17,708 matches
-
chip de monitor acest artist. Elaborarea lui, dens saturată personal, și totuși tranzitivă, se oferea ca un semn premonitor și incitant, îl aducea oarecum pe Gauguin, în raza de căutări a unei noi generații de talente, a viitorului nabism. Și, rostind numele lui Gauguin, cu aparenta suspensie între contrarii pe care o reprezenta exotismul său de apogeu, ochii ni se deschid spre una din cărările deloc sterile pe care le-a încercat arta modernă. Atîta mister, în atîta strălucire! - se minuna
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Alex Goldiș Lucrul care frapează imediat când rostești numele lui Petre Barbu e neafilierea la niciuna dintre direcț iile (era să zic „găștile”) literare de azi. Jurnalist de profesie, prozatorul și dramaturgul a preferat să păstreze o distanță profilactică față de o lume culturală nu doar zgomotoasă, ci, din
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
Marea bucurie care s-a pogorât deodată peste mine, asemenea unei pietre grele de moară, aproape mi-a făcut bucăți trupul. Regele Yama a aruncat pe jos o tăbliță triunghiulară de culoarea cinabrului cu porunca lui pe ea și a rostit pe un ton de mare nerăbdare: „Cap-de-bou, Chipde- cal, duceți-l înapoi!” Regele Yama s-a retras din sala de audiențe fluturându-și mânecile robei și urmat de mulțimea de judecători. În curentul stârnit de robele lor mari cu mâneci
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
șarjă a unui “cârlan” din opoziție, ci ca un gest care slăbește regimul”, și consideră că o astfel de opinie aduce prejudicii ”dispozitivului instituțional”. Cuvintele sunt mai periculoase decât par. Inclusiv pentru că ele se pot întoarce împotriva celui care le rostește... ”, conchide europarlamentarul Cristian Preda.
Cristian Preda: Atacul lui Ponta vădește tentația de a uzurpa autoritatea președintelui () [Corola-journal/Journalistic/44746_a_46071]
-
s-au "ridicat pentru apărarea unor valori" și că este onorat să fie alături de ei și de deputatul PNL Ciprian Dobre, care, cu ocazia susținerii moțiunii de cenzură ce "a dus la înlăturarea Guvernului Băsescu zis Boc sau Ungureanu, a rostit în trei limbi formula «Nu, asta nu, niciodată»". În final, Antonescu le-a urat candidaților USL din Mureș să conducă bine comunitățile, "din punctul de vedere al conviețuirii interetnice și al serviciului public în favoarea cetățeanului".
Antonescu despre Marko şi Borbely: Nu pot să-i iau în serios când mă acuză de naţionalism () [Corola-journal/Journalistic/44763_a_46088]
-
principesa Margareta și prințul Radu de România. Primarul sectorului 1, liberalul Andrei Cei doi și-au strâns mâinile, ca vechi monarhiști, chiar dacă au făcut-o cu răceală. Paleologu s-a înregimentat în echipa lui Traian Băsescu, iar protestele față de mitocăniile rostite de șeful său au fost destul de palide, pentru a-și păstra și funcția din PDL și electoratul potențial, de dreapta.
Un monarhist băsist și un monarhist adevărat, la statuia lui Carol I () [Corola-journal/Journalistic/44894_a_46219]
-
și subliniază ideea că toate aceste obiective pot fi atinse doar din cauza eforturilor și sacrificiilor politice ale PDL. Vasile Blaga și Emil Boc au avut practic același discurs, dar în locuri diferite. Blaga a vorbit în Parlament, în timp ce Boc a rostit un dicuss de la sediul PDL. Și Elena Udrea este prinsă în schema gândită de strategii partidului în atacul la Guvernul Ponta. 1. Principalul punct de atac este traseismul politic și metodele prin care USL a ajuns la Putere. "Ați înfierat
Strategia PDL în atacul la Guvernul Ponta. Puncte cheie în discursul "greilor" () [Corola-journal/Journalistic/44940_a_46265]
-
unul de armată și, mai la urmă, șeful securității. Acesta mai zăbovi vreo două minute cu secretarul de la propagandă. Toți aveau o mină asemănătoare: gravă, serioasă, plină de importanță. Milițianului nu-i răspunse la salut niciunul, cu toate că, pentru fiecare, acesta rostise câte un “să trăiți! “ respectuos, perfect regulamentar. Peste un sfert de oră, primăria era goală. Doar în sala mare, de festivități, în spatele mesei de prezidiu, două corpuri se zvârcoleau gemând. Pe masa lungă, acoperită cu o pânză roșie, se odihneau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ușa se deschise brusc și un bătrânel în palton, cu căciula pe cap, pătrunse în sală, fără a fi anunțat sau măcar să bată la ușă. Bună seara la toată lumea! Mă scuzați că am întârziat, nu mă dezbrac că-s răcit, rosti din mers, strângând mâinile întinse din stânga și din dreapta. Se opri la masa prezidiului, se sărută cu președintele, apoi acesta îl invită pe scaunul său. Bine ați venit, domnule vicepreședinte, eram îngrijorați că ne-ați uitat... ne scuzați că noi deja
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la noi a avut munca desfășurată de către fiecare... Mergi, domnule Tălparu, și spune-i lui Lili să vină imediat. Drăgulescu își scoase încet ochelarii, îi șterse cu atenție, după care începu să-i privească pe cei rămași în sală. Dumneata, rosti tărăgănat, arătând spre un bărbat între două vârste, cum te cheamă, unde ai lucrat și câți oameni te cunosc în județ? Dar te rog să fii sincer, mai ales la ultima parte a întrebării. Popescu Aurelian mă numesc, am fost
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
violente. Liniște. Nu chiar ce mi-am imaginat când am zis că vreau acrobații. În următoarea fracțiune de secundă am văzut aripa strânsă ghemotoc undeva în fața mea. Apoi pilotul a strigat Ține picioarele ridicate. Singurele cuvinte pe care le-a rostit. Apoi pământul care se apropia cu viteză. Sau noi de el. Apoi impactul. Pentru o secundă am rămas blocată. Nemișcată. O secundă în care am încercat să înțeleg ce s-a întâmplat. Am dat cu fundul de pământ mai tare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă prăbușește de la înălțimea celor unșpe centimetri, de pe culmile blănii mele de șinșila împrumutate. Vocea lui, cea mai iubită. Ștefan, reușesc să articulez în telefon, mă aud șoptind cu obrajii înțepeniți, în timp ce creierul zbiară că nu, nu se poate. Ștefan, rostesc, obișnuindu-mi buzele din nou cu fie care literă, în timp ce mintea repetă ceea ce știa toată lumea, ceea ce ziarele scriseseră acum doi ani, dispărut în misiune, atac cu bombe capcană, mama lui primise medalia, decorat post-mortem, acum un an. A închis. A
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în centură, mașina se răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne punea să ne rugăm, iar noi făceam asta atenți și cuminți, rostind niște poezioare cam nătânge, cu capetele plecate sub privirile-i atente, îngenuncheați la marginea patului. Cum nimic rău nu ni se-ntâmpla în zilele următoare, bunica ne asigura întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu adnotările și lucrările ce vor afla în biblioteca profesorului - literatura pe care o va fi folosit pentru pregătirea cursurilor sale. Pentru moment, ei se mărginesc să pună înaintea celor ce vor citi aceste cursuri data la care au fost rostite și să reamintească concepția profesorului după care originalitatea nu constă, în filozofie, în a spune ce nu s-a mai spus; ci în a gândi efectiv și în a lega organic, în raport cu interesele speculative proprii, cele spuse. Astfel, nu înfățișarea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
întreb cine va „pleca” primul: tu sau eu? Sună ciudat, dar și „plecarea” asta „dincolo” e o certitudine. De fapt, este singura pe care o avem, încă de la naștere. Ce te-a apucat? Ești mai tânără decât mine! Te aud rostind întrebarea și un surâs ironic apare pe buzele tale frumoase. Da... poți fi ironic la modul cel mai usturător cu putință, atunci când vrei. Am simțit-o de câteva ori pe propria-mi piele, dar am tăcut, deși simțeam... dacă nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
deznădejdea, revolta, toate aceste simțiri care te răvășesc adesea, dar despre care nu vrei să-mi vorbești. Ai uitat esențialul: că te iubesc. Atât de mult, încât am ajuns să-ți anticipez fiecare gest, fiecare cuvânt pe care-l vei rosti, fiece moment de cădere, chiar fără să mi-o spui. Cu riscul de a deveni obositoare, te întreb, din nou: de ce nu vii tu aici? Definitiv. Sunt convinsă că vei găsi o cale de a ajunge la o înțelegere cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai directă cu dumnealui, i-am fost ucenică atâta vreme. Nu-i displac complimentele, dar se simte oarecum incomod, dacă e copleșit cu prea multe laude. O ascult, dar în mine se naște întrebarea pe care nu îndrăznesc s-o rostesc. - Vrei să mă întrebi despre mama, nu-i așa? - Sunt chiar așa de transparentă? - N-aș spune. Dar știu că v-a legat o prietenie frumoasă. Ar fi fost anormal să nu mă întrebi. - Ai dreptate. Ce face Maria? - Mama
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
remarcabile? Nu se întâmplă minuni în fiecare zi? Nu ne mai putem bucura de lucrurile simple, ce ne ies în cale la tot pasul? Adunate picătură cu picătură, ar forma un imens ocean de normalitate și speranță. Și am putea rosti, fără tăgadă, că viața noastră este frumoasă și unică. Și că trebuie s-o apărăm și s-o păstrăm. În mod paradoxal, preferăm să răsturnăm, mărind la nesfârșit, bulgărele de zăpadă al dezastrelor, nenorocirilor, necazurilor și dezamăgirilor de tot felul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
găsit! Se ridică fuguța și cu gutuia în mână, se îndreptă către fereastră. Duse fructul la buze, ca într-un sărut, apoi îl așează afară, pe pervaz. Privi cerul înghețat, dar senin. Luna rotundă îi trimise, zâmbind, o rază. Mia rosti, zâmbind și ea, dulce: -Te rog să i-o duci tu! 24 decembrie 1956 Iarnă adevărată în micul Paris, zăpada a cucerit orașul, stradă cu stradă, ajungând până în cele mai înghesuite alei. Ajun de Crăciun. Lumea se îndreaptă, grăbită, spre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în condițiile în care memoria lui funcționa perfect, în ciuda anilor pe care îi purta. - Mulțumesc! Permiteți-mi să mă prezint. Silviu este numele meu. - Încântată! Mia. S-au privit, tatonându-se reciproc. - Știți, am senzația că ne cunoaștem de undeva, rosti ea. E posibil să ne mai fi întâlnit pe aici? - Mi-ați luat-o înainte cu declarația. La același lucru mă gândeam și eu acum. - Nu vreți să stați pe bancă, lângă mine? E mai ușor să stăm de vorbă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
decât într-o singură direcție, spre capătul drumului... Dragostea, o dragoste venită la apus, să-l fi însuflețit atât de tare, încât să simtă cum dintr-o dată redevenea tânăr? Cine știe. Ar fi vrut să-l întâlnească pe cel care rostise sau scrisese vorbele, să-i pună întrebări. O sută, o mie... Nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești, Silviu. Așa îi șoptise la ureche, cu buzele atingându-l ca într-o adiere. Acum doarme liniștită
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși lumea ("Lumea devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
recunoaștere, pentru că altfel nu ar putea supraviețui. Poetul și iubita lui sunt ca și actorul și proiecția pe sticlă. Cei doi protagoniști dublează viziunea, deci sentimentul însuși este dublat. Și jocul este dublu. Pe de o parte, nevoia de a rosti cuvinte, de a gesticula, de a clipi des în fața oglinzii, toate acestea și nu numai se încarcă acum cu semnificații noi, astfel încât fie și a pomeni memoria iubitei devine un act sacrificial, de natură esențialmente erotică; pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat să plece acasă, el doar, într-un colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
real. În funcție de gradul acestei inadecvări, se ajunge la comic, absurd, grotesc. Jankélévitch afirmă undeva, în Ironia, că adevărul trebuie rostit gradual, nu brusc, ca o brută. Impresia de artificial, de inuman în opera Comedi-anțului provine și din faptul că el rostește adevărul brusc, ca o brută (astfel, artificialul ajunge să fie considerat semn al sincerității). Bruscând adevărul, acesta se refugiază în iluzie, în convenție. Poetului îi scapă limita dintre uman și inuman: E imposibil. E imposibil ca aceștia să fie oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]