2,533 matches
-
picat testarea! Pentru că e un bou, un animal josnic, un caltaboș fără vână-n el și fără antrenament suficient. Un pastramagiu pișăcios, un nemernic care se dă grande și un specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei, același lucru, dar să cânte bine și mereu), se frământau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul lor, pe locul rămas slobod, stăteau la sfat bărbații, ca în alte duminici. În Amara, la cârciumă, obișnuiau să se strângă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzut tresărirea acului și fixarea lui aproape pe zeroul imprimat pe scală. Înainte de a-și avertiza colegii, se asigură că nici Brett și nici Parker nu erau la originea acestei deplasări. ― Atenție! Am o înregistrare. Mai avansă câțiva pași. Acul săltă în mijlocul scalei și lumina roșie era în continuare aprinsă, ca pentru a o secunda, dar aparatul nu mai transmitea nici o indicație de mișcare. Lumina, în schimb, rămase puternică. Brett și Parker, cu nervii întinși la maxim, inspectară fiecare centimetru pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și-a îndemnat calul să treacă pe celălalt mal. La mijloc, apa din pârău avea acum aproape doi metri adâncime. Când calul a ajuns la mijlocul apei s-a smucit, a tras roțile din față de la căruță, iar coșul a fost săltat de apă cu tot cu bătrân, luându-l curentul la vale. Oiștea cu roțile din spate ale căruței au rămas în mijlocul apei. Când am văzut că bătrânul este luat de furia apei cu tot cu coșul de la căruță, am lăsat sculele de pescuit, am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apoi sumele începeau să crească și s-a ajuns chiar la autovehicule. Cînd victimele încercau să întrerupă orice legătură, femeile reținute apelau la amenințări și șantaj”, a declarat Cristian Ciocan, purtător de cuvînt în Poliția Română. Deci de ce au fost săltate cu mascații - și de ce era nevoie de mascați ? Pentru vrăjitorie sau pentru șantaj ? Pentru vrăjitorie ar fi cam greu, căci nu este „ilegală”. Pentru șantaj însă da, este cu totul altceva, doar că în acest caz e nevoie de probe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Melissa nu erau vrăjitoare „pe bune” și nu făceau corect și decent vrăjile ? „Niște fake-uri, dom’le !” - pare să ne sugereze presa. Pe bune sau nu, vrăjitoarele cu pricina nu ar fi interesat pe nimeni dacă nu ar fi fost săltate cu mascați și, mai ales, dacă nu s-ar fi răspîndit zvonul că în toată tărășenia sînt implicate o groază de vedete. Dar oare chiar așa să fie ? Nici asta nu putem afla din presă. Astfel, de pildă, în Adevărul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cum oul a explodat în țăndări. Atunci, din camion s-a înălțat silueta aurie a unei unicorne, cu ochi mari și frumoși, de femeie, și cu corn spiralat. A sărit grațioasă din camion și-a galopat scurt până în fundul curții. Săltând peste gardul putred, s-a pierdut în câmp. Spațiul, fără imaginea ei, rămase dureros de gol. Curând am fi preferat însă să rămână așa, căci din al doilea ou, al Garoafei, ieși o omidă gigantică. Tîrîndu-se, lăsa în urma ei o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
flacără urcând spre tavan, rupîndu-se, împletindu-se, aruncând scântei. "Focul! Focul!" strigam ca nebunele. Nu știu cine s-a ridicat prima în picioare și-a început să se zbânțuie și să se strâmbe în toate felurile. Am început atunci să jucăm toate, săltând de pe-un picior pe altul, cântând și bătând din palme. Vrăjeam cu mâinile prin aer, ne prindeam în horă în jurul focului și țopăiam până amețeam, săream pe loc, cu ochii închiși și brațele depărtate. Aveam o senzație de libertate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tânărul scosese capacul albastru mai închis al mașinii, așa că se vedeau acum bine cele două role negre, evantaiul metalic de la mijloc, din care mereu se ridicau litere ca să izbească în hârtia de pe tambur, și panglica bicoloră, roșie și neagră, care sălta rapid, la fiecare lovitură a degetelor în tastele cu litere albe ale claviaturii. Acum câțiva ani s-au găsit în comerț asemenea mașini de scris. Tânărul nu era de fapt chiar așa tânăr. Trebuie să fi avut aproape treizeci de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i-au zăpăcit pe românii în retragere ; desantele au determinat trupele române să respecte cu strictețe condițiile prevăzute de acord pe timpul retragerii lor. Lansarea desantului a fost urmărită de toată populația centrelor populate din împrejurimi ; populația îi săruta și-i sălta pe comandanții și ostașii roșii, își exprimau bucuria de nedescris. În zilele ce-au urmat - 29, 30.6 și 1, 2.7 - trupele frontului au ieșit consecutiv : spre sfârșitul zilei de 29.6 primul eșalon a ajuns la r. PRUT
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
opriră să-și tragă răsuflarea, dar nu-și lăsară povara din mâini. Rănitul încerca, scâncind, să se zvârcolească. Își pironise privirile, rugător, în ochii lui Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce limbă să-i vorbesc? Dacă nu știu rusește, cum o să mă înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în locuri nepotrivite... Se opri brusc și-și trecu, tremurând, palma pe față. - Ziceți-i înainte, domnule elev, șopti Zamfira, dar mai rar, mai rar, ca să vă înțeleagă... Darie îl privi zâmbind, parcă l-ar fi recunoscut deodată, și-și săltă ranițele pe umăr cu o tinerească deznădejde. -... S-o luăm deci de la început, Ivan, s-o luăm de la 13 martie. Căci de-acolo a început tot începutul. Dacă aș fi murit la 12 martie, aș fi fost un om fericit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se odihneau moșii și strămoșii noștri. Căci ei se duceau unde le era scris, unii în Cer, alții sub pământ, alții la marginile Pământului, dar, înțelegi, ei se puteau odihni. Dar noi, Ivan, ce se va întîmpla cu noi?... Își săltă din nou ranițele pe umăr și grăbi și mai mult pasul. - ... Și acum, dacă te-ai hotărât să rupi jurământul tăcerii, fără îndoială că m-ai întreba: dar după 8 noiembrie, ce s-a întîmplat după 8 noiembrie? Și pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bătu ușor obraz, îi scutură brațul. - Dumnezeu să-l ierte! rosti făcîndu-și cruce. O să-l ierte Dumnezeu, pentru că ne-a binecuvântat, și asta o să ne poarte noroc. - Asta făcea când își mișca buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mai bine le trimiteau alaltăieri, la pod, adăugă întorcînd capul și scuipând cu necaz. N-ar mai fi fost atâta măcel... Cu un gest scurt, Darie se aplecă și își apucă ranița. - Și acum, începu Zamfira ajutîndu-l să și-o salte în spate, cum o vrea Dumnezeu. Că dacă au schimbat rușii direcția, ne-au tăiat drumul, și trebuie să ne strecurăm tot prin spatele lor, până dăm de batalion. - N-avea grijă, îl întrerupse Iliescu, că ne strecurăm. Scăpăm noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spaimă, că i se face dintr-o dată frig. Încercă să grăbească pasul dar aproape nu-și mai dădea seama cât de repede înaintează. Se trezi că fuge, cu carabina în mâna dreaptă, și cu stânga ținîndu-și ranița, să nu-i salte în spate. Se opri obosit; respiră adânc de mai multe ori. - De ce v-a fost frică, domnule filozof? se auzi întrebă în șoaptă. Întoarse speriat capul și dădu cu ochii de Pricopie. Îl aștepta lângă pom, cu câinele lângă el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rușine s-o las pe ea să cerceteze pietrișul cu târnăcopul. Ascultam cum mi se bate inima, mai tare, tot mai tare. S-au adunat și ceilalți. - Pe-aici să fie, spuse Ilaria. Așa a fost și de Sfântă Mărie. Săltă o piatră mare cu târnăcopul. - Ia vezi dumneata, Lixandre, spuse. Apoi întoarse capul înspre mine și-i dădui țigarea. Lixandru scormonea sub piatră. - Poate ne-o ajuta Dumnezeu și Maica Domnului, șopti una din femei, făcîndu-și cruce. - Binecuvîntează-ne, părinte, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu privirile plecate, căutând să evite șuvoaiele. Fără să-și dea seama, începu să alerge, apropiindu-și umbrela de piept, ca o pavăză. Dar după vreo douăzeci de metri zări aprinzîndu-se semnalul roșu și trebui să se oprească. Aștepta nervos, săltând, înălțîndu-se în vârful pantofilor, schimbîndu-și mereu locul, privind consternat băltoacele care, la câțiva pași în fața lui, acopereau în bună parte bulevardul. Ochiul roșu se stinse, și în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe deasupra meselor și măsuțelor încărcate cu insectare. Să începem cu Africa Centrală. Pentru coleoptere, Africa Centrală e renumită..." Strângea cutia cu amândouă mâinile, dar nu-și putea lua ochii de la degetele Mariei. Parcă acum le vedea pentru prima dată, așa cum săltau, mângâind coardele sau apăsîndu-le amenințătoare, parcă ar fi încercat să le plesnească. Nu mai ajungeau până la el sunetele. Nu vedea decât degetele, și începuse să-i fie frică: dintr-o clipă într-alta ar fi putut să plesnească una din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări! Portocală prinde curaj, la geamul dormitorului s- au adunat mai mulți veterani care comentează și rîd. Noi urmărim Împietriți scena, sîntem răbdarea Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și fi propus să se facă cumva cît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă să ne punem măștile de gaze și să Înaintăm tîrÎș. Are momente În care pare că Își pierde mințile, amețit de admirație de sine. — Salt Înainteee! cîntă el. — Auzi, bă caporale, sigur nu ești rudă cu Napoleon? țipă la el Gărăgău, trîndăvind undeva În iarbă - nu se văd din el decît două șiruri de fildeși albi, avînd forma unui rînjet de clasă. Pentru că veteranii nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost cea mai tare dumă pe care am auzit- o. Ospătarul se felicită că a scăpat de noi și nu protestează cînd ieșim cu pahare cu tot, pentru că mai avem În ele vin, deși, dacă la primul colț ne saltă miliția, s-ar putea să aibă și el probleme. SÎntem În centru, ceața ne ascunde, curajul nostru e din ce În ce mai gălăgios. În mod foarte ciudat, toată zona pare pustie, nici măcar obișnuitele patrule de miliție nu se văd. Tipii pleacă, pentru că ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-l aducă bătut de la primărie, ’ceau că nu Înțelege cum să face acum agricultură, că nu Înțelege vremurile, ’ceau că nu iubește poporul. În ’51 a dispărut, l-au dus la silnicie la stuf. Ete-așa, a dispărut, l-au săltat de-acasă noaptea și gata. Și nevastă-sa a semnat. Și s-a terminat cu pămîntu’ și gospodăria. S-a mutat În casa lor niște ăia dupi la Partid, ăștia de-au venit să ne facă colectivizarea. Casă ca lumea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o hîrtie lu’ femee-sa... mătuș’-mea... — Hă-hă-hă, da bă, că și la noi În sat la fel. La mai mulți le-a luat pămînturile cînd ei erau luați În șantiere, la muncă... unde dracu’, Doamne iartă-mă, Îi ducea. Îi săltau pe rînd cu niște mașini de-alea cum avea atunci miliția. S-a-ntors doar unu’, după cinci ani. Era galbîn ca pămîntul ăla de cimitir. L-au omorît plămînii după doi ani. Și mai povestea uneori femeia lui p’in sat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
buruiană otrăvitoare pe care se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta în jur și împroșca totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și avea să-i plesnească, acolo, pe loc, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]