3,443 matches
-
2017 Toate Articolele Autorului Cine altul... aud dimineața un cor de păsări cu aripile frânte sau poate noaptea sângerează pe pervazul ferestrei lăsată interdeschisă în așteptarea umbrelor cine altul decât mine aude durerea cum trece prin lumină ca un fulger rostogolindu-se sub zid în căutarea a ceea ce am fost tăcut ca o umbră nelocuită de nimeni mă afund în mine și aștept cine altul... Referință Bibliografică: cine altul... / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25
CINE ALTUL... de TEODOR DUME în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380959_a_382288]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NUMĂRĂTOARE INVERSĂ... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valma și limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere? Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul
NUMĂRĂTOARE INVERSĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374371_a_375700]
-
Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul timpului care piere cum s-oprești atâta comori încărcate de dor, când secundele se rostogolesc printre himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciunde când pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată, nici cu palma nu se mai poate ușor cuprinde fruntea, care de atâtea gânduri pare-nlăcrimată Dar numărătoarea inversă a început de mult
NUMĂRĂTOARE INVERSĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374371_a_375700]
-
de fum, Cădeau soldații, unul câte unul, Morți paralele, departe Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei Tunurile din secolul trecut, Noi, copiii, habar nu aveam, așteptam Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat, Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit Pe un plan înclinat, calculați viteza , Vă veți trezi în lumina stelară. Nu veți reuși să-mi treziți ura, Nici mila nu o pot oferi, Dragoste, dragoste, unde-s Tablele, sura, Nobili, poeții sunt nu cunosc moartea, Așa o fi
PORUMBELUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374433_a_375762]
-
lună, acele semne de rău prevestitoare : “cine va mai asculta cântece și gânduri sub soare când nimeni nu știe să citească și scrisul pe piatră costă cât un ciubăr de iască?” Își ziceau ieșind dintr-o grotă anostă... Vremurile se rostogoleau vremuind generații și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, menestreli de prin toate castelele Europei și prelații încălzeau saloanele cu incertitudini și dramă: “cine va mai asculta cântecele noastre sub fonta solară și astre când puțini știu să citească
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
I have this to give back to others.’ *** POEM ÎN MORSE Mai mult decat poemul e... Punct punct punct linie linie linie punct punct punct... Un Morse bătut de soarta Când toate cuvintele sar pe fereastră De la etajul Kilimanjaro Se rostogolesc Furioase în adâncuri Se decantează Și nimeni nu vine Decât mult prea târziu Să le bea vinul. Te întreb când e mai bine Să purtăm costum de scafandru: În zi de sărbătoare Sau în fiecare zi? Și-mi zici: Cât
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
cu propriile întrebări și ipotetice răspunsuri. Iar cele două repere fundamentale ale existenței (spațiul și timpul) sunt în poemele Irinei într-o relație biunivocă: “Din coroana soarelui orbitor/ suntem boabe aurii risipite la vale,/ ne răsfiram,/ ne împrăștiem, plutim/ ne rostogolim în palmele timpului/ și spațiului necuprins...” Două clipe, mai mult decât una”) Poemele Irinei Lucia Mihalca includ teme fundamentale, substanță din care se naște poezia, una amintindu-mi de o viziune a lui M. Sadoveanu, marele poet în proză, în
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
am dormit. mi-am ascultat umbra în ultimul concert păstrat ca epilog sublim fețelor lungi, cenușii, cu ochii fără clipiri. oare... nu. nu am dormit. doar am răscolit jarul cuvintelor tale. în palme simțeam simbolurile cum dansează alert în pașii rostogoliți printre crucile adormite. aveau capetele adumbrite de copacii cimitirelor în care, poeții își aruncă trupul, într-un ultim asalt către niciunde. nu. nu dorm. doar prind în pumni durerea și-i răsucesc irisul spre alb. timidă încercare... o metaforă îmi
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
nu nu am dormit. nu dorm. cuvintele sar de la o frază la alta, reconstruind masca iubirilor. ating tâmpla albastră a sensurilor tale. dulce răgaz îmi acord dar... nu. nu dorm. doar aștept. încă un veac de singurătate printre umbrele care rostogolesc mingi de secunde. crucile cimitirelor de versuri le primesc. lăsate pradă sunt, fulgerelor, de poeții prea obosiți să-și mai cumpere o pânză imensă. și penelul, și culorile, și muzele fade ale unei lumi de cercuri. închise. 3mai2011 Referință Bibliografică
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! GENEZĂ Nemărginirea din cosmos mai păstrează urmele facerii noastre, când ea născu omenirea într-o ceață de sânge selenar, când fiecare stea gemea cu strigăt de lumini născându-ne, când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee. Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va fi) - fierbintea ofrandă a vieși mărețe, ieștă spontan din cutremurarea
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
bătut drumul acesta de mii de ori, iar acum a venit timpul să îmi arate și mie traseul lui spectaculos, cu scene decupate dintr-un album patriarhal, cu dealuri și pajiști verzi, cu căpițe de fan, asemănătoare unor mingi uriașe, rostogolite pe câmp de zmeii năzdravani din poveste, cu Dunărea șerpuind agale, ajunsă la finalul aventurii sale, pe tărâm românesc, pregătită să îmbrățișeze marea. Parcă avem aceeași poveste, si eu fiind plecată într-o aventură a cunoașterii, numai că drumurile noaste
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
trezesc un interes aparte prezentând creații contemporane semnate de scriitori de limba română dintre care mulți răspândiți în largul lumii. Ele au meritul de a arăta direcția spre care se indreaptă scrisul, scoțând în evidență idei și forme noi care rostogolesc părerile în marea bătălie a timpului. Scriitorii și textele alese sunt cât se poate de reprezentative ca direcții de dezvoltare a literaturii române. Pentru realizarea trudnicului demers al acestui ambițios și important proiect, doamna Ligya Diaconescu a trebuit să facă
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
arate și lui cheia. Poate așa, nici un copil din vecini nu avea să o mai poreclească „Pișpirica”. - Vrei să te joci cu noi? Mingea roșie cu buline albe, părea o ciupercă desprinsă din paginile cărții ilustrate cu Scufița Roșie. Se rostogolea de la un copil la altul, făcând ca în mișcarea ei bulinele să se încurce între ele. Copăceii abia plantați anul trecut, nu cu mult mai înalți decât statura majorității copiilor, fuseseră transformați în porți, iar pe ramurile lor firave, copiii
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
râzând ștrengărește,Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele,Scrijelite pe petale de maci sângerii,Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belsugului.Ma cheamă dealurile verzi și luminoasePe care ma rostogoleam,Copil fiind,Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume.Ma cheamă dorul nebun,Plecat cu tolba plină de îndemnuri,Să m-aduca acasă,După drumuri lungi și întortocheate,Numarandu-mi pașii apăsați și greoi,Scurtand-mi potecile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ÎNSEMN Autor: Carina Anca Ienășel Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului mi se rostogolesc printre gene priviri rotunde și-ngândurate ca o zi de Duminică - se sparg de tâmplele tale dorind în gânduri adânc să-ți pătrundă țăndări de suflet arzând în iubire ca rugul lui Moise (fără mistuire) Referință Bibliografică: însemn / Carina Anca
ÎNSEMN de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373565_a_374894]
-
se prefac pot fi înșelați, pentru că lasă dezamăgirea să înainteze și să sporească în viața lor. Mulți scriu despre artiști, dar nu îi iubesc și într-o zi, după ce gloria lor, neveritabilă, urcată artificial pe treptele propriului ego, se va rostogoli la pământ, vor simți gustul înșelătoriei. Iubirea nu trebuie să fie aclamată și cu atât mai puțin să devină o falsitate mînuită în managementul editorial. Când scrii despre un artist trebuie să îl iubești, nu să îi vinzi pielea. Ce
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
înlănțuite pentru ca moartea să le soarbă nectarul. Stau într-un colț și își plâng destinul orb ce le-a ancorat în năvodul arahnidei. (Răstoarnă merele pe masă.) Malu: Se rotesc fără nicio țintă. (Un măr cade de pe masă și se rostogolește pe podea.) A evadat din paradis, dar a greșit drumul. Acum plânge pătat de mizeria infernului. Nu mai are nicio șansă. Țesătorul l-a observat din umbră și se pregătește să-l strivească. Se apropie de mărul căzut și îl
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și nu numai, este meditativă, transmițând o nostalgie senină, apolinică și mioritică. Stilul este eliptic, limbajul esențializat. Versul liber, bine strunit, curge într-o albie sonoră în care vocalele se rostogolesc într-o armonie mediteraneeană luminoasă. Elda Kokoneshi a realizat traducerea în limba greacă cu talent, facilitată de ritmul alert, asemănător cu al poeților eleni contemporani. Referință Bibliografică: LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
Mai că i-aș pune o piedică la bicicletă, dar rotile alea mountain-bike îmi taie din elan.Numai că cineva de acolo de sus îmi citește gândurile și biciclistul ,neobservând că celălalt a pus o frână bruscă ,intră în el ,rostogolindu-se amândoi în urlete cumplite. - Asa îți trebuie, să mai faci mișto de cotonogi ca mine,spune bărbatul în baston,asezându-se cu greutate.Dumnezeu i-a dat ce-a meritat ,îmi dă în continuare explicații asupra faptului cel proaspăt consumat
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
Când Leni pregătește punga de gunoi și o lasă rezemată în bucătărie, Codiță o linge fericită, uneori câte o jumătate de oră, până o ridică cineva. Și când ușa apartamentului, în sfârșit, se deschide, țâșnește ca un bolid și se rostogolește cele trei etaje, lătrând ca o nebună. Are un lătrat acut, mergând spre ultrasunete, deosebit de sonor. Nu știu de unde scoate atâția decibeli din trupușorul ăla mititel. Când vin acasă, am metoda mea de a arunca buzduganul. Încă de la intrarea în
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
le primim cu mirare, le conducem până la zarea gândului. De cum vine, viitorul trece și devine trecut iar de aceea, dacă ar fi ființă și ar conștientiza că se sinucide i-am auzi scâncetele. Trăim clipa în timp ce viitorul moare mereu, mereu, rostogolindu-se spre propriu-i sfârșit către lume și viață! Nu ține de arta conversației ca omul să spună adio unei clipe și să ureze bun venit alteia, ține de bunăstarea lui spirituală, dependentă la rându-i de poetica vieții mai
PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371601_a_372930]
-
că aude ceva. Se opri și ascultă cu atenție. - Viorel, tu ești? Tresări, nevenindu-i să creadă că era vocea dragului său prieten dispărut. - Hărnicel, unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce bucurie îl încercă atunci când, ridicând capacul tăios, îl descoperi pe bietul melc argintiu printre resturile de pește stricat. Se îmbrățișară plângând, iar Viorel îi povesti ce făcuse Limax
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
gâze. Broscoiul își scoase limba lipicioasă, răutăcios, pregătit să înghită cât mai multe furnici, buburuze, greieri, sau ce s-o nimeri în calea lui. Imediat ce se văzu în libertate, făcu un salt înalt, până în apropierea Noului Oraș Fericit. Limax își rostogoli antenele de plăcere, grăbindu-se să admire prăpădul. Rămase cu ochii bulbucați de ce îi fu dat să vadă. Noul oraș fericit întrecea toate visele oricărui melc. Poduri suspendate duceau de la o floare la alta, căsuțe colorate atârnau printre crengile prunilor
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Stau pe prispa casei mele, Și mă uit cu drag la stele, Privesc luna cum răsare, Cu a ei galbenă culoare. Privesc carul mic și mare, Rostogolesc roțile celui care, Îmi arată steaua strălucitoare, Ce-mi luminează a mea cale. Eu în ea mă tot oglindesc, Îmi adun gândurile și gândesc, La viața mea, care a avut un rost, Alături de a mea soție, ce a fost. A
OMAGIU SOȚIEI MELE ( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375012_a_376341]