului, cât și, mai ales, prezenței în stratul profund al liricii macedonskiene a unei dureroase scindări, care anunță viitoarele prefaceri moderne ale poeziei. Bacovia după Bacovia reia istoria receptării critice
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
de Limbi Străine și șefă a Catedrei. A colaborat la „Secolul 20”, „România literară”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universității București”, „Romanoslavica”, publicând studii despre Serghei Esenin, Ana Ahmatova, A.S. Pușkin, I. S. Turgheniev, Alexei Tolstoi, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, romantismul rus, simbolismul rus etc. Debutează editorial cu antologia Lirica rusă a secolului XX (1963). În Serghei Esenin. Textul lumii (1984), autoarea își propune să pătrundă în conexiunile specifice de la nivelul structurilor intertextuale și extratextuale ale modelului realității, așa cum l-a
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
sentimentale ale lui Mihail Sebastian un mod simpatetic de a privi oamenii obișnuiți cu viețile lor lipsite de spectaculozitate (Provincialii, 1978, Camera de hotel, 1983, Teme provinciale, 1987, Apel telefonic greșit, 1997). În opțiunile sale își face simțită prezența un romantism întârziat, nostalgic, narațiunile dramatice având un ton intimist, direct, iar omul fiind urmărit cu înțelegere și delicatețe. După 1990, C. publică versuri marcate de atitudini reflexive, de melancolie în fața eroziunii implacabile a timpului (Apropierea iernii, 1993, Vârsta amintirilor, 1995). Aceeași
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”, cu referiri la nuvelele lui M. Sadoveanu și ale lui C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici se pronunță pentru un realism clasic, precum cel susținut de „Noua revistă română”. După opinia criticului, romantismul țărănesc trebuia înlocuit printr-un „realism clasic, așa cum îl avem în germene în literatura de peste munți, iar dincoace, în operele lui Duiliu Zamfirescu și I. Brătescu-Voinești [...] și așa cum îl găsim în formă desăvârșită în literatura engleză, la Dickens și George
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
neștiința pe care o afirmă e mai mult o fugă de formulele solemne. În comentariu se simt, dimpotrivă, tonul decis, orientarea de la început spre inima operei. Al. A. Philippide e interpretat din punctul de vedere al caracterului dual (unire de romantism și clasicism). La Nichita Stănescu esențială i se pare „greața de unicitate”, iar la Leonid Dimov „onirismul flamand”. Critica lui Vladimir Streinu e citită din perspectiva ei seniorială. Impresiile („olimpianism natural, de structură și nu de postură”, „virtuoz al imaginii
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
De la dadaism și suprarealism la realismul socialist de Victor Iliu, în care autorul își exprimă opțiunea partizană pentru acesta din urmă, văzut ca soluție și reacție la o anume criză literară impusă de primele două („Acesta-i realismul socialist sau romantismul revoluționar acceptat de Louis Aragon și ceilalți scriitori, iar nu romantismul suprarealiștilor, acea pseudoluptă împotriva realității”). Tudor Vianu semnează comentariul Conceptul omului în filosofia d-lui profesor Rădulescu-Motru, iar Anton Dumitriu publică, în ultimul număr, articolul Luptăm pentru cultură (o
DACIA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286640_a_287969]
-
care autorul își exprimă opțiunea partizană pentru acesta din urmă, văzut ca soluție și reacție la o anume criză literară impusă de primele două („Acesta-i realismul socialist sau romantismul revoluționar acceptat de Louis Aragon și ceilalți scriitori, iar nu romantismul suprarealiștilor, acea pseudoluptă împotriva realității”). Tudor Vianu semnează comentariul Conceptul omului în filosofia d-lui profesor Rădulescu-Motru, iar Anton Dumitriu publică, în ultimul număr, articolul Luptăm pentru cultură (o cultură care „să aparțină lumii întregi”). Ștefan Popescu recenzează volumul Țara
DACIA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286640_a_287969]
-
1943, lui Ion Petrovici (colaborează Constantin Micu, Vasile Netea, Pericle Martinescu, Romulus Vulcănescu). Despre literatura germană scriu Mihai Isbășescu (Începuturile literaturii germane, Credință și mitologie germanică, Drama pascală germană în Evul Mediu, Minnesangul german) și Petronela Negoșanu (Specificul expresiei în romantismul german). Alte studii de literatură universală publică Dragoș Vrânceanu (Giovanni Papini), Ovid Caledoniu (Rainer Maria Rilke), Victor Buescu (Bimilenarul lui Titu Liviu), Alexandru Marcu (Carducci, poet al patriei), N. Papatanasiu (Francis Jammes). Cronica literară este susținută de Pericle Martinescu, Const.
DACIA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
italian. Radu Ionescu, N. Strădescu și Pantazi Ghica susțin rubrica „Teatrul Național”. În cadrul rubricii „Literatura română”, Radu Ionescu comentează scrierile lui G. Baronzi și traducerea lui C. Aristia din Iliada lui Homer. El condamnă moda dramelor „epileptice”, produse ale degradării romantismului, îl apreciază pe Gogol, dar și pe V. Alecsandri, pe care îl consideră singurul creator de tipuri din dramaturgia vremii. Pledând în favoarea criticii literare și pentru încurajarea talentelor locale, cere o evaluare a operei pornind de la conceptul hegelian al frumosului
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
existat în literatura română. Nu avea cum să apară, de vreme ce emanciparea de teologie s-a produs abia în secolul al XVIII-lea, sub impulsul iluminismului, și a început să-și precizeze caracterele distinctive în contextul unor creații culturale impregnate de romantism. La rândul lui, romantismul a fost precedat de strădanii literare având în special modele clasice. Particularități ale stilului și atitudinii clasice, ale viziunii clasice despre existență apar cu mai multă pregnanță tocmai în interiorul romantismului și alături de el, ba chiar și
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Nu avea cum să apară, de vreme ce emanciparea de teologie s-a produs abia în secolul al XVIII-lea, sub impulsul iluminismului, și a început să-și precizeze caracterele distinctive în contextul unor creații culturale impregnate de romantism. La rândul lui, romantismul a fost precedat de strădanii literare având în special modele clasice. Particularități ale stilului și atitudinii clasice, ale viziunii clasice despre existență apar cu mai multă pregnanță tocmai în interiorul romantismului și alături de el, ba chiar și mai târziu, după stingerea
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
contextul unor creații culturale impregnate de romantism. La rândul lui, romantismul a fost precedat de strădanii literare având în special modele clasice. Particularități ale stilului și atitudinii clasice, ale viziunii clasice despre existență apar cu mai multă pregnanță tocmai în interiorul romantismului și alături de el, ba chiar și mai târziu, după stingerea curentului. Aceasta, cu toate că, în cursul secolului al XIX-lea, între adepții celor două stiluri s-au încins polemici, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac și alții pledând cu înfocare în favoarea romantismului, Gh.
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
în interiorul romantismului și alături de el, ba chiar și mai târziu, după stingerea curentului. Aceasta, cu toate că, în cursul secolului al XIX-lea, între adepții celor două stiluri s-au încins polemici, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac și alții pledând cu înfocare în favoarea romantismului, Gh. Asachi, George Barițiu, G. Baronzi și alții elogiind virtuțile c. O lungă perioadă de timp, de pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea până către 1830, un anume c. este preeminent în literatura (mai exact spus, poezia) română; s-ar putea
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
din Transilvania, susținută de către elevii școlilor din Blaj, care dau primul spectacol românesc atestat, cu piesa Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, compusă în jurul anului 1780. Declanșat în literatura franceză și constituit pe plan universal în opoziție cu c., romantismul în cultura română a fost orientat și el, principial, de atitudini anticlasice, dar a suportat manifestări paralele de c., ba chiar și-a integrat forme de creație proprii acestei orientări. Stimulator al romantismului și el însuși poet romantic în cele
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
pe plan universal în opoziție cu c., romantismul în cultura română a fost orientat și el, principial, de atitudini anticlasice, dar a suportat manifestări paralele de c., ba chiar și-a integrat forme de creație proprii acestei orientări. Stimulator al romantismului și el însuși poet romantic în cele mai caracteristice opere, Heliade-Rădulescu are și scrieri de factură clasică, iar în publicistică s-a pronunțat, nu o dată, în favoarea ordinii clasice. Alături de evocări, descripții de natură, elegii, tirade patetice, viziuni cosmogonice, culegerile sale
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
fundamentele teoretice ale artei sale”, afirmă D. Popovici, Heliade e „legat de clasici”, iar în creația poetică „el se plasează [...] sub influența scriitorilor romantici și preromantici”. Asemenea simbioze există la mai toți ceilalți scriitori ai epocii. Reprezentant de frunte al romantismului, Grigore Alexandrescu e clasic prin temperament; e un contemplativ, pentru care, ca pentru Théophile Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că stările lirice sunt provocate mai mult de priveliști din afară decât de frământările interioare. De
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, anterioară începuturilor romantismului, dar publicată abia în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Este singura epopee românească dusă până la capăt și pe deplin realizată literar, operă concepută după modelele clasice ale speciei (homerice mai cu seamă), însă în variantă comică, pătrunsă
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Clasicii, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’epoque des lumières, Sibiu, 1945, 365-429; G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965, 11-26; Vianu, Studii, 545-559; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
dedusă în urma analizei a nouă „cercuri dialectice”, supraordonate de conceptul de Archaeus - „punct originar al universului” -, prin care Eminescu „împacă contrariile”, rezolvându-le sub semnul armoniei stilistice. Un alt merit al cărții stă în scoaterea poetului de sub incidența limitativă a romantismului și în sublinierea dimensiunii moderne și anticipatorii a gândirii și poeticii lui. Modelul ontologic eminescian (1992) adâncește teza arhaității, prin care scriitorul depășește „schisma” kantiană („numen” vs. „fenomen”, „conștiință în genere” vs. „conștiință individuală”) și fundamentează filosofia practică din publicistică
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
cu opera rostandiană, de autorul lui Cyrano de Bergerac apropiindu-l caracterul compozit al creației poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
război mondial), de la „literatura individualistă” (în care sunt încadrați Dostoievski, Gide, Proust și Francis Jammes) sau de la unele direcții ale filosofiei sfârșitului de secol XIX (Nietzsche, Bergson). Centrul de greutate al cercetării se situează în zona exercițiului literar. Marile curente (romantismul, simbolismul), influența exercitată de Baudelaire și Marinetti, tendințele specifice ale principalelor direcții lirice europene sunt discutate și în ele se descoperă, parțial, rădăcinile orientărilor literare apărute la noi după 1920. Nu sunt neglijate nici înrâuririle venite dinspre artele plastice sau
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
precum și de perspectiva istorico-literară tradițională a opoziției tranșante dintre romantic și clasic, concepție pe care o consideră ca stând la baza a numeroase erori de interpretare ale criticii literare în general. Preluând ideea lui Valéry că orice clasicism presupune un romantism anterior, C. merge mai departe, ajungând la concluzia că există și un „romantism posterior”, relația între cele două curente fiind nu una de opoziție, ci de continuitate. Pe lângă studiile de literatură română și comparată, C. a scris piese de teatru
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
pe care o consideră ca stând la baza a numeroase erori de interpretare ale criticii literare în general. Preluând ideea lui Valéry că orice clasicism presupune un romantism anterior, C. merge mai departe, ajungând la concluzia că există și un „romantism posterior”, relația între cele două curente fiind nu una de opoziție, ci de continuitate. Pe lângă studiile de literatură română și comparată, C. a scris piese de teatru, publicate în volumele Don Juan sau Întoarcerea la dragoste (1994) și Bisidentul (1998
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]