10,776 matches
-
rostise cuvântul de parc-ar fi vorbit o limbă străină, cu voce pițigăiată, de copil, iar Adam și-a amintit vocile copiilor de la școală, care-și băteau joc de numele lui: De Willigen? De Willigen? și-a amintit suferința și rușinea resimțite pentru ceva de care nu era vinovat - Ma-la-ysi-a nu-i decât o născocire britanică! Este o Întreprindere În Întregime fictivă, creată de vechile țări imperialiste ca să destabilizeze atât Indonezia, cât și toate celelalte țări noi, independente. A fost inventată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
buze și a privit-o Încruntat, cu o expresie de severitate teatrală. Erau conduși de-a lungul casei unui artist renumit, un neamț flamboaiant atras, după spusele mamei lui Margaret, de papagali și de băieți. Iar asta, ah, asta, spre rușinea mea, reprezintă umila mea Încercare de a surprinde spiritul insulei Bali, a spus acela, arătând o guașă cu inevitabilele orezării În terase, peste care plutea un demon binevoitor. Din nefericire, nu știu dacă izbutesc Întotdeauna să rea lizez ceea ce năzuiesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Început să se destindă. Sper că nu ne-a văzut nimeni aici, a spus ea, cu privirea tot Într-o parte. Ar fi așa de penibil să fi dat cineva cu ochii de noi! Mami și tati ar muri de rușine. Tati e probabil Înăuntru, nu ne-am uitat noi destul de atent În jur. Farah i-a aruncat o privire aspră, iar el a simțit că mâna i se strânge iar și că e gata să se smulgă dintr-a lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult, o prostituată. Ce fel de tânăr bun musulman se poartă-n felul ăsta?! Nu uita că nu sunt oricine, știi asta. Oamenii văd, dau din gură. Uite-l iar pe feciorul lui Halim cu curva lui. Faci familia de rușine! Mă rog să nu audă cumva maică-ta de toate astea! Nu sunt eu singurul care face familia de rușine. Oricum, nu te lua după bârfe, cum ziceai. Celaka. Asta-i prea de tot! N-ai pic de respect! Mă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știi asta. Oamenii văd, dau din gură. Uite-l iar pe feciorul lui Halim cu curva lui. Faci familia de rușine! Mă rog să nu audă cumva maică-ta de toate astea! Nu sunt eu singurul care face familia de rușine. Oricum, nu te lua după bârfe, cum ziceai. Celaka. Asta-i prea de tot! N-ai pic de respect! Mă rog, hai să lăsăm prostiile, Johan, am o propunere. De-aia am vrut să bem ceva Împreună astă-seară, o băutură
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa, de la tată la fiu. N-o lua de la capăt! OK, tati! Cred că-i timpul să-nveți să te porți responsabil. Să lași deo parte felul ăsta stupid de viață. Nu poți să trăiești toată viața nepăsător și fără rușine. Gândește-te un pic la biata mami. Așa că am planuri mari cu tine. O să intri la C.M.R. N-am cum. E prea târziu. Nu se intră la Colegiul Militar Regal așa, fără o grămadă de chestii, teste și atâtea altele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
băiat bun ori nu, mâine se fac nevăzuți. Uneori sunt uciși În vreo hărțuială de stradă, ori călcați de camion, alteori dau pur și simplu bir cu fugiții. Mulți rămân fără o lețcaie-n pungă și le e atât de rușine să dea ochii cu prietenii lor, Încât dispar fără urmă. Dar În cazul profesorilor, nu, nu-i prea obișnuit. De obicei sunt unele semne de alarmă. Iar unul ca Din... Nu-i el genul care să lase totul baltă. — Poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo. Nu fi caraghioasă, Margaret Bates, a rostit cu glas tare, el nu e aici. A și zâmbit de propria ei prostie și și-a zis că Într-o bună zi avea să-și aducă aminte și să-i fie rușine de caraghioslâcul ăsta. A rămas totuși acolo o vreme, uitându-se În sus la ferestre, Încercând să ghicească la care dintre ele ar fi stat Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vorbesc cu tata. Adam Îmi spusese că Își caută tatăl adoptiv și nu-i nici un secret că tata are relații. Mi-e silă să pronunț cuvântul ăsta. Nu pot să sufăr nici măcar să-l am În minte, mă umple de rușine. Dar altă posibilitate n-aveam. Ca să obții ceva rapid În țara asta, e singura cale. Aș zice chiar că În țara asta nici nu poți să obții altfel ceva. — Așa e, a zis Bill. Am auzit de tatăl tău. E
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul era plin, plin de stele, un fast ceremonios, bătea vântul cald, unduios, parfumat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uzină, când șeful pleca în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era nevoie, își crease un adevărat renume. Uneori era conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vitrinelor, poate introduce grăbit aparatul de ras în priză, sau poate, nu, nici nu se uită în oglindă, știe că are suficient farmec cât să îl apere de un dram de neglijență. Sidonia grăbi pasul. În definitiv nu era nici o rușine dacă ajungea ea mai întâi la ceainărie. Dacă s-ar fi arătat ironic sau obraznic i-ar fi amintit diferența de vârstă dintre ei, i-ar fi atras atenția că, desigur, face o confuzie regretabilă, trebuia doar să fie atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se lansă Sidonia, am impresia că revederea noastră de sub stejar se poate chema întâlnire, acasă, când am realizat asta, m-a cuprins un sentiment de rușine și de culpabilitate. Ați văzut, am copii mari și tinerețea nu iartă, te ucide cu ironia. Am avut certitudinea că Fana și-a dat seama că se petrece cu mine ceva necurat, m-a privit cu suspiciune, instinctual, gelozia filială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se joacă cu pula, eu mă simt bine oricând, oriunde, zice el, dar mie mi se pare de-a dreptul nesimțit, băi, te știu de prea multă vreme, să dea naiba, mi-ești ca un frate, mi-e și rușine să mă dezbrac, darămite, pe bune... nu știu cum să-ți explic... dar... stai să vezi și pe urmă să vorbești, dacă o să fie bine și o să fie, o să-ți schimbi părerea, mă simt bătrână continuând povestea asta, Red e de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
accepți? — Nu, dacă tot trebuie să-ți răspund! se înverșuna Adrian. Nu, n-o pot accepta! Nu pot suporta ideea unei jumătăți de milion de oameni care să știe adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
țării ar fi fost veștejită, nu numai Caragiale înfierat! Și ce idee și-ar fi făcut străinii de noi, românii? Că suntem un popor care ne sărbătorim pungașii, că gloriile noastre se întemeiază pe jaf, că geniul nostru este o rușine, că n-am avea nici conștiință, nici demnitate!” 18.2. ALOCUȚIUNEA Alocuțiunea este o compoziție orală, scurtă, ocazională, de obicei spontană, rostită cu prilejul unui eveniment festiv, care exprimă câteva idei cu o încărcătură afectivă deosebită. Cerințele unei bune alocuțiuni
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
V-a A Povestea unui inventator Stau în casă și mă plictisesc. Și caaasc! Casc și mă plictisesc! De trei zile nu mai ies din casă. Nici măcar să-i spun vecinului să lase vioara în pace. Și știți de ce? De rușine. Până acum patru zile eram cel mai renumit personaj din oraș. Pentru că inventam... vise! Da! Vise cu roboți, cu războaie, cu dispariții, crime, lacrimi! Și toți copiii visau fascinați visele mele. Și fetițele cu pistrui și ochelari, și băieții cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimeni aici! Eu, stiloul tău! Dar de ce ai făcut asta? Cum de ce? M-am săturat să tot dai vina pe mine, când temele îți sunt scrise urât și în grabă; ba curge stiloul, ba zgârâie penița. Îmi e și mie rușine de celelalte surori ale mele care întotdeauna râd de mine. Ele cred că acesta este adevărul, pe când eu nu sunt vinovată cu nimic. Da, ai dreptate, dar eu... Lasă, nu mai spune nimic. Ori te hotărăști să scrii frumos, ori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au Încetat să-i pomenească În rugăciuni: Traian și Franz Joseph. Vocația lor de Întemeietori a putut fi remarcată abia după bătălia de la Mohacs, când nouă soldați români din oștirea maghiară, printre care și Petru Moduna, s-au ascuns de rușinea Înfrângerii Într-un loc ferit de manevre militare până la al doilea război mondial, pe care, provocator sau naiv, l-au numit Măhaci, În amintirea dezastrului de la 1526. Seria ilustră a bărbaților din familia Moduna continuă cu Vasile. Freiter, filler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arunc pe geam și nici măcar n-ați fi tresărit, zise Andrei râzând. Marta se ridică și se lăsă sărutată pe frunte. Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și nu te-am fi făcut de rușine. Sora mea vorbește! Și nu e nici abulică cum părea adineauri. Adevărul e că spectacolul unei pături zburătoare, sau doar plutitoare, te poate lăsa fără grai... Cum se simte pacientul după acest exercițiu de levitație? Pacientul se simte bine, slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trecuse prin cap ideea cu funia, pentru că nimeni nu le garanta că trupurile lor obosite și flămânde, văzute de departe ori de aproape, ar putea fi luate drept semne disperate ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Zador Levente Szász, doctor-úr. Doctorul dansa minunat, deși era Însurat și tată a doi copii. Amănuntul acesta nu reieșea câtuși de puțin din felul În care o ținea În brațe pe Marta, o privea sau Îi zâmbea. Să-i fie rușine, ziceau unii, bravo lui, ziceau alții. Coriolan se topea de dragul Martei și Îi mulțumea În gând doctorului că o făcea atât de fericită, pregătind-o Într-un fel, pentru Marea Întâlnire. Coriolan era sigur că fără legătura, nefericită până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
afle că Adolf Loos sau Karl Kraus erau mai mult decât niște inscripții pe pietre funerare sau destinatari misterioși ai unor poezii. Tot datorită Sabinei l-a descoperit pe Klimt. Și toate astea se petreceau pe când ea se Îndepărta cu rușine și disperare de limba sa maternă pentru a se afunda cu voluptate În brânză, brazdă, viezure, barză sau varză, limba de damă de companie a mamei sale și profă de germană pentru copiii nomenclaturiștilor luminați. 39. Flavius-Tiberius Încerca să clasifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și colecții particulare, gata oricând să pluseze, să mai ceară o carte sau să zică „pas” ca la un „pocheraș”, spre admirația petrecăreților care urmăreau cu sufletul la gură mișcările greu de anticipat ale acestui clovn de geniu care, spre rușinea lor, le aducea aminte de faptul că dincolo de dans și mâncare mai exista ceva care punea parcă În mișcare matahala asta bine Înțolită și generoasă pe deasupra, dacă se lua În considerare truda chelnerilor aduși pe spezele sale, ceva pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
personale, au ajuns Într-o bună zi să Împartă aceeași femeie, cum ar Împărți un cort sau o cameră de hotel. Renata Covalschi de la barul Voltaire trecea de la unul la altul Într-un comerț clandestin de care lui Îi era rușine. Ea una, Însă, nu Își putea reproșa gestul și gândul curat de a-i face să o uite pe Violeta. Nici măcar nu se fereau. Îl socoteau prea prost pentru lucruri atât de subtile. Activiștii din nucleul dur al partidului n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]