1,869 matches
-
pentru început să dăm loboda la o parte, pe marginea farfuriei, și să vedem ce-i cu ciulamaua... Cine știe... în clipa aceea ușa se deschise și signora Maxima, ajutată de o slujnicuță vioaie, intră împingând un cazan alunecând pe rotile. Episodul 156 CĂPITANUL TRESORO POVESTEȘTE Un damf puternic de lobodă fiartă însoțit de-o adiere de rântaș deschise nările tuturor. Și parcă pentru a risipi orice urmă de îndoială, solida femeie anunță veselă și tautologică: — Lobodă! într-adevăr, vitaminoasa plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Fifth Avenue, în Manhattan, am zărit-o pe bunica mea maternă. Mărunțică, cu părul alb, ondulat, era îmbrăcată într-o haină de ploaie, albastru închis. Avea în mâna stângă o umbrelă, albastră și ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cât să încapă hainele pentru trei sau patru zile. Întâmplarea a făcut ca exact următoarele trei sau patru zile să le petrecem împreună. Eu, fascinat de chipul fin ridat, de moliciunea incredibilă a părului și de ținuta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aveam bunul obicei să nu las să-mi scape trăsăturile distinctive ale lucrurilor. Mi le schițam bine În minte și, cînd aveam nevoie, le reconstituiam pînă În cel mai mic detaliu. Așa cum mi s-a Întîmplat și cu băiețelul pe rotile de mai Înainte... O haină din lînă de un albastru Închis cu un guler mare, Întors. Un fular din lînă gri, pantofi din pînză tare, albi. Coada ochiului plecată În jos, părul bățos dar rar, pieptănătura dreaptă și o umflătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi mînuit-o, tot degeaba. Băiatul ar fi Încercat să evite mașina răsucindu-se spre stînga, dar, procedînd astfel, ar fi ajuns cu partea dreaptă sub roți. În cel mai bun caz, Își rupea un picior! N-avea deloc stabilitate din cauza rotilelor și partea lovită de roți devenea astfel un adevărat centru de rotație. Ar fi fost azvîrlit hăt-departe și cu siguranță s-ar fi izbit de balustradă. Dacă nu și-ar fi sfărîmat țeasta, sigur și-ar fi frînt gîtul. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. În mijlocul pantei apăru deodată un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile, imitînd din gură un claxon. M-am dat, normal, la o parte, căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așa că o lasă pe bătrână de partea cealaltă a străzii, se scuză și pleacă. Nu primește decât un „mulțumesc oricum“. Seara, altă studentă așteaptă la trecerea de pietoni să se facă verde. Lângă ea, o țigancă bătrână în cărucior cu rotile. O roagă s-o treacă strada. Fata cade pradă corectitudinii politice, apucă mânerele și împige. Căruciorul e greu și nu poate ține linia dreaptă. Țiganca vociferează, dă indicații. Pe partea cealaltă de stradă, cere să fie dusă mai departe. Studenta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cunoscuseră. Vedeți voi, Jack era un bărbat retras. Foarte retras, de fapt. Nu fuseserăm niciodată la el acasă, deoarece locuia în Kildare, așa că nu era chiar convenabil. Mai ales pentru că locuia cu sora lui, care era într-un scaun cu rotile și nu era obișnuită cu musafiri - se pare. Din cauza ei, Jack nu putea nici să stea toată noaptea cu mine. Pe atunci, locuiam într-un apartament din oraș pe care îl împărțeam cu niște prieteni. Dar sora lui Jack își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe-acolo? am întrebat într-o doară, inima bătându-mi cu viteza luminii. Imediat, răspunse fetița, și eu am scăpat șocată telefonul din mână. Nu mi-am revenit niciodată complet. Și nu am aflat niciodată dacă sora în scaun cu rotile era într-adevăr soția lui. Sau dacă avea vreo soră. Sau alți copii. Pentru că nu mai știu nimic de Jack de-atunci. Mai vreți și altceva? întreabă fata de la bar. Mă pregătesc să dau din cap în semn că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ocup în liniște locul. Urăsc partea asta. Tot scopul ședinței e să fii informat, de către șeful de echipă, câți pasageri vor fi. Și dacă sunt cerințe deosebite de îndeplinit, cum ar fi mese speciale, VIP-uri, persoane în scaune cu rotile sau pasageri îndoliați. Asta e în regulă. Ne notăm toți cu meticulozitate detaliile în carnețelele noastre. Apoi șefa echipei răcnește câteva întrebări legate de siguranță, la întâmplare. Bineînțeles că siguranța la bord e o mare problemă - să știți că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
grăbeau toți acasă. Lydia avea, desigur, întâlnire. Și ceilalți aveau alte lucruri de făcut. Eu, pe de altă parte, se pare că eram singura fără nici un plan. Așa că m-am oferit să aștept după o pasageră într-un scaun cu rotile până când vine ambulanța să o ajute să coboare pe scările avionului. Era o femeie atât de drăguță, cu o fire plăcută, care nu s-a plâns nici măcar o dată că ambulanța întârziase. Ci a vorbit despre viață și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rupturi musculare, cu entorse sau ligamente bușite. Au fost unele cărora li s-a făcut rău și au plecat cu salvarea. Am văzut foarte multe femei în vârstă. Au fost și câteva gravide și vreo 3 persoane în scaun cu rotile. Au mărșăluit și bărbați, mai ales în echipă cu soțiile sau fiicele lor. A participat o echipă mare de la spital, în care erau toți doctorii de la oncologie, plus directorul. Au fost și multe vedete (actrițe sau prezentatoare de tv). Însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mingi medicinale aflate în serie, deplasare pe un cilindru, butoi, țeavă groasă, stând în picioare pe un cărucior sau sanie trasă de un alt elev, planșă pe apă, etc.) 15. deplasare pe accesorii care modifică echilibrul corporal (picioroange, patine cu rotile și de gheață, schi, bicicletă, etc) b) Însușirea exercițiilor de echilibru începe pe sol prin executarea diferitelor poziții pe toată talpa, pe un picior, pe ambele picioare, pe vârfuri, pe vârful unui picior cu brațele și trunchiul în diferite poziții
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
oare Omul cu Umbrela și această misterioasă Minodora ?" Respirația îi devine dintr-o dată mai ușoară și readoarme cu gândul la visul misterios. Se trezește în timpul unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență... Alindora... Minodora..." Transferul de pe patul cu rotile pe masa de operație este ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență... Alindora... Minodora..." Transferul de pe patul cu rotile pe masa de operație este ca o alunecare ușoară dinspre realitate spre vis. Spre un alt fel de vis. Aplecată spre ea, o mască albă deasupra căreia reușește să recunoască ochii verzi ai doamnei în alb, ai doctoriței anesteziste Alindora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să te întorci acolo, printre ei... Și nu pot să mai întârzii... Operația este în curs să se termine. Profesorul a dat ordinul :"Închidere durală etanșă !" Adio, surioară, sau mai bine zis, pe curând... Alunecare lină pe un pat cu rotile care o duce din blocul operator spre salonul de reanimare care poartă misteriosul nume de S. I. P. O. Medicul anestezist Alindora Bosch, la căpătâiul ei, nu o slăbește de sub observație. Știe că lupta pentru reîntoarcere la viață abia acum începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la temerea ei vine un ordin șoptit : "Dora, te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care plecase în fotoliu pe rotile, nu este nimeni. Nu aude ușa deschizându-se și nici pașii ușori care se apropie. Tresare când o voce autoritară i se adresează : Vă pun aici, pe noptiera din dreapta, o pisetă cu apă proaspătă, puteți bea cu tubul care vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alături s-a ocupat. Victor s-a reașezat și ține între mâinile lui o mână a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de iod... Din nou ușa deschisă, din nou clinchetele unor rotile. De data aceasta este masa de seară. Dora s-a trezit cu ușurință și înghite cu plăcere orezul și iaurtul cu care Victor o hrănește ca pe un copil. Bravo, o încurajează el, mâine vei putea mânca și mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
desculță pe coridor. "Ajutor ! Veniți ! Îi este rău ! Fetei din patul vecin cu al meu îi este foarte rău !" strigă ea din toate slabele-i puteri. Nici un răspuns. Se apropie de ușa deschisă pe care tocmai iese un pat cu rotile acoperit cu un cerșaf alb sub care este disimulat cineva. Probabil acel cineva care până mai adineaori implorase : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Sub cerșaful alb este părăsit pentru totdeauna de toți și de toate. În sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
începe acolo și, după repetate căutări, iată că semnalul așteptat apare. Timid, viața pâlpâie din nou și funcții-le vitale își reiau fără grabă misiunile cunoscute. Dora își revine din somnul dat de anestezic abia după ce din nou patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca. Totul trebuie să strălucească de curățenie când începe vizita de dimineață. Nările Dorei percep cu acuitate mirosul de dezinfectant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Else. Else apoi lui Otto. Se duse mai Încolo și puse paharele pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu cred că exista fată cu care să nu vrea să se culce și, surprinzător de des, chiar să reușească. În principiu, o partidă bună de sex nu era de neglijat niciodată, nici dacă respectiva stătea Într-un scaun cu rotile și nu avea picioare. Amicul meu trebuie să fi Învățat câteva trucuri de la tatăl său, cizmarul cu vocea minunată și cu perciunii zburliți, sau poate că, pur și simplu, degaja un miros specific, de Anton la care, pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scaun, i-am spus că nu-mi era foare - la care Else Îi făcu semn fiului său care, scuturându-și capul cu tristețe, se Întoarse Înăuntru. De Îndată ce ușa se Închise, colega mea se rostogoli din Întuneric și Întoarse scaunul cu rotile spre mine. — Păcat. Acum. Ce observă Sascha? Am Început să-i spun. Mai mult? Am continuat. Și? Brusc, Else era numai ochi și urechi. Am cugetat. Nu, nimic mai mult, din câte știu. Era chiar așa de important? Desigur, filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]