2,662 matches
-
din Spania. În prezent, proiectele de cercetare care acoperă toate etapele de Preistorie și Antichitate din Valencia, cu cercetări importante, cum au fost dezvoltate în din Tabernes de Valldigna, unde au fost descoperite cele mai vechi rămășițe umane din Valencia. Săpăturile au fost, de asemenea, făcute în așezăminte din eneolític în Fuente Flores și Cinto Mariano (Requena), în situl din epoca bronzului din (Paterna) în orașele iberice ale Bastida de leș Alcuses și Los Villares () și orașul ibero-roman Carencia (). Bibliotecă SIP
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
plus față de cataloage de expoziție efectuate de ȘIP, si broșuri educative, monografii, etc. Expoziția permanentă începe cu o cameră dedicată începuturilor arheologice preistorice în Valencia, activitatea desfășurată de Juan Vilanova și Piera în secolul al XIX-lea și recrearea unei săpături arheologice. Urmează Sală a II-a dedicat Paleoliticului Inferior și Mijlociu (cu industria și fauna din Cova de Bolomor, Petxina, El Salt y Cova Negra) iar cameră III-a (paleoliticul superior), cu resturi de Parpalló, Malladetes, Cova de leș Cendres
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
doi ani, la Zenthner. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitului meu respect. O. Tafrali * Iași, 6 septembrie 1927 Mult onorată doamnă, Scrisoarea d[umnea]v[oastră], trimisă la Iași, am primit-o la Mangalia, unde timp de o lună am făcut săpături arheologice. Vă mulțumesc călduros pentru rândurile scrise și mai ales pentru interesul deosebit ce-mi purtați. Îmi spuneți că ați felicitat pe dșomnuțl ministru, domnul Angelescu, că mi-a făcut, în sfârșit, dreptate. Din nefericire, nu-i așa. În ziare
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
nu doar prin relațiile comerciale înfloritoare între lumea dacică și cea greco-romană. Cele mai importante influențe în prelucrarea metalelor și în alte meșteșuguri erau cele ale celților și ale grecilor, astfel că podoabele și obiectele din metal prețios găsite la săpăturile arheologice dau dovadă de multă măiestrie. Totodată aceste influențe culturale demonstrează vechimea societății geto-dace și întinderea țării lor, care au făcut posibile contactele cu celții și grecii. "Geto-daca" este o limbă indo-europeană, aparținând limbilor tracice și fiind astfel înrudită cu
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
dacă se apărau aceste porți, Loviștea era ca o cetate de necucerit. Dovada materială de vechimea locuitorilor din Țara Loviștei o formează descoperirea de la “Cula lui Duroi”, o peșteră strâmtă de dimensiuni reduse unde, în anul 1935, ca urmarea unor săpături, au fost găsite cioburi de ceramică vechi de 5-6 mii de ani. Datorită faptului că pe aceste locuri trecea singura cale de comunicare dintre Transilvania și Muntenia se presupune că pe aici au trecut armatele romane conduse de împăratul Traian
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
18 km. de orașul Brașov și la 4 km. de Predeal. Din punct de vedere geografic, localitatea se află la o altitudine de 800-850 m. între Masivul Postăvarul la nord, Masivul Piatra Craiului la est și Platforma Predealului la sud-vest. Săpăturile arheologice aduc dovezi ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în anul 2007, la 200 m. de DN1, în pădure la o altitudine de 800 m, s-a descoperit o cetate cu șanț, bermă, zid și bastion
Timișu de Sus, Brașov () [Corola-website/Science/300973_a_302302]
-
strămoșul care bătuse părul, Loloi. Mai întâi i s-a spus "Loloiești", adică "țărani urmași ai lui Loloi" și apoi "Loloiasca"-nume prin care se desemna proprietatea. Referiri la această localitate se întâlnesc în documentele din 1550, 1568, 1625, dar săpături întâmplătoare au dat la iveală unelte din perioada bronzului și ceramică cenușie din perioada daco- romană. Într-un document din 1550, prin care Pătrașcu cel Bun întărește lui Stănilă stăpânirea unor sate, se face mențiunea: "Dat-am domnia mea învățătura
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Bătrân. Însă, prima mențiune documentară a Curții domnești din Târgoviște datează din 1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se inițiaseră lucrări de construcție la Curtea Domnească din prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar care rămăseseră neterminate. Săpăturile arheologice de la jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan Báthory l-a văzut la 11 noiembrie 1476. Cu
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
devenit un bastion de apărare a intereselor acesteia în est. În perioada 1669-1898 locuitorii greci ai Cretei au luptat împotriva dominației Imperiului Otoman. În 1913, Creta a devenit parte a Greciei. Între 1900-1931 arheologul englez Sir Arthur Evans a efectuat săpături arheologice în apropiere de Heraklion (5 km sud-est de oraș). Datorită lui a ieșit la lumina zilei una dintre cele mai vizitate descoperiri arheologice din ziua de astăzi: palatul din Cnossos, construit în jurul anilor 1500 î.Hr. Arthur Evans a fost
Creta () [Corola-website/Science/296851_a_298180]
-
a mai dăinuit în epoca bizantină, când, s-ar putea ca statuia împăratului să fi fost înlocuită cu o cruce, dar nu a supraviețuit. În schimb, poarta romană și o parte din piața pietruită romană mai poate fi văzută datorită săpăturilor făcute în timpul regimului mandatar britanic. Poarta romană era compusă din trei intrări cu arcuri, una mare centrală, înlocuită de actuala poarta Damasc și două mici laterale, dintre care a rămas integral cea dinspre est. Pe partea inferioară a primei pietre
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
10 noiembrie 1940 a dus la degradarea picturii, care a fost reparată de zugravul Sebastian Constantinescu. Picturile au fost curățate în 1986. În jurul bisericii a existat un cimitir, păstrat în prezent doar în partea de est a curții. Cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în 1958 pe locul vechii curți domnești din preajma Bisericii "Sf. Ioan" s-a descoperit o lespede funerară din anul 1515 cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""[...] Vornicul care a fost ucis la Vaslui mai în jos de iaz
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
recent arată că instrumentele din piatră găsite la sit-ul Xiaochangliang sunt vechi de 1360000 ani. Situl arheologic de la Xihoudu din provincia Shanxi reprezintă cea mai veche utilizarea înregistrată a focului de către Homo erectus, care datează de aum 1270000 ani. Săpăturile de la Yuanmou și mai târziu Lantian, arată locuiri timpurii. Poate cel mai celebru specimen Homo erectus, găsit în China, este așa-numitul Om de Pekin, descoperit în 1923-1927. Epoca neolitică din China începe în jur de anul 10.000 î.Hr.
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
a Mureșului, cca. 2 km de la Geoagiu spre Simeria, în satul Cigmău, pe malul drept al Mureșului. Inițial, amplasamentul nu a putut fi determinat cu certitudine absolută, deoarece în zona în care există ruine antice romane nu au fost executate săpături sistematice. Până în anul 1990 pe întreaga suprafață a castrului au fost efectuate lucrări agricole, ce au dus la distrugerea parțială sau în unele portiuni totală, a zidurilor. În decursul timpului, tot din această zonă, a fost recuperată piatră de către locuitorii
Castrul roman Germisara () [Corola-website/Science/314447_a_315776]
-
au fost efectuate lucrări agricole, ce au dus la distrugerea parțială sau în unele portiuni totală, a zidurilor. În decursul timpului, tot din această zonă, a fost recuperată piatră de către locuitorii așezărilor din apropiere. Abia în anul 2000 au început săpături la situl arheologic situat între localitățile Bobâlna și Geoagiu, pe malul drept al râului Mureș, la punctul Dealul Urieșilor, aflat la aproximativ 8 km de complexul termal roman Germisara, cunoscut și sub numele de „Thermae Dodonae”. În castru a fost
Castrul roman Germisara () [Corola-website/Science/314447_a_315776]
-
literei U), ieșind cu circa 25 de metri în afara zidului exterior. La nivelul inferior se aflau mai multe cazemate cu guri de tragere. Zidurile interioare ale turnului au fost demolate în urma lucrărilor de restaurare, pentru a se reorganiza spațiul interior. Săpăturile arheologice au scos la iveală două canale, construite din cărămidă, care serveau, probabil, unul la drenarea apei din șanțul exterior, iar celălalt la comunicarea între apărătorii aflați de o parte și de alta a turnului.
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
naționalism", "antislavism" și "antiștiință", eliberat din funcția ocupată cu stabilirea interdicției privind implicarea de mai departe a cercetătorului în studierea procesului istoric medieval timpuriu din regiune. În același context, dlui Ion Hîncu i-a fost confiscat dreptul de a efectua săpături arheologice, iar monografia "„Populația și cultura Moldovei în secolele X-XIV”", aflată, atunci, în proces de editare, a fost retrasă din procesul tipografic și interzisă. Din cauza interdicțiilor și persecutărilor permanente, în anii 80 Ion Hîncu a fost impus să abandoneze cercetările
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
propagării patrimoniului istorico-arheologic. După obținerea independenței de stat a Republicii Moldova Ion Hîncu a patronat cel mai important monument arheologic din Republica Moldova - "Orheiul Vechi", elaborând un șir de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural. Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995). A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
șir de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural. Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995). A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina) etc. Opera de viață a dlui Ion Hîncu rămâne a fi cercetarea arheologică a așezării Hansca, care constituie unul dintre cele mai reprezentative situri medievale
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
al proiectelor arheologice bazate pe documentare grafică. Una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale o constituie explorarea sitului arheologic din zona mediterana datat în Epoca Bronzului, unde se aflau așezări că Tiryns și Troia (azi Hisarlık), unde a continuat săpăturile întreprinse de Heinrich Schliemann. S-a născut la Bamen (în apropiere de Düsseldorf) că fiu al pedagogului Friedrich . În 1872, este absolvent al gimnaziului umanist din Elberfeld, care astăzi îi poartă numele. În perioada 1873 - 1876, studiază arhitectură Greciei antice
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
care astăzi îi poartă numele. În perioada 1873 - 1876, studiază arhitectură Greciei antice la Academia de Arhitectură "Bauakademie" din Berlin. În 1877, la recomandarea arheologului Friedrich Adler, devine asistentul lui Richard Bohn care, alături de Ernst Curtius și Friedrich Adler, efectua săpături în situl Olympia, lucrare inițiată în 1874 și prin care se recuperau vestigiile Jocurilor Olimpice antice. Dörpfeld revine în Berlin și își continua studiile iar în 1878, la numai 25 de ani, devine director tehnic în cadrul Institutului German de Arheologie de la
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
își continua studiile iar în 1878, la numai 25 de ani, devine director tehnic în cadrul Institutului German de Arheologie de la Atena ("Deutsches Archäologisches Institut"). După încheierea lucrărilor de excavații de la Olympia, în 1882, este cooptat de Heinrich Schliemann pentru continuarea săpăturilor la ruinele vechiului oraș Troia. Dörpfeld duce la bun sfârșit aceste lucrări, chiar și după moartea lui Schliemann, și reușește să găsească semnificația clară a tuturor vestigiilor numeroase găsite acolo. Este îngropat în Grecia, pe insula Lefkada, la câțiva kilometri
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
pe teritoriul Brașovului. Se află situată în zona „Între Chietri”, cu vedere directă înspre sud-estul Tâmpei și cu dealul Stejeriș — în ambele locuri fiind regăsite alte vestigii dacice. Avea rol de refugiu pentru populația dacă a așezărilor civile dimprejur. Primele săpături arheologice datează din anii 1913, fiind efectuate de către cercetătorul Julius Teutsch. Alte lucrări au fost făcute în anii '50 (de către A. D. Alexandrescu și I. Pop) și în anii '80 (de către Fl. Costea, el publicând și un amplu studiu pe această
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
masca de aur a lui Tutankamon și cele patru statui gigantice (20 m) din fața templului de la Abu Simbel. Înca din mileniul al VII-lea î.Hr. se manifestă cultura neoliticului. Pe lângă domesticirea animalelor și cultura cerealelor, își face apariția și ceramica. Săpăturile arheologice au pus în evidență culturile numite "Badari" (5000 î.Hr - 3800 î.Hr.), "Nagada" (care ia sfârșit prin 3100 î.Hr.). Se remarcă existența în număr mare a obiectelor funerare. Acestea erau dispuse alături de cel decedat pentru a-i servi în
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Figurile de Tanagra sunt statuete de teracotă produse în secolele al IV-lea și al III-lea î.Ch. în întregul bazin mediteranian de răsărit. Termenul "Tanagra" provine de la numele orașului micenian "Tanagra" din Beoția, unde în 1870 - în urma unor săpături arheologice - au fost găsite pentru prima dată sute de asemenea exemplare într-o necropolă antică. Termenul s-a generalizat pentru figuri asemănătoare descoperite și în alte regiuni, în special la Atena, în Anatolia, până în Egipt și Cirenaica. Începând cu secolul
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Maidan (în , cu caractere latine "Maidanpec") este un oraș și municipiu în districtul Bor din Șerbia. Este situat la 78 kilometri de Turnu Severin și la 189 kilometri de Craiova. S-au făcut săpături și s-au descoperit urme arheolgice din neolitic în Kapetanova Pecina, Praurija, Rog Kameni și situl român de la Kamenjar. Orașul este renumit pentru mină de cupru, încă din secolul al XVII-lea. De-a lungul istoriei sale, dezvoltarea minieră a
Maidan, Serbia () [Corola-website/Science/321183_a_322512]