1,975 matches
-
avertizează și el în acest sens: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme e să smulgi ceea ce ai sădit./ Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărîmi și vreme să zidești./ Vreme este să plîngi și vreme să rîzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești” (Ecclesiastul, 3. 1-4). Capitolul de unde provin aceste versete
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acțiunii cu finalitate. Cui poate reveni un loc central în aceasta „reformare” a omului, dacă nu tocmai celei care are drept „obiect” tocmai omul, adică educația? Ridicarea privirii către stele, dintr-un noroi evident, dar nu și ultim, se face sădind legea morală, făcănd ființa rațională umană propriul ei suveran. Învățăndu-l să fie regal nu va mai putea accepta niciodată, necondiționat, condiția de supus, victimă a unui fatalism și scepticism ucigător. Asperitățile „vremile” sunt o mare șansă, timpul este potrivit pentru
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
nu l-au oprit din creația sa, ci a continuat cu o perseverență uluitoare. Acest spirit de sacrificiu, dârzenia de a Învinge orice piedică În calea creației, va duce la cultivarea unor sentimente de admirație, de cinstire și prețuire, va sădi În sufletul lor dorința de a-l lua ca model uman. În același mod se poate valorifica și textul Constantin Brâncuși din clasa a IV-a. Copilăria sculptorului reprezintă o pildă de dârzenie, de angajare totală În lupta Împotriva greutăților
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
pună în genunchi pe acești ticăloși, și să-i umilească, umilința fiind primul pas spre mântuire. Pentru mine însă vechiul dicton grec se restabilea. După câteva zile uitam groaznica profeție, fiindcă aveam în minte Dialogurile și pe Descartes, care îmi sădiseră mai dinainte ideea că prin gândire putem descoperi noi lumina. Nu umilința, ci flacăra cugetării ne poate înălța... Când spiritul stă prea mult fixat asupra unei singure idei, intensitatea lui slăbește. Aceste amintiri, acute în primele săptămâni de la venirea mea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îl mângâia ea) vorbind și înțelese că totul fusese o vană amăgire, iubirea nu era pentru celălalt, ci pentru sine, gloria un fum care se risipea în stradă odată cu aplauzele la scenă deschisă... o imensă vanitate, această glorie care îți sădea în suflet dorința să ai și mai multe și frica obscură că toate acestea se vor sfârși într-o zi, și tinerețea și iluziile... Da, fusese și ea într-o astfel de tabără la Omnen, în Olanda... Și înțelesese... "Există
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
implantar. Indicația de inserare a implanturilor dentare la edentații totale trebuie stabilită cu mult discernământ și atenție, deoarece se adresează, de obicei, unor vârstnici care prezintă adeseori o patologie asociată (boli cardio-vasculare, osteoporoză, labilitate psihică etc.). Nu este corect să sădim în sufletul acestor bolnavi speranța unei reușite prin protezare implanto-purtată, când ei nu au o rezervă osoasă suficientă sau prezintă contraindicații generale absolute. Protezele cu sprijin implantar reclamă o serie de intervenții traumatice, în urma cărora se inseră în organism corpi
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
stropilor de ploaie. - Vino, fata tatii, dar, stai pe pat, să-ți spui o vorbă. Dragostea de tânără, Savetuță, e ca pleava din grâu: se scutură, se împrăștie și o pierzi. Rămâne boaba curată. Ei, pe ea trebuie să o sădești, să o uzi și să ai grijă să se facă mare, dar mai ales să nu se ofilească nicicând. Nu risipi dragostea și nu o lăsa să i se sece miezul că apoi doar de mănăstire ai mai fi bună
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și asta nu pentru că știu să pregătesc cafeaua așa cum îți place ție, ci pentru că știi să-mi păstrezi așternutul cald... Prin prisma ochilor mei Te privesc prin prisma ochilor mei, pătrunzând în sufletul tău ca un laser. Semințele de iubire sădite de mine, nu demult, au început să încolțească, deși locul acela era sufocat de buruieni... Ai început încet, încet, să le stârpești. Numai una a rămas, înfigându-și ostentativ, rădăcina. Dar, nehrănind-o, în timp s-a uscat iar umbra
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
una a rămas, înfigându-și ostentativ, rădăcina. Dar, nehrănind-o, în timp s-a uscat iar umbra ei este acum, firavă... Dacă ți-as împrumuta pentru câteva clipe ochii mei, ai vedea sigur și alte semințe care așteaptă să fie sădite și, în fine, ai vedea cel mai important lucru: ai crescut în ochii mei, uitându-te prin prisma lor... Vis-a-vis de mine Gîndurile s-au amestecat cu sângele meu, curg prin vene lin, fără by-pass. Sunt conciliante, fără resentimente; construiesc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
etape care freamătă asemeni orașului trepidant în care trăiesc. O fi chiar noul prag al casei pe care l-am călcat, șarpele alb care îl protejează, arc peste cele două lumi, sau strigătul dorinței de a uita trecutul?! Te voi sădi în suflet ca pe un copac Ca pe-un tipar te torn în priviri și înflorești bărbat din ultimile dorinți. Vocea ochilor mei nu mă înșeală, astăzi te ridic pe catarg ca un imn. Te-am închis în templul credinței
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna... Să punem un semn de primăvară-n gând Primăvara sună goarna în cele patru puncte cardinale; stau ca un balansoar între ele și mă alint în toate culorile curcubeului. Cerul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
câinii vagabonzi nu se mai arată, nici acoperișul clădirilor cu zăpadă, nu colorează atmosfera... Diminețile de iarnă, altădată, sprințare, ca fulgii de nea, s-au ascuns după o cortină de ceață în gri la fel ca și viața. Degeaba am sădit clipe fericite în ghivece, la fereastră, n-au dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: "Știi că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?" 13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
neprihănirii, și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut: și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți. 33. Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară. 34. Cînd a venit vremea roadelor a trimis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
somn șiraguri de amintiri și strămutîndu-i sufletul, pe aripi de vis, acasă, în târgușorul Parva de pe valea Someșului. Acolo era casa lui părintească, bătrână, solidă, chiar peste drum de biserica nouă, strălucitoare. Din cerdacul cu stâlpi înfloriți, printre crengile nucilor sădiți în ziua nașterii lui, se vedea mormântul tatălui său, împodobit cu o cruce sură de piatră, pe care numele, săpat cu slove aurite, se deosebea din depărtare: Iosif Bologa. Casa avea încăperi multe, cu mobile vechi, severe, amestecate, și o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
găsit în copil o țintă de viață. Sufletul ei plin de credință în Dumnezeu a avut chiar momente de îndoială: oare nu-și iubește odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca să-și împace conștiința, și-a dat mare osteneală să sădească în inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruiește oamenilor bucurii pe pământ și veșnică fericire în cer. În închipuirea lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
jilț învelit cu o scoarță veche, Bologa se tolăni tihnit, ca un burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi gâdilau obrajii alintați de razele calde. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uite, colo, hârtia neîncepută... n-am fost în stare... din pricina... Vestește-o tu, Constantine, pe urmă, după ce voi fi... după ce... Spune-i tu cum am... Să aibă grijă de logodnica mea... să aibă mare grijă... Căci ele amândouă mi-au sădit în inimă iubirea... și din iubirea lor mi-am întruchipat credința... și credința călăuzitoare... și... și... Își ascunse fața în patrafir, în rămășițele mirosului de tămâie, murmurând cuvinte fără șir. Preotul îi mângâie părul umed, îngînînd: ― În mijlocul tuturor ispitelor vieții
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
neplăcerile ei. - Matildă!..Matildă!... Dă-mi te rog o lumậnare s-o pun la capul mortului! Gậndul că tractoristul acela s-ar putea face strigoi tocmai acolo, în calea noastră, la porțile magice ale Frenței, mă neliniștea totuși. Aveam deja sădită în mine credința străbună și mi se părea ciudat și în același timp absurd ca mortului să-i lipsească de la creștet lumina. Ore în șir, am aprins lumậnare dupa lumậnare, pentru ca sufletul celui dispărut să-și găsească odihna. Uneori îl
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
unul ce menitu-i de a le fi stăpân - Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n inimă-i găsire-ar. Ușor trage prezentul la cântarul Înțelepciunii... Și ea-i fericirea. Cu-a răsăritului averi samarul Eu mi-l încarc - cu-a lui gândiri gândirea. Eu pasu-ndrept colo înspre cărunții, Gigantici muri ce-n câmpi îi sădi firea. Din codri-adînci, ce înmormîntă munții, Ce-abia și-arăt al lor cap în ninsoare, Urcând în negre stânci diadema frunții, {EminescuOpIV 209} Prin șir de codri, palmi nălțați în soare, Prin lunci de dafin, pe-unde cresc măslinii, Smochini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăslește din nou, și iar dă lăstari. 8. Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă, 9. înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10. Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? 11. Cum pier apele din lacuri, și cum seacă și se usucă rîurile, 12. așa se culcă și omul și nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
principală a povestirii, ce poartă cu dânsa o moștenire valoroasă, echivalentă cu munca de multe decenii a culegătorilor noștri de înțelepciuni din averea verbală a populațiilor trăitoare pe aceste meleaguri. Trimiterile retro ce-i trec prin minte Mașei, încep să sădească nostalgie în sufletul lectorului, unde subiectul romanului capătă noi dimensiuni. Nu trebuie să vă creați complexe asupra solidei construcții romanești. Finalul, probabil proiectat de la început în mintea autorului, va trebui fie să-l lase în „coadă de pește” - la libera
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
nu sunt prea insistent? Cam pe când o fi avut loc Potopul? Păi dacă îi dăm crezare lui Edmond Flag, Potopul ar fi avut loc pe la 2760 î.Hr și „Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și a sădit vie” - după cum spune Cartea Sfântă, Biblia. Ai luat-o pe ocolite, vere, dar nu mi-ai spus ceea ce mă doare. Adică? Nu mi-ai dezvăluit cum au băgat de seamă strămoșii noștri că și strugurii se pot preface în vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fi lipsit de vii. Și să avem răspunsu de la dumneata”. Și cine erau, mă rog, veliții boieri? Balș logofăt, Sturza vornic, Alexandru paharnic și alții... Pe lângă cei care nu-și lucrau viile, se mai găseau alții care erau dornici să sădească vii și livezi. Iaca ce spune Trofin și soția lui la 3 mai 1779: „Am dat zapisul meu la mîna maicăi stariței ot Socola precum... mi-au dat maica voi de am prinsu patru pogăni de loc, însă doo pogoane
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]