60,192 matches
-
se opri obosit la ora 11:13 în gara Bistrița-Năsăud. Murise? Pentru că era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Se ruga într-o meditație profundă să moară. Oricum murea, dar nu avea cum să știe. Intrase virgină în peisajul orașului și fusese violată de uitare, ceea ce o alterase și mai mult, semănând acum cu un siloz care-și aștepta sămânța credinței până la refuz. Sfinții să se sufoce de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca și făcut. Și pentru că Mioara rămăsese singură printre amintirile mele, am chemat-o. Mioara s-a deschis ca o ușă din care au ieșit alte personaje. Unele mici, altele școlărițe care au populat locul în care sădisem cândva o sămânță a trecutului. Din mine au țâșnit personaje, unele la vârsta școlară, altele la cea a adolescenței, care le-au luat de mână pe celelalte Mioare și-au dispărut hârjonindu-se. Drumul mi-a spus că nu trebuie să le urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au supus unui rechizitoriu amănunțit făcut ego-ului meu, în care fiecărui defect însușit cu fruntea sus îi găseam o cauză oferită cu intenția de a fi servită ca deliciu când, de fapt, rădăcinile erau brutal înfipte în pământul plin de semințele răului omenesc. Dorința de parvenire, pofta de a fi adulat, succesul fără prea multă muncă, ușurința cuceririi tuturor femeilor, bogăția materială care să-mi confere libertate de mișcare și de ignorare a muritorilor de rând. Pe când acești patru, ignorați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi s-ar anihila de la sine. Răspunsul la toate întrebările mele mi l-a dat moartea dudului din spatele grădinii. În locul lui au țâșnit cu veselie pilozitățile Pământului pe care le epilam cu săpăliga, zadarnic. Moartea avea un uter plin de semințele vieții, condimentată cu frumos și antifrumos, din lupta lor cu mine reieșind o alta mai explozivă de culoare și sunet, ceea ce Mama nu avea. Și gândeam modalitățile de a o pierde. Se ridică însă întrebarea precum dracila din pământul arțăgos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unei iubiri sau cât durata unui răspuns? Va vedea viitorul prin însușirea propriului trecut. Scrisoare în La Indigo E ra ora 3. Greierii au încetat să mai cânte. Se auzea gălăgia cuvintelor care doreau să se nască. Le-am aruncat sămânța și am rămas goală ca un electron. Acum scriu cu cuvintele altcuiva. Eram pe bulevardul Karl Marx conturând cu bastonul în pietrișul aleii π-ul meu: Mitică Petrache. Din cer începură să cadă oameni: bărbați, femei, copii de vârste diferite. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nemaiavând cine să le afâneze Pământul, holdele s-au retras odată cu noaptea, care s-a smuls ca husa de pe autoturismul fabricat de intratereștri cu piese extraterestre ale Primarului. S-a tupilat încet, lăsându-și prin ganguri, subsoluri, păduri și văioage sămânța umbrelor sale. Pregătite de a năpădi între pereții craniului electoratului, în clipa confruntării dintre partide la alegerile locale. Turmentați, orbi, bâjbâind în secțiile de votare, cetățenii n-ar putea să vadă pe ce nominal lipesc ștampila. Și Primarul, liniștit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu scârț ai tinerilor de cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de floarea-soarelui pop-corn-ul românesc, produs care creează o plăcere gustativă inexplicabilă occidentalilor, precum și o stare de prostrație egalată de cea a acelorași occidentali atunci când țintesc cercurile pictate pe ușa barurilor sau când cloncănesc cuburile de gheață din paharele cu whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar firesc, fără a cumpăni valoarea. În care așa gol să adauge din nimic valori substanțiale. Nici acestora nu trebuia să le cumpănească valoarea. Privindu-le ca pe un posibil fond din care și-ar putea însuși ceva; exclusă și sămânța acestui proiect. Văzând, n-ar fi simțit cum, în timp ce muntele crește, este tot gol, tot mai încet în fapte și că tot dă și nu primește nimic. Încercând uimirea, se înfiripă întrebarea, se tulbură privirea, născându-se revolta. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el însuși, niciodată. Când Gustav s-a oferit să-i ofere cadou iubitei sale o simfonie, Hugo deja s-a apucat de treabă. Întâi a pictat cu grebla câteva portative pe care a semănat boabe de durere, grăunțe de speranță, semințe de nu-mă-uita și pudra rezultată din macerare, una bucată mătrăgună, unu plus zece bucăți ochiul boului (numai pistilul), treisprezece fatidice tulpini de santal cu sulf, amestecate în același mojar în care a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind trecutul, prezentul spațiului în care ondula dragostea dintre Gustav și Any. Plastica melosului simfonic fiind înnobilată cu germinarea semințelor în curcubeul muzical. La partea a II-a, Allegro, Hugo s-a poticnit puțin pentru că tocmai fusese bruiat în timpul creației de gălăgia piețarilor, urletele de sirenă ale poliției și dislocarea locuințelor din fundație ca să facă loc alaiului Președintelui Consiliului Județean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungul liniei ferate dintre gară și podul Brăilița. Ca să urmărim toate Acceleratele, Marfarele, Cursele rapide și celebrul Intercity cu forma sa de supersonic terestru. De foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rămînă peste program ori de cîte ori este nevoie. Nimănui nu-i mai stă capul la furtișaguri. Nimeni nu mai înjură în public în gura mare, nu mai aruncă ambalaje de hîrtie și de celofan pe jos, nu mai ronțăie semințe în mijloacele de transport în comun, nu-și mai face nevoile pe la colțuri. Se comportă civilizat și în trafic, e tolerant și obedient la cele mai mărunte reguli. Cu toate că noul mod de viață îi răpește aproape toată ziua, găsește energie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nivele. Aceasta cere destul de mult timp. Chiar dacă nu sesizezi imediat o creștere, aceasta va "exploda" pe neașteptate. Un exemplu care ilustrează perfect această situație este cel al plantei de bambus. Un fermier care vrea să obțină o asemenea plantă, plantează sămînța de bambus și o acoperă cu cenușă. Această sămînță rămîne inactivă în pămînt timp de patru ani. În fiecare dimineață, fermierul are grijă să ude locul și face asta patru ani la rînd. De-abia la sfîrșitul celui de-al
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
imediat o creștere, aceasta va "exploda" pe neașteptate. Un exemplu care ilustrează perfect această situație este cel al plantei de bambus. Un fermier care vrea să obțină o asemenea plantă, plantează sămînța de bambus și o acoperă cu cenușă. Această sămînță rămîne inactivă în pămînt timp de patru ani. În fiecare dimineață, fermierul are grijă să ude locul și face asta patru ani la rînd. De-abia la sfîrșitul celui de-al patrulea an, planta încolțește brusc și crește 60 de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
locul și face asta patru ani la rînd. De-abia la sfîrșitul celui de-al patrulea an, planta încolțește brusc și crește 60 de picioare în 90 de zile! În primii patru ani, fermierul nu a avut nici o certitudine că sămînța a supraviețuit. Dar credința sa că într-o zi planta va apărea l-a făcut să continue să o ude zilnic. Un om care gîndește pe termen lung are nevoie de asemenea convingeri. Important este să nu se lase descurajat
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
părea să fie mult mai ocupat. Grădinarul cel vesel i-a replicat: "Știi, era o vreme cînd mă zbăteam la fel de mult ca și colegul meu. Deși smulgeam buruienile tot timpul, ele creșteau la loc imediat. Rădăcinile rămîneau în sol și semințele cădeau cînd smulgeam plantele. Imediat ce terminam, trebuia să o iau de la capăt. Atunci, m-am hotărît să fac altfel. Am căutat plante frumoase, dar care să crească mai repede decît buruienile. Astfel, aceste noi plante au covîrșit curînd buruienile. Oriunde
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
conștient de faptul că există și contraargumente la aceste convingeri absurde. Le-ai putea schimba oricînd cu altele, mai folositoare aplicînd metodele descrise în capitolul 5. Poate că următoarele propoziții te vor ajuta în acest proces: • "Fermierul care mănîncă toate semințele nu va mai avea ce semăna." • "Economisirea banilor nu este un semn de naivitate, prostie și incompetență. Cine nu poate dovedi că se descurcă bine cu banii nu poate fi luat în serios." • " Admir oamenii care au control asupra propriei
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
lucrurilor este cea care ne-a transformat din simpli culegători în fermieri. Orice persoană trece prin aceeași experiență în cadrul evoluției sale. El are de ales între a consuma totul și a economisi. Poate să cheltuiască totul pentru sine, risipind astfel semințele, sau poate să rețină o parte din bani, pe care să o "cultive". În oricare dintre aceste situații te-ai afla, ești oricum un om bogat, dacă ținem cont de faptul că două treimi din populația globului ar vrea oricînd
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și să aducă un „străchinoi”, un fel de lighen din lut. Cioplea cu cuțitul un băț de o palmă, lega de acesta capătul unui fir de tort, trecea printre cercevelele ferestrei celălalt capăt al sforii și presăra pe locul bătătorit semințe de cânepă, grâu și făină. Fixa străchinoiul cu gura În jos, folosea bățul pentru al ridica și a obține o deschizătură prin care veneau vrăbiile, ciocârlanii și adesea câte o ciocănitoare. Când se adunau mai multe, Ionel, de dincolo de geam
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. «Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i spunea Mărioara de fiecare dată, cocoțată în vârful patului și mâncând mere sau semințe [...]. Despre dragoste nici nu putea să mai fie vorba. Dacă ar fi fost numai dragostea. Mărioara îl îmbrobodea și la capitolul bani“ etc. Ce mai aflăm în continuare? Că Mărioara îl face pe Nae nu numai „dement“, ci și „bou
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
convingă. Poezia, în cazul său, devine frecvent discurs. Și nu orice fel de discurs, ci unul teatral: „Imperiala putere romană era între apogeu și cădere. / Pe trupul ei, prin defileuri sau pe câmpii / Escadroane în deplasări nebunești. / În măruntaiele ei sămânța unei noi religii lucra. / Zeimi în înălțare, zeimi în cădere, / Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții. / O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi, / Dar natura, stăpână a toate își urmează ale ei.“ Înclinat spre filozofare, Moise M. Istorică își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cap, Efimiței: „Fie bune, fie rele, toate vin și toate trec.“ (În viață) „Să nu te temi de oameni, doar de urgia lor!“ ( Spunea bunicul) „De nu ar fi urâtul, n-am ști ce e frumos.“ (În lume) „Minciuna e sămânța ce prinde și pe stânci.“ (La semănat) „Din mult ai de unde pierde, dar la puțin pierzi tot.“ (Ruleta) „De multe ori tăcerea e cel mai bun discurs.“ (Zicea bunicul) „Două linii paralele care s-au împletit“ (Căsnicie) etc. Poemele într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sferă, sufletul tot mai subțire, tot mai puțin. Bunicu-său tăia mărul cu briceagul sub formă de peștișor și îl împărțea nepoților, cotorul îl oprea pentru sine: "Inima pământului nu se cade să o mâncați voi, sunteți prea tineri." Ventriculele, patru semințe, le înghițea fără să le mestece. Greu de înțeles pentru niște copii acel ritual al desfacerii. Se îmbrăca precum un cerșetor, deși nu hainele îl arătau atât de pustiu. Bătrânul a luat cu sine lumina: A plecat Dumnezeu precum vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-a stafidit lumina și a coborât noaptea în tulpini. La 15 ani, copiii încă mai cred în vise, pentru că unele prind contur odată cu gândul. Visele cu ochii deschiși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]