1,693 matches
-
Iosa Dajdea și după câțiva ani pleacă în Australia. Victoria Dajdea astăzi trăiește în Australia. Note: FELIKS MILLEKER, Cronicile comunelor în Bantul de sud, Caietul lui Millekr nr. 6 COSTA ROȘU, ALMANAHUL LIBERTATEA 2009 COSTA ROȘU, Bisericile românești din Banatul sârbesc și la sud de Dunăre, ALMANAH, Libertatea, 2009 Dr. SLOBODAN ĐURIČIĆ, Localitățile Banatului, caracteristici geografici Ieromon ȘTEFAN LUPȘICI, Viața și activitatea Părintelui Protepop Gherasim Andru (1890-1957), Floare de latinitate, nr. 4-5 2006 Olimpia PANCARICEAN DOAMNA ANA -fragmente- -Mă Pală, bată
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
interpretare compozițiile „Morning light” („Zori de zi”), „I need a friend” („Singur”), „City of Angels” („Apocalipsa”), „The tale of ” („Babă Novak”), „Bounty Mân” („Hăituit”), „Suddenly” („To my brothers...”). Inițial, în faza de concepere, pe album era proiectată apariția unei piese sârbești („Javore” - "„un cântec vechi, din copilăria mea, pe care l-am auzit de la maică-mea. Piesă va fi cântată în românește, dar, dacă mă «enervez», o sa alternez sârbește cu românește”" - Nicu Covaci), unele melodii aveau un alt titlu („De dimineață
Baba Novak () [Corola-website/Science/305575_a_306904]
-
habsburgi în 1718, teritoriul comitatului a fost inclus în Banatul Timișoarei, o provincie habsburgica separată. După desființarea provinciei în 1778, teritoriul comitatului a fost încorporat în Regatul Ungariei. În perioada 1848/1849, suprafața comitatului a făcut parte din voievodatul Voivodina sârbească, iar între 1849 și 1860 din voievodatul Voivodina sârbească și Banatul timișan. Abia în anii 1860, a fost reînființat Comitatul Torontal, iar teritoriul său a intrat din nou sub stăpânirea Regatului Ungariei. În 1918, Comitatul Torontal a fost mai întâi
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
Banatul Timișoarei, o provincie habsburgica separată. După desființarea provinciei în 1778, teritoriul comitatului a fost încorporat în Regatul Ungariei. În perioada 1848/1849, suprafața comitatului a făcut parte din voievodatul Voivodina sârbească, iar între 1849 și 1860 din voievodatul Voivodina sârbească și Banatul timișan. Abia în anii 1860, a fost reînființat Comitatul Torontal, iar teritoriul său a intrat din nou sub stăpânirea Regatului Ungariei. În 1918, Comitatul Torontal a fost mai întâi încorporat în autoproclamata Republică bănățeana, după care a fost
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
de-a doua bătălie, cea de pe rîul Argeș. În această campanie n-a existat doar o singură bătalie, Rovine a fost doar locul celei mai importante lupte. Au fost două bătălii importante și mai multe lupte de hărțuială. Cronicile vechi sîrbești ("Kraljevo") și raguzane ("Sotta la citta di Chraglievo") pomenesc clar localizarea luptei la Craiova. Iar documentele turcești din arhivele de la Topkapî Sarai, studiate de istoricul Constantin C. Giurescu, susțin localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a pătruns în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
venind din Banat prin valea Cernei însoțit și de mulți principi sârbi în frunte cu Marko Kraljevic, eroul legendar al sîrbilor, care, potrivit cronicarilor sârbi, era pe jumătate român, după mamă și văr bun cu Mircea cel Bătrân. Unele legende sîrbești ar duce chiar la concluzia că mama sa avea moșie la Craiova unde stătea în fiecare vară iar crăișorul sârbilor și-ar fi luat numele de la denumirea Craiovei. Tot cronicarii sârbi pomenesc de remușcările și lacrimile vărsate de prinț în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
non-final, o dată cu Ш din ש "šin", în sec. IX. Litera Џ, spune dl. Olteanu, pare a fi cu mult mai nouă, creată pe tărâm românesc, o adaptare a chirilicului Ц pentru a transcrie sunetul /ğ/ și împrumutată ulterior de alfabetul sârbesc. Cât despre litera gotică adusă în discuție nu este deloc înrudită genetic cu prima, ci este o stilizare uncială, ca toate literele alfabetului lui Wulfila, a semnului grecesc 'koppa', folosit și în alfabetul grec, și în cele derivate din el
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Ludovic cel Pios și constructor al castelului "Cronberg" in apropiere de Frankfurt, de unde provine numele de familie. Johann Baptist a fost un Feldzeugmeister austriac și deținător al regimentului nr. 6 "Carol I al României", guvernator militar și civil al Voivodinei sârbești și Banatului timișean, apoi Ban al Croației. Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
iunie 1848 gradul de Generalmajor imperial imperial. A apărat pasurile din Tirolul de Sud, prevenind o invazie a armatelor revoluționare italiene. La 22 iulie 1849 a fost ridicat la gradul de General-locotenent (Feldmarschalleutnant), primind comanda militară și civilă asupra Voivodinei sârbești și al Banatul timișean. La data de 1 februarie 1851 a devenit primul titular al nou-inființatului regiment imperial de Infanterie nr. 6, "Carol I, Regele României", apoi a mai fost desemnat ca președinte al Comisiei privind reforma școlilor militare în
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
Stănescu) și în "ABC THE NEWS" (Australia). Despre valoarea lui spun ceva și recepțiile oficiale, premiile și distincțiile pe care le-a primit acest autor: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1975), Premiul din fondul literar "Vladimir Ciocov" (1989), Premiul literar sârbesc (1991,1995, 2000), Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1992, 1998) și Premiul Uniunii Sârbilor din Dortmund - Fundația "Petar Kocic (1998, 2003). Milenovici trăiește ca scriitor liber profesionist la Timișoara. "La Timișoara nu știm cât suntem în
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
sub conducerea lui Karageorge (ierarh grec al Belgradului), un consiliu de conducere în care un rol important l-au avut preotul Nenadovic și juristul Teodor Filipovic, cel care a conceput organizarea statului sîrb pe principiile raționalismului francez. În timpul primei răscoale sîrbești împotriva turcilor (1804-1806), eroul Karagheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului, a cerut să se răscoale și populația din județele timocene, care aparțineau Pasei de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii s-au aliat cu sîrbii
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului. Atât în Piața Unirii cât și în Piața Libertății s-au păstrat o serie de clădiri din secolul al XVIII-lea, însă
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
care erau înscrise cuvine de întâmpinare. Liszt a concertat la 2 noiembrie în sala festivă a primăriei, care se afla în clădirea care în prezent adăpostește cursurile primare ale Liceului „Nikolaus Lenau” (vedeți aici). După retragerea din Banat a trupelor sârbești, la 3 august 1919 trupele române intrate în Timișoara s-au îndreptat spre piață, unde urma să se desfășoare solemnitatea oficială a Unirii. În perioada comunistă a fost construit un bloc în trepte în apropiata Piață Mărăști, care se repercutează
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
pentru diverse oficii administrative, pentru ca după Revoluția din 1989 să fie sediu pentru diferite firme. Pe locul actualei construcții este atestată pe planul cetății Timișoara încă de la 1752 o clădire care deservea comunitatea ortodoxă, atât cea română, cât și cea sârbească. Se afla acolo de asemenea un teren mlăștinos, rămășită a șanțurilor cetăți turcești. Planul exact al acelei clădiri s-a păstrat din 1786-1788. Clădirea veche a fost însă demolată în anul 1812, iar în locul ei a fost ridicat imobilul actual
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
a fost construit imobilul, care inițial nu avea turnuri. Turnurile au fost adăugate spre actuala stradă Ungureanu odată cu restaurarea din 1791, astfel că fațada clădirii nu este spre piață. Abia din 1865 lăcașul de cult a revenit prin partajare comunității sârbești, devenind catedrală ortodoxă sârbă. În secolul al XX-lea, catedrala a fost restaurată în 1906 și 1980. Palatul Episcopiei este alături de Catedrala ortodoxă și de Casa comunității ortodoxe una din cele trei clădiri situate pe perimetrul așa-zisului careu rascian
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Palatul a fost construit între 1745-1747, pe vremea episcopului George Popovici, inițial în stil baroc, însă în forma actuală, clădirea a ajuns în urma modificărilor din 1905-1906, arhitect fiind László Székely. Fațada actuală datează din 1911, fiind definită de elementele decorative sârbești. Clădirea Băncii de Scont este aflată în colțul pieței, între laturile vestică și sudică. Are fațade atât spre strada Vasile Alecsandri, cât și spre strada Gheorghe Lazăr, prima fațadă fiind mai scurtă și mai bogat ornamentată, în timp ce a doua este
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
cale ferată Timișoara - Modoș, la data de la 31 iulie 1897. La momentul deschiderii liniei care trece prin Freidorf, aceasta avea o importanță foarte mare deoarece făcea legătura între capitala Banatului și Zrenjanin, care este cel mai mare oraș al Banatului sârbesc. Prima gară pe care a avut-o Freidorful (cea dată în folosință în anul 1897, în același an cu calea ferată), și care mai există și astăzi, se află în dreptul străzii Contemporanul, la 340 m sud-vest față de noua gară, ridicată
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
prin intervenția trupelor imperiale. Ca o urmare directă a revoluției, Ungaria a fost pusă sub o administrație militară, unele provincii intrând, ca domenii ale coroanei, sub jurisdicția nemijlocită a Casei de Habsburg, printre acestea numărându-se și nou-înființata provincie “Voevodina sârbească și Banatul timișan” cu reședința în Timișoara. Anii 1849-1850 au însemnat pentru românii bănățeni și ardeleni anii protestelor. În această perioadă a fost elaborată o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul Habsburgic, cu o administrație proprie. Însă, prin Constituția din 4 martie 1849, bănățenii au fost scindați în Voivodina sârbească și Banatul timișan care aparțineau de Austria. Noua provincie imperială a cărei existență fusese consfințită și prin decretul imperial din 18 noiembrie 1849, era condusă atât militar, cât și civil, iar limba oficială era cea germană. Timișoara a fost desemnată
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
mai țină cont atât de mult de detalii. Așadar, Vera a făcut greșeala de a se îndrăgosti de un bancher sârb pe nume Milorad, un om influent în viața socială. Fiindcă lipsea foarte mult de acasă, soția acestuia consultă autoritățile sârbești. La insistențele soției, autoritățile locale descind la reședința Verei Renczi. Vera recunoaște relația cu Milorad și dă chiar și o declarație. Motivează că s-a despărțit de Milorad din pricina faptului că era căsătorit și este posibil ca acesta să se
Vera Renczi () [Corola-website/Science/313153_a_314482]
-
ocupat și dezmembrat Regatul Iugoslaviei. Germania și Italia au căzut de acord cu privire la crearea unui stat artificial - Statul Independent Croat ("Nezavisna Država Hrvatska", NDH), prin comasarea mai multor teritorii iugoslave: Croația, Bosnia și Herțegovina și Srem. În Serbia și Banatul Sârbesc puterile ocupante au creat statul marionetă Administrația militară a Serbiei (Sebia lui Nedić). În Muntenegru a fost creat un alt stat marionetă, Statul Independent Muntenegru, sub protectorat italian. Protectoratul era din punct de vedere oficial un regat, deși prințul Mihaijlo
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
ceea ce îl aduce în contact cu scriitorul Dobrica Ćosić, care-l va încuraja să intre în politică. Este unul din întemeietorii în 1989 a Partidului Democratic Sârb ("Srpska Demokratska Stranka") din Bosnia-Herzegovina, al cărui scop declarat a fost protejarea comunității sârbești și a intereselor ei prin menținerea Bosniei în sfera de influență a Serbiei, sau prin secesiune. În octombrie 1991 se înființează Adunarea Parlamentară a sârbilor bosnieni, condusă de Radovan Karadžić, pentru organizarea unor provincii autonome sârbe. În 9 ianuarie 1992
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
Iugoslavie (TPI). În această calitate era căutat de forțele ONU din Bosnia-Herzegovina, pe baza mandatului Interpolului, care menționa crime împotriva umanității, nerespectarea Convenției de la Geneva (1949) și genocid (în special pentru masacrul de la Srebrenica). După 12 ani de sustragere, autoritățile sârbești au anunțat în 21 iulie arestarea sa, arestare confirmată de TPI. Se spune că serviciile de informații americane și britanice, în urma unui pont primit din partea serviciilor secrete germane, care, la rândul lor, l-ar fi primit de la Ratko Mladić, îl
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
Halilović și generalul [Ratko] Mladić au acceptat măsurile ce acoperă întreaga enclavă Srebrenica și enclava adiacentă Žepa. Conform termenilor noului acord, forțele bosniace din enclave își vor preda armele, munițiile și minele către UNPROFOR, după care „armamentul greu și unitățile [sârbești] care constituiau o amenințare la adresa zonelor demilitarizate ce au fost stabilite în Žepa și Srebrenica vor fi retrase.” Spre deosebire de acordul anterior, cel din 8 mai afirma explicit că Srebrenica urma să fie considerată „zonă demilitarizată conform articolului 60 din Protocolul
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
cel mult cu puști vechi de vânătoare. Foarte puțini aveau uniforme. De la bun început, ambele părți din conflict au încălcat acordul „zonei de securitate”. Locotenent-colonelul (comandantul ) a depus mărturie în fața Tribunalului Internațional că personalul său a fost împiedicat de către forțele sârbești să revină în enclavă și că nu s-a permis nici pătrunderea echipamentului și muniției. Bosniacii din Srebrenica s-au plâns de atacurile soldaților sârbi, în timp ce pentru sârbi părea că forțele guvernului bosniac din Srebrenica utilizau „zona de securitate” ca
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]