KorAP: Find »[drukola/base=sângerare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...261 >

6,521 matches

Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257

cu indicație corect stabilită. Șunturile porto-sistemice utilizate sunt: 1) porto-cave, utilizate rar din cauza deteriorării funcției hepatice, riscului mare de EH și compromiterii transplantului hepatic; 2) mezo-cave, este tehnic ușor prin utilizarea unei proteze; au risc mare de obstruare cu reapariția sângerării; nu interferă cu transplantul hepatic. 3) spleno-renale, selective, are valoare mai ales pentru varicele gastrice, dar sunt tehnic dificile și au același risc de EH ca tipurile neselective. Șuntul porto-sistemic transjugular (TIPS) este o alternativă valoroasă în centrele care dețin

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
cele de mai sus, când apare EH subclinică. Se poate adăuga Zn 15-30 mg/zi în același context. Treapta 3. Reducerea presiunii portale prin administrare de molsidomine asociat cu propranolol și spironolactonă sau nadolol cu isosorbid dinitrat; reduce riscul de sângerare variceală, colopatia și gastropatia hipertensivă și sindromul hepato-pulmonar. Alte medicamente propuse: Suplimentare vitaminică A, D, E, K. Colchicina (cp = 0,5 și 1 mg) 1 mg/zi 5 zile /săptămână pare să inhibe progresia fibrozei; efectele adverse îi limitează utilizarea

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
nivelul plantelor și palmelor și precede cu ani (decade) apariția icterului. Datorită defectului în secreția biliară poate apărea diareea cu steatoree asociată cu deficit în vitaminele liposolubile : A (deficit de vedere în timpul nopții, dermatite), D (osteomalacie, osteoporoză), E (dermatită), K (sângerări, echimoze apărute cu ușurință). Cu timpul, apare o hiperpigmentare a pielii, xantoame și xantelasme. Lent, se instalează astenia cronică cu alterarea progresivă a stării generale și apariția tabloului clinic al CH decompensate. EXAMEN PARACLINIC FA, GGT crescute de 2-5xN; transaminaze

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
BH) este rar necesară în icterele acute, dar poate fi de un real folos în icterele cronice probabil hepatocelulare sau prehepatice nediagnosticate prin metode neinvazive. În cazul căilor biliare dilatate, această metodă este contraindicată. La un pacient cu risc de sângerare mare și la care BH ar putea aduce date prețioase se poate folosi metoda transjugulară. Laparoscopia și laparotomia diagnostică au devenit demodate și chiar periculoase pentru investigarea unui icter; datorită metodelor imagistice diverse și cu mare sensibilitate și specificitate în

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
mai groasă);deficitul de vitamină K cu prelungirea timpului de protrombină trebuie avut în vedere în sindroamele colestatice prelungite și nu trebuie uitată corectarea acestuia mai ales înaintea manevrelor diagnostice sau terapeutice invazive; se poate observa o tendință crescută la sângerare (echimoze, hematoame); - deficitul de vitamină E este simptomatic mai ales la copii prin slăbiciune musculară, ataxie cerebeloasă, neuropatie; - deficitul de vitamină D conduce la osteodistrofie hepatică (osteomalacie, osteoporoză), manifestată prin dureri osoase, fracturi, colabarea vertebrelor, pierdere în înălțime, osteoartropatie dureroasă

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

arată de obicei o relație invers proporțională între mortalitate și experiența acumulată. Este motivul pentru care riscul de deces este cu atât mai mare cu cât operația este efectuată la o dată mai apropiată de momentul introducerii noului tip de intervenție. Sângerarea Procentul bolnavilor care necesită reintervenție pentru controlul sângerării este variabil în diferite statistici, dar în general se încadrează între 3% și 5%. Sângerarea este o complicație care contribuie în mare măsură la morbiditatea postoperatorie, iar în cazul bolnavilor cu risc

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mortalitate și experiența acumulată. Este motivul pentru care riscul de deces este cu atât mai mare cu cât operația este efectuată la o dată mai apropiată de momentul introducerii noului tip de intervenție. Sângerarea Procentul bolnavilor care necesită reintervenție pentru controlul sângerării este variabil în diferite statistici, dar în general se încadrează între 3% și 5%. Sângerarea este o complicație care contribuie în mare măsură la morbiditatea postoperatorie, iar în cazul bolnavilor cu risc crescut stă de multe ori la baza evoluției

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mare cu cât operația este efectuată la o dată mai apropiată de momentul introducerii noului tip de intervenție. Sângerarea Procentul bolnavilor care necesită reintervenție pentru controlul sângerării este variabil în diferite statistici, dar în general se încadrează între 3% și 5%. Sângerarea este o complicație care contribuie în mare măsură la morbiditatea postoperatorie, iar în cazul bolnavilor cu risc crescut stă de multe ori la baza evoluției nefavorabile încheiată cu deces (102). În aproximativ două treimi din cazuri se identifică o sursă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
complicație care contribuie în mare măsură la morbiditatea postoperatorie, iar în cazul bolnavilor cu risc crescut stă de multe ori la baza evoluției nefavorabile încheiată cu deces (102). În aproximativ două treimi din cazuri se identifică o sursă chirurgicală de sângerare: ramuri ale arterei mamare, arterei gastroepiploice, venei safene, anastomozele distale sau proximale, locurile de canulare, locul de inserție al firelor de pacemaker, timusul, patul arterei mamare etc. Sângerările de cauză nechirurgicală pot fi împărțite generic ca fiind legate de heparină

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
În aproximativ două treimi din cazuri se identifică o sursă chirurgicală de sângerare: ramuri ale arterei mamare, arterei gastroepiploice, venei safene, anastomozele distale sau proximale, locurile de canulare, locul de inserție al firelor de pacemaker, timusul, patul arterei mamare etc. Sângerările de cauză nechirurgicală pot fi împărțite generic ca fiind legate de heparină (103), de trombocite (104), de fibrinoliză (105), de deficitul proteinelor solubile implicate în coagulare (106). Factori de risc procedurali pentru reapariția anginei după BAC Reapariția anginei după by-pass-ul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
unei zone adecvate pentru plasarea lor. De aceea, înainte de plasarea bursei pentru canula aortică este bine să se palpeze peretele aortic și să se identifice locul anastomozelor proximale. Anastomozele distale sunt expuse ca și cele proximale unor complicații de tipul sângerării, mărimii inadecvate, ocluziei mecanice. Sângerarea de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine să se facă înainte de oprirea by-pass-ului cardiopulmonar. Este util ca înainte de întreruperea circulației extracorporeale să se verifice toate anastomozele. Plasarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
lor. De aceea, înainte de plasarea bursei pentru canula aortică este bine să se palpeze peretele aortic și să se identifice locul anastomozelor proximale. Anastomozele distale sunt expuse ca și cele proximale unor complicații de tipul sângerării, mărimii inadecvate, ocluziei mecanice. Sângerarea de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine să se facă înainte de oprirea by-pass-ului cardiopulmonar. Este util ca înainte de întreruperea circulației extracorporeale să se verifice toate anastomozele. Plasarea anastomozei distale proximal de locul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
legate de anastomozele latero-laterale. Pe lângă aceasta, lungimea mare a grafturilor predispune la răsucirea acestora. Atât grafturile lungi, cât și cele prea scurte sunt supuse riscului trombozei precoce cu apariția infarctului miocardic perioperator. Grefoanele venoase pot fi sediul potențial al unor sângerări importante de la nivelul ramurilor colaterale. Traumatismele, chiar minore, ale peretelui venos pot iniția tromboza graftului ca urmare a modificărilor induse la nivelul intimei. Complicații legate de plăgi și prevenirea acestora Incizia lungă, continuă la nivelul membrului pelvin este metoda standard

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
semnificativ incidența mediastinitei la bolnavii diabetici (23, 24). Existența în antecedente a intervențiilor chirurgicale pe cord deschis este un alt factor asociat cu dezvoltarea mediastinitei (20, 21, 25). Explicațiile pentru această asociere includ disecția laborioasă, durata prelungită a by-pass-ului cardiopulmonar, sângerarea și necesitatea pentru transfuzii. Volumul mare de sânge transfuzat se corelează cu un risc crescut pentru infecțiile bacteriene și virale, creșterea duratei de spitalizare și mortalitate (26, 27). Opiniile legate de asocierea utilizării ambelor artere mamare pentru revascularizarea miocardică și

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
este acoperit prin mobilizarea celor doi mușchi pectorali. Uneori, pentru acoperirea porțiunii inferioare a plăgii se folosește mușchiul drept abdominal sau marele epiploon. Folosirea omentului se asociază cu un disconfort semnificativ și cu ileus temporar. Cele mai frecvente complicații sunt sângerarea de la nivelul flap-ului muscular și dehiscența suturii flap-ului. Mediastinitele implică costuri ridicate și se asociază cu o mortalitate ridicată variind între 10% și 15% (46). De aceea toate eforturile trebuie concentrate în vederea diminuării incidenței lor și aceasta se poate realiza

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
poate realiza prin folosirea unei tehnici sterile, hemostază atentă, filtrarea aerului din sălile de operație, reducerea numărului de persoane și a traficului prin sălile de operație, determinări bacteriologice periodice din mediu. Complicații asociate cu montarea tuburilor de dren toracice Includ sângerări cu sursa din arterele intercostale, artera epigastrică superioară, tracționarea firelor de pacemaker și rareori traumatisme intraabdominale. Pot determina apariția de dureri care dispar la scoaterea tuburilor. Îndepărtarea tuburilor de dren se poate asocia cu instalarea pneumomediastinului sau a pneumotoraxului, motiv

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
se va schimba polaritatea. În caz de eșec se vor schimba cablul și stimulatorul. Dacă nici acum nu se poate realiza stimularea electrică a inimii și bolnavul se află într-o stare hemodinamică critică, se va trece la stimularea endocavitară. Sângerarea poate apărea în momentul inserției sau al îndepărtării firelor de pacemaker. Pe ventricul este preferabil ca firele să fie fixate într-un plan superficial și paralel cu axa longitudinală a ventriculului. Este bine ca fixarea să se facă înainte de administrarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
apărea în momentul inserției sau al îndepărtării firelor de pacemaker. Pe ventricul este preferabil ca firele să fie fixate într-un plan superficial și paralel cu axa longitudinală a ventriculului. Este bine ca fixarea să se facă înainte de administrarea protaminei. Sângerarea poate apărea și prin lezarea unui vas din peretele abdominal superior în timpul exteriorizării firului la piele. Îndepărtarea firelor de pacemaker poate determina rupturi ale atriului sau ale ventriculului, lezarea unui graft venos aflat în vecinătate sau chiar strangularea cordului printr-

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
47). Lezarea trunchiului venos brahiocefalic stâng Trunchiul venos brahiocefalic stâng poate fi lezat în timpul sternotomiei mediane în special în cazul reintervențiilor. Accidentul se produce mai frecvent când depărtătorul de stern este deschis fără ca trunchiul să fie eliberat de țesuturile adiacente. Sângerarea care se produce poate fi dramatică necesitând instituirea by-pass-ului cardiopulmonar prin canulare femurală. Dacă leziunea produsă se află la distanță de vena cavă superioară, se poate practica ligatura trunchiului deoarece, de obicei, colateralele venoase existente asigură un drenaj venos eficient

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cazul reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la revascularizarea miocardului ceea ce duce la compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie în cavitatea pericardică poate duce la apariția tamponadei cardiace. Acumularea de sânge și cheaguri în sacul pericardic comprimă inima și impiedică umplerea normală a cavităților cardiace. Semnele clasice ale tamponadei cardiace postoperatorii sunt date de creșterea și egalizarea presiunilor

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
ecocardiografii transtoracice sau transesofagiene care va preciza cu ușurință prezența lichidului intrapericardic. Tratamentul tamponadei cardiace acute are drept scop reducerea presiunii intrapericardice. În perioada postoperatorie imediată aceasta înseamnă redeschiderea sternului și pericardului, evacuarea sângelui și a cheagurilor, controlul surselor de sângerare. Prima cerință este reprezentată de recunoașterea imediată a tamponadei urmată de susținerea circulației prin aport de volum și drenajul rapid al pericardului. Creșterea presiunii sanguine și prăbușirea presiunilor de umplere care apar o dată cu deschiderea pericardului sunt deseori spectaculoase. Simptomele tamponadei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de circa o lună. Pacienților li se va recomanda limitarea activităților fizice, analgezice și antiinflamatorii nesteroidiene. La cei cu simptome severe și persistente se va lua în considerare terapia cu corticosteroizi. Până la aproximativ 20% dintre bolnavi au recidive ale sindromului. Sângerarea postoperatorie Tendința actuală și totodată firească este reducerea la minim a volumului de sânge transfuzat și în același timp creșterea numărului de intervenții fără utilizarea produșilor de sânge (51). Cu toate acestea, există o serie de factori de risc care

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu aspirină preoperator, durata circulației extracorporeale, terapia trombofibrinolitică recentă, by-pass-ul aortocoronarian în antecedente, diferențe în protocoalele de administrare a heparinei și protaminei (52, 53, 54, 55, 56, 57). Aspirina, frecvent întâlnită în medicația bolnavilor coronarieni, inhibă agregarea plachetară și crește sângerarea postoperatorie (58). Administrată preoperator, se asociază cu un risc crescut pentru transfuzie, prelungește timpul operator ca urmare a hemostazei dificile, crește de patru ori incidența reintervențiilor pentru sângerare (59). Dacă în cazurile de angină pectorală instabilă beneficiile administrării aspirinei contrabalansează

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Aspirina, frecvent întâlnită în medicația bolnavilor coronarieni, inhibă agregarea plachetară și crește sângerarea postoperatorie (58). Administrată preoperator, se asociază cu un risc crescut pentru transfuzie, prelungește timpul operator ca urmare a hemostazei dificile, crește de patru ori incidența reintervențiilor pentru sângerare (59). Dacă în cazurile de angină pectorală instabilă beneficiile administrării aspirinei contrabalansează în mare măsură riscul întreruperii acesteia, la o serie de pacienți cu angină pectorală stabilă de efort, cu stenoze coronariene prin plăci ateromatoase stabile, oprirea administrării aspirinei cu

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
administrării aspirinei contrabalansează în mare măsură riscul întreruperii acesteia, la o serie de pacienți cu angină pectorală stabilă de efort, cu stenoze coronariene prin plăci ateromatoase stabile, oprirea administrării aspirinei cu 7-10 zile înaintea intervenției chirurgicale scade semnificativ riscul de sângerare postoperatorie ca de altfel și necesitatea pentru transfuzie. Controlul hemostazei este indicat dacă apărea o sângerare masivă, dacă drenajul pe tuburile toracice se accelerează brusc sau drenajul toracic persistă în primele ore postoperator (> 500 ml în prima oră, > 400 ml

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]