20,398 matches
-
naftalinei o ținea acolo, așa că își puse capul pe pieptul puloverului ca să-i simtă mai bine bătăile inimii. Între cutele puloverului bătea însă inima Kristinei, așa cum bătuse atunci când își strecurase o mână sub sutienul ei ca să-i mângâie mai bine sânul. În palmele lui reci, sânul ei se retrase și lăsă locul inimii calde să pulseze. Nimeni nu mai mângâiase inima cuiva astfel și el era mândru de asta. Kristina îl rugase să nu mai spună și altora pentru că se temea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
își puse capul pe pieptul puloverului ca să-i simtă mai bine bătăile inimii. Între cutele puloverului bătea însă inima Kristinei, așa cum bătuse atunci când își strecurase o mână sub sutienul ei ca să-i mângâie mai bine sânul. În palmele lui reci, sânul ei se retrase și lăsă locul inimii calde să pulseze. Nimeni nu mai mângâiase inima cuiva astfel și el era mândru de asta. Kristina îl rugase să nu mai spună și altora pentru că se temea să nu sufere. El ținuse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
când nu poți face nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern. Fiecare mișcare a vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului sânii plăcut formați ai secretarei roșcate. Aceasta rămăsese cu privirea pironită în cocul imens al doamnei care ținea strâns de mână o fetiță ce se juca cu capul păpușii chinezești. O dimineață banală începea în timp ce ușile cabinei se închiseră etanș și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații. Pe de altă parte, trebuie spus că Statul tinde, prin natură, să concentreze toate determinațiile juridice individuale și sociale care se produc În sânul său. În consecință, chiar normele care, printr-un proces spontan, se elaborează În sânul asociațiilor sindicale sau corporative trebuie să fie dobândite și Încorporate, pe cât posibil, În structura Statului, atâta cât ele nu alterează principiile fundamentale (Ă). Cu alte cuvinte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
multiplelor lor asociații. Pe de altă parte, trebuie spus că Statul tinde, prin natură, să concentreze toate determinațiile juridice individuale și sociale care se produc În sânul său. În consecință, chiar normele care, printr-un proces spontan, se elaborează În sânul asociațiilor sindicale sau corporative trebuie să fie dobândite și Încorporate, pe cât posibil, În structura Statului, atâta cât ele nu alterează principiile fundamentale (Ă). Cu alte cuvinte, activitățile și forțele normative ale diverselor entități particulare și colective trebuie să se Împace
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi esențial de natură Etatistă. Or, În viziunea lui Giorgio del Vecchio: „orice societate tinde să producă un Drept care Îi este propriu. Astfel, organizațiile familiale au un caracter juridic anterior Statului; de asemenea celelalte organizații care s-au format În sânul Statului, dar independent de el, și, uneori, chiar Împotriva lui, și altele, desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ordine în gânduri. Ai auzit? Am.și înțeles? și! Să te ții de cuvânt, că altfel vă belim pe toți. Cenușa împăratului Săraci. Fără meserii pe bază de acte doveditoare. Fără casă, fără masă. Așa i-a primit, viața, la sânul ei, pe eroii despre care o să aflați, câte ceva, în rândurile următoare. Nu cunosc nici ei, nu cunoaște nici nimeni, altcineva, de unde au pornit și, cum au ajuns, unde au ajuns. Atâta știau, unul despre altul: că sunt soț și soție
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o conducă acasă. La scurtă vreme, după prima vizită până la poartă, avu bucuria și norocul ca Licurica să-l invite înlăuntru. După niște discuții flecuriste, el îndrăzni să-i sărute mâna. Apoi, s-o sărute pe obraz, pe umeri, pe sâni. Se aprindea iute, și ardea ca focul, Hăhăianul, după câte un pachet prelungit de sărutări. El dori să avanseze și mai departe. Licurica-l opri, zicând că e târziu, și mâine are multă treabă, încât, e bine să încheie vizita, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părinte, sărut’mâna? Defunct, zici? Da! Când, deodată, pânza de pe față este aruncată cât colo, iar din raclă, sare, ager ca un mire, Hilarie Cârmuz. Mulți dintre cei de față, o rup de fugă, care încotro, strigând, scuipându-și în sân; care, scuipau și ei, pe unde puteau, continuând să fugă, speriați. Câțiva, doar, nu părăsiseră cortegiul. Cei care cunoșteau farsa jucată, de către Hilarie Cârmuz. Cerându-și scuze, sculatul din morți se îndreptă din șale, și, cu glas răsunător, cuvântă: de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frumusețea Ei nu era naturală: Se înfățișa ca o priveliște din visul unui opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi era rece și umed, rece, foarte rece, ca și când Ea murise acum câteva zile. Era moartă, fără nici o îndoială! I-am pus mâna pe sân, în dreptul inimii - nu se simțea nici cea mai mică bătaie. Am adus o oglindă și I-am ținut-o în dreptul gurii. Nici cea mai mică urmă de viață. Am vrut să O încălzesc cu căldura trupului meu, să-I comunic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îndrăgosti de o baiaderă, dansatoare în templul Lingam pe nume Bugam Dasi. Rolul ei consta din executarea dansurilor ritualice în fața marii statui a zeului și din a se ocupa de serviciul sanctuarului. Era o fată sociabilă, cu tenul măsliniu, cu sânii în formă de lămâie, cu ochii mari turcmeni și sprâncenele subțiri aproape împreunându-se, între care își punea o aluniță artificială roșie. Mi-o reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
juca teatru cu mine și cât de stângaci o făceau! Credeau că eu nu știam! Și, totuși, de ce îmi arăta femeia asta atâta afecțiune? De ce se simțea obligată să participe la suferințele mele? Odată, pentru bani, îmi băgase în gură sânii ei negri și flaști, asemănători cu burduful din piele de capră. Ah! De i-ar fi ros un șancru! Acum înfățișarea lor, lăsând la o parte ideea că odată am supt cu lăcomie sucul vieții acestei femele și trupurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prea aproape de scenă, din motiv de cal viu : animalul avea un anume tip de...alergie la lumina reflectoarelor, urît mirositoare. Nu de mult, tot la Cluj, o actriță apetisantă a venit la mine și m-a Îmbiat să-i ating sînul gol : cînd am Încercat să răspund invitației, s-a prefăcut că-i ofensată și mi-a făcut cu degetul, de parcă eu aș fi propus atingerea... În fine, citesc recent că-n Capitală , la un teatru deschis la parterul unui bloc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și plîng În hî, În ha!”. Actrițele nu-s machiate și azi, chiar sînul lor e mai lăsat! Baletistele albe lunecă, nu core grafiază . Dar or fi balerine adevărate? Iele? Himere? Greu de spus! În lipsa lui Hamlet (plecat În turneu), becul ago nizează :” Există? Nu există?”. Iară poetul trece piața tristă... Am participat, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
gourmetul, sugerîndu-i bucate chisnovate fie și numai citîndu-le : Barba vrăjitoa rei, Supă de scorpii de mare, Lăptuci divinatorii, Licoarea infernului ( hai, că asta-i simplă : gheață, Amaro Averna, vermut, Bitter Campari, lămîie), Coroana regelui, Ariile interpretate de Lady Macbeth (sic!), Sâni de femeie, Mielul lui Duncan, Himere de fructe În jeleu ș.a.m.d. La o premieră a piesei, ori a operei Macbeth, cred că ar fi o idee originală să inviți publicul să deguste cîteva dintre rețetele din această carte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fiecare aparat de la "Transmisiunile" Armatei Roșii: "Ai grijă ce vorbești fiindcă dușmanul ascultă!". Plăcuțele aflate pe respectivele aparate au fost traduse cu atenție în fiecare din limbile statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, iar ordinul a fost bine asimilat în sânul națiunilor beneficiare. Mahmureala, la rândul ei, contrar părerii largi răspândite printre naivii neprofesioniști, are și ea cam tot atâtea forme ca și beția. Astfel, există o mahmureală a dinților încleștați și a privirii fixe, aparent meditative, oarecum asemănătoare cu beția
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mustăcioase. Că și alea tot în dreptul scării din spate se aranjau, numai că tineretul feminin studios avea mai mult probleme cu cupele sutienelor, pe care și le tot săltau de vreo câteva ori pentru a obține o curbură optimă a sânilor expuși generos din decolteurile ofertante, dar și cu lăsatul pantalonilor în așa fel încât să se vadă cam zece centimetri din comisura fesieră și șnururile chiloților, așa cum era trendi acum. Nea Petrică fumase de mult toate șmecheriile astea, fiind aproape
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interpelându-l cam nevricoasă, dar cu o față surprinzător de zâmbăreață. Domnul director rămăsese meditativ, dar cu ochii căzuți fără intenție! în decolteul generos al soției domnului Sandu. Un decolteu care oferea vederii publicului larg mare parte din cei doi sâni prea opulenți, rotunzi și pietroși pentru a fi pe de-a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
măritate nu-l prea puteau respecta) totuși își dădea de gol aproape mai totdeauna, grația, adevărata feminitate. Neintenționat o afișa în mesajele non și paraverbale, în cadența mersului deosebit de grațios, săltat chiar, care parcă punea în unduire nu numai propriii sâni și propriile fese proeminente, dar și întreaga lume din jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei maternă: fie estompate, fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puțin așa o credeam din moment ce-o readuceam la viață: a mea. Însă fără cap, fără gât și fără acea poziție verticală care-i dădea o statură aparte, Venus Afrodita nu mai avea grația specific feminină, cu toată dezinvoltura sânilor și a șoldurilor. Erau singurele porțiuni exclusiv feminine, care mai puteau atrage. Dar numai cu ele nu găseai adevărata persoană a zeiței. Erai de-a dreptul debusolat. Desigur că pretendenții la mâna ei, zei și oameni, nu s-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste, așa cum scriu istoricii, pornind de la Smyrna înspre Tyrsenia și Iberia, ajuns apoi la întoarcere
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Pe de altă parte, simțeam că n-aș mai fi putut nici măcar citi piesa de teatru decât în prezența ei. Prezența Jozefinei îmi dădea un tot mai mare elan. Degetele ei subțiri, căzute fin pe claviatura mașinii de scris, proeminențele sânilor ascunși sub tricoul bleu de mohair, toate parcă se doreau atinse cumva și de mine. Alături de ea, mi se părea că îmi pocneau când și când urechile, ca la schimbarea în avion, a diferențelor de altitudine. Și poate că n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ședea fiecare, ca bebelușii, pe olița lui. Atunci Iozefina își încolăcește mâinile pe după capul meu cuibărindu-mi-se la piept. Ne sărutam cu adevărat pentru prima oară, din toate balamalele corpului. Pe moment, de emoție, nu conștientizam că, în sfârșit, sânii aceia la care râvnisem zi și noapte, mi se mulau acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]