3,112 matches
-
țara noastră să recunoască oficial noul stat creat, Bangladesh. Am transmis această rugăminte la București repetată de câteva ori prin invitarea mea la M.A.E. de șeful secției care se ocupa de relațiile Indiei cu țările Est-europene. Am luat rugămintea indiană ca o expresie a bunelor relații româno-indiene și nu ca o intervenție în problema relațiilor dintre România și un al treilea stat, Bangladesh. Dar pentru România, recunoașterea ca stat a Bangladesh a constituit, la început, un semn de întrebare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
limpede că lectura îi oferea lui Petru Groza prilejul de a retrăi momentele petrecute în China, de a simți curtoazia și prietenia cu care fusese tratat pretutindeni pe traseul călătoriei, de a gusta din nou convingerea că, la invitația și rugămintea președintelui Mao Zedong, dăduse o mână de ajutor Chinei în soluționarea unei probleme majore, de a-și confirma credința că adusese o contribuție remarcabilă la întărirea prieteniei și dezvoltarea colaborării dintre România și China. Mi-a făcut plăcere să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe fiul meu. Roxelana s-a spăimântat, s-a zbătut, a încercat să vorbească, să se împotrivească. Împăratul i-a astupat gura încondeiată trandafiriu. N-a mai vrut s-asculte nimic. Râdea strâmb. A rămas neînduplecat. —Împlinește-mi măcar o rugăminte, prea iubite stăpâne, a îndrăznit într-un târziu Roxelana. Ia cu măria ta pe pruncul nostru Gingir, ca să se bucure și el de călătorie și să-ți fie inima blândă când vei ajunge acolo. Gingir iubește pe Mustafa ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce te ocupi? Nici măcar n-am încercat să-mi ascund oftatul. Iar începem. Petrecerea asta era un dezastru, la care contribuia numărul agasant al oamenilor care se băgau în seamă. Le vorbisem deja despre slujba mea altor doi indivizi - la rugămintea lor, aș putea să adaug - și nici unul nu ascultase o vorbă din ce spusesem, așteptau doar să tac ca să poată începe un monolog despre ei și despre cât sunt ei de grozavi. Cocaina distruge efectiv arta conversației. —Testez pantofi ortopedici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acum nu-i mai aparții, căci orașul este în mâinile noastre. Dacă îmi spui că e bărbatul tău, va putea să te păstreze, dar va trebui să se boteze imediat, iar preotul să vă binecuvânteze căsătoria. Warda își întoarse atunci rugămințile spre tata: — Învoiește-te, Mohamed, altfel ne vor despărți! Se făcu tăcere. Cineva din mulțime strigă: — Allah e mare! Tata, care era tot trântit pe jos, se ridică fără grabă, înaintă demn spre Warda și îi spuse cu voce nesigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mare, un asasin, iar averea lui la început n-a fost altceva decât rodul unui sfert de veac de jafuri. Dar e ceva cu mult mai grav. Harun scotocise de minune după informații săptămână după săptămână, dar, în ciuda frecventelor mele rugăminți, refuzase să-mi dezvăluie fie și cel mai mărunt indiciu înainte de a-și fi terminat cercetarea. În ziua aceea venise să mă aștepte în fața moscheii Karauiyinilor. Aveam ore de la ceasul al treilea la ceasul al cincilea al dimineții, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a isprăvit exprimându-și dorința de mă revedea cu alt prilej. Întrevederea se încheiase. M-am încăpățânat totuși să continuu, în ciuda sprâncenelor încruntate ale maestrului de ceremonii: — Dacă mi-ați mai acorda un minut, aș vrea să vă înfățișez o rugăminte. Și am început să vorbesc despre sora mea, cât de iute puteam, rostind de două-trei ori cuvântul „nedreptate“ și reamintind de făgăduiala făcută lui Khâli. Monarhul se uita în altă parte; eram convins că nu mă asculta; însă un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ofițeri, slujbași ai palatului și făceam afaceri. Încă din prima lună, am izbutit să plasez într-o caravană de cămile, închiriată de negustori din Maghreb, o încărcătură de voal indian și mirodenii pe adresa unui neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea, el mi-a trimis un sipețel cu ambră de Messa. Între două afaceri, culegeam confidențe. Astfel am aflat, la o săptămână de la sosire, că sultanul era de acum într-o dispoziție mai bună. Convins că boala sa era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viață retras... După apariția acestui articol, mii de scrisori începură să sosească pentru Sampath din toată țara. Pe cele mai multe nu era trecută nici o adresă, doar fotografia lui Sampath stând în copacul său lipită cu încredere pe plic. Înăuntru se găseau rugăminți de ajutor și întrebări de la mulțimea de căutători înfocați ai înțelepciunii. Încântată de scuza găsită pentru a-l vizita pe Sampath chiar în timpul orelor de program, domnișoara Jyotsna de la oficiul poștal se apucă să facă drumuri regulate într-un scuter-ricșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
evantaiul teancul de scrisori nedeschise, aruncate neglijent. De când a reprezentat corespondența un subiect de sine stătător în viața mea? Când mă uit la dreptunghiurile din pachet, când, în cele din urmă, rup plicurile, croindu-mi cu un mârâit drum printre rugămințile și ofertele ca niște capcane ale acestor scrisori cerșetoare, îmi vine să spun: Uite ce e, n-am putea să schimbăm subiectul? Cel puțin o singură dată în toți anii ăștia? Nu mai avem nimic altceva de discutat? Dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul tărăgănat se strecurase abia auzit tonul rugăminții stăruitoare și al dezvinovățirii în timp ce el arăta spre cicatricea proaspătă care îi brăzda obrazul ciupit de vărsat. Nu, amice, mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre magnatul petrolului și petrodolarii lui, și despre ce i-a făcut... Chiar când ecoul acestor vorbe se stingea, Selina a scos un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință tăcută, așa cum îți este dat să vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului era ridicată și, cu vârful degetelor, părea să domolească mâna mai oacheșă, mai ocupată... M-au întristat ochii aceia atât de prematur îmbătrâniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui căutare se stinsese în el. — Mâine, își spuse. Sau poate în seara asta, ceva mai târziu. O să mă duc să-l găsesc pe Virgil și o să-mi cer scuze. Da, asta e. Mâine. încă-i mai răsuna în urechi rugămintea lui Virgil făcută cu o oră mai devreme: Sunt într-adevăr vulnerabil la orice rană mi-ai provoca. Temerile din dosul acestor cuvinte se adeveriseră deja. Vultur-în-Zbor știa că își rănise prietenul mult mai tare decât Flann O’Toole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prospecție editorială“ la Paris. Julián Își cîștiga existența cîntînd după-amiaza la pian Într-o casă de toleranță și scria pe timp de noapte. Proprietara localului, o femeie pe nume Irène Marceau, avea contacte cu majoritatea editorilor din Paris și, mulțumită rugăminților, favorurilor sau amenințărilor ei cu anumite dezvăluiri, Julián Carax izbutise să publice mai multe romane, la diferite edituri, cu rezultate comerciale dezastruoase. Cabestany cumpărase În exclusivitate drepturile de editare ale operei lui Carax În Spania și America de Sud, contra unei sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de când mă văzuse o singură dată și nu-mi știa decât numele, m-a găsit. Eu de ce să nu pot să te găsesc? Nu vreau răspuns sau vreo scrisoare. Vreau să știu unde ești. Nu-i totuna. Prima și singura rugăminte de a mea nu o respingi, așa-i? E firg. Vântul suflă Îngrozitor, dar Îmi place. P.S. Nu mai am unde să te caut, dar te găsesc eu pentru că vreau să te găsesc. Ana. Scumpi! Te-am găsit În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bine, îi zise lui Roland, vom lupta când se va lumina de ziuă și unul din noi va trebui să rămână mort aici, pe locul acesta. Dar mai întâi dă-mi voie să-ți fac o propunere - ba nu, o rugăminte. Dragostea mea pentru această prințesă este atât de mare încât te implor, lasă-mi-o mie. Îți voi rămâne recunoscător, voi despresura cetatea și voi înceta războiul. Nu pot răbda s-o mai iubească și altul iar eu să trăiesc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui purtare din ajun. Angelica, spre a-l împăca pe Rinaldo, i-a trimis calul Bayard, dar Rinaldo a rămas nemișcat la aceasta, întocmai ca și la celelalte daruri ale ei. Când a aflat că Roland plecase, Rinaldo a cedat rugăminților doamnei lui Florismart și se pregătea să-și împlinească făgăduiala. Astfel că ambii au pornit spre aceeași aventură, fără să știe unul de altul. Castelul Falerinei era apărat de un râu, peste care se construise un pod. Pe acest pod
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și apucând-o de coade o amenintă cu moartea dacă nu dădea pe loc drumul prizonierilor săi și nu deschidea porțile castelului.Vrăjitoarea se încăpățână însă să răspundă, iar Roland neizbutind s-o clintească nici prin amenințări și nici prin rugăminți, s-a văzut nevoit a o lega de un copac, încercând să se descurce singur așa cu o putea. Își aduse apoi aminte de cartea sa și deschizând-o, a aflat că mai exista o ieșire spre sud, dar că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un vânt înfricoșător s-a iscat și l-a repezit val vârtej îndărăt tocmai când se apropia de poartă. Așa s-a întâmplat o a doua și o a treia oară, astfel că Rinaldo a cedat nevoii, mai degrabă decât rugăminților prietenilor săi și a aruncat prada. Au ajuns curând la pod și au trecut nesupărați de cealaltă parte, unde au găsit trofeul împodobit cu armele lor. Aici fiecare cavaler și-a luat ce era a lui, și toți, în afară de paladini
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
venirea ta. Această faimoasă grotă, continuă ea, este opera vrăjitorului Merlin și aici îi odihnește cenușa. Ai auzit desigur cum acest înțelept si cucernic vrăjitor a încetat de a mai fi. Merlin căzuse victimă a zânei lacului și împlinindu-i rugămintea a intrat de viu în acest mormânt și a rămas robit vrajei ce o arunca asupra lui acea nerecunoscătoare creatură și care l-a ținut aici pâmă la capătul zilelor lui. Spiritul lui rătăcește de atunci în jurul acestui loc pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar nu îi venea să ucidă un om fără de apărare. De aceea ea l-a înșfăcat pe Brunello prin surprindere, l-a legat de un copac și i-a luat inelul pe care el îl purta pe deget. Strigătele și rugămințile perfidului sarazin au lăsat-o nemișcată. Apoi, ea s-a apropiat de stânca în a cărei creștet se înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i vei găsi, poate printre prizonerii mei, dar lasă-mi-l pe Rogero; sau dacă mi-l iei, ia-mi și viața care nu va mai avea nici un preț pentru mine. Bradamanta răspunse: Bătrâne nu încerca să mă înmoi cu rugăminți zadarnice. Tocmai eliberare lui Rogero o cer eu. Tu verei să-l ții aici rob al plăcerilor tale și al trândăviei , pentru a-l apăra de un destin pe care spui că-l prevezi. Bătrân închipuit! Cum poți tu să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ar fi putut să-și încerce lancea asupra părților mai moi din trupul lui,expuse vederii, dar Angelica l-a implorat să nu mai piardă vremea și s-o scoată mai iute din lanțurile în care era. Rogero, mișcat de rugămințile ei, s-a grăbit să-i facă pe voie și după ce a dezlegat-o, a ajutat-o să se urce îndărătul său pe hipograf. Animalul s-a ridicat numaidecât în văzduh, străbătându-l într-un zbor de bolid. Nu a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ceva răutăcios. Sau poate amândouă, m-am gândit. Oricum, Îl voi ierta, firește, când mă va implora să Înțeleg și când nu va mai conteni cu scuzele. M-am Întors, sperând tot timpul că se va repezi spre mine cu rugămintea de a-l ierta, dar În loc de asta, el ținea ceva În mână, cu care făcea semne. Mobilul meu. Care Începu să sune, normal, Înainte să ajung la masă. Privi În jos și am remarcat Încordarea de pe chipul său Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]