6,492 matches
-
alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut la 01.01.1948 în Vălari comuna Stănești jud. Gorj, este absolvent al Facultății de Științe Economice în anul 1971 și al Facultății de Filozofie în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Mișu i se beliseră ochii de era să-i iasă din găvane și Îi ieșise fum din gură, nas și urechi. De atunci rămăsese cu gângăveala și cu simțul gustului atrofiat. Nu mai deosebea acrul de amar, dulce ori sărat. Ca să se dea mare și să ne câștige admirația, dar și bănuții de metal, băga În gură tot felul de porcării pe care le mesteca (spre adânca uimire a fraierilor care Îl vedeau prima oară) și apoi le scuipa. Tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timp ne-am binedispus cu toții, vinul era bun, masa Îmbelșugată. Pâinea cu coajă tare, coaptă În țest, ne ajutase să Înghițim celelalte bunătăți fără să ni se facă rău. Am prăvălit În noi bucăți de carne friptă, slănină, pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
masa Îmbelșugată. Pâinea cu coajă tare, coaptă În țest, ne ajutase să Înghițim celelalte bunătăți fără să ni se facă rău. Am prăvălit În noi bucăți de carne friptă, slănină, pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu siguranță Îl aștepta fie la primărie, fie În odăița din fund a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În urmă, bătrânului grec Costas Dagdelinis. Pentru Început, la primele căni de vin fiert, aveau să dea gata niște mizilic sărat, măsline și brânză de capră, timp În care cârciumarul avea să frigă cu meșteșug, pe un grătar cu mangal, bucăți de carne, cu pricepere alese din tot soiul de orătănii. Cănile cu vin aveau să apară pe masa lor Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate pe frunte și sărate pe față de se oglindeau uneori stelele serii și cel mai ades luceafărul de dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se petreceau într‐o veșnică veșnicie, dar plângeau cu ură și răzbunare când le
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
confirmă Grigorie Ioan (Calimah) voievod, la 24 iulie 1763 (7271), când dăruiește “lui Andrii cahfegiul de la cahfigeriia gospod... un loc de casă... din mahalaoa Broștenilor”. Interesant este faptul că în cadrul măsurătorii locului se pomenește de “pârâul ce vine de la Cișmeaua Sărată”. --Cum bag samă, s-ar putea ca la Curtea domnească să fi fost aduse și oarece ape “sărate” (minerale n.n). Din câte îmi amintesc, însă, “împregiurul haznelii ceii vechi domnești” au fost lăsați câte “un stânjen și giumătate” pentru
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un loc de casă... din mahalaoa Broștenilor”. Interesant este faptul că în cadrul măsurătorii locului se pomenește de “pârâul ce vine de la Cișmeaua Sărată”. --Cum bag samă, s-ar putea ca la Curtea domnească să fi fost aduse și oarece ape “sărate” (minerale n.n). Din câte îmi amintesc, însă, “împregiurul haznelii ceii vechi domnești” au fost lăsați câte “un stânjen și giumătate” pentru întreținerea conductei. “Dar din vreme ce pentru trebuința tocmitului haznelilor s-au făcut lagum (tunel n.n) boltit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Destin Între dealurile vieții noastre S-a așezat un lac sărat, Născut din lacrimile amândorura Și hrănit cu afecțiunea care ne lipsea, De care aveam atâta nevoie... În valea aceasta, A drumurilor fără nume, A luat naștere un copil... Acedla scris în stele și legănat prun galaxii Uitat de timp și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93410]
-
galaxii Uitat de timp și luminat de vise... Un vis din nopți de iulie, O realitate ghidată de steaua nordului în ziua lui cuptor Dintre stele, Copilul și-a pictat zâmbetul pe o portocală Și a aruncat-o în lacul sărat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93410]
-
și nici cine înmulțește capetele de balaur... Uneori copiii aleargă pe valul pătimaș care sărută nisipul și își scriu răvașe de iubire pe buza întinsă a falezei. Zădărnicie. Apa nu are milă. Amintirile sunt șterse. Lacrimile se amestecă cu apa sărată. Nu se mai cunoaște lacrima. Și-a schimbat forma. Seamănă a mare necuprinsă. S-au strâns la sfat bătrânii. Au decantat apa mării. S-a născut lacrima. Lacrima pe care au pierdut-o cândva genele.Ușa castelului se deschide. Iese
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înfricoșată că m-ar putea trimite acasă. Apoi bâtrâna a început: „Dragii mei copiii, nici nu știți cât de mult vă aștept să-mi deschideți ușa măcar o dată la doi-trei ani”... Și-mi venea să plâng, dar înghițeam lacrimile acelea sărate și îmi mușcam buzele până la sânge ca să pot scrie liniștită. Apoi iar se oprea, dar eu mai adăugam și de la mine, parcă intrată în sufletul femeii. Mă punea de multe ori să citesc ce am scris și eu citeam și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
văzând precum au dat și au miluit,... Mărica, giupâneasa Chirițăi postelnic, la a sa sfântă mănăstire cu acele... sate; anume: Vasilcău pe Nistru, și Cirișnovățu, și giumătate de sat de Movileni pre Jâjâoara, și acele trei fălci de vie de la Sărata și două fălci de la Piscu, și cu cramă din dealul Balamuțului și cu pivniță de piatră și o falce și jumătate din Rediul Domnesc, așijderea și de la noi am dat și am întărit rugătorilor noștri,... de la sfânta mănăstire,... Golia, ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Să cad în brațele uitării, Cu valuri violente drept gorgan. Pentru mine să poarte marea doliu, Valuri rupându-se că un bici de apă. Tristețe să-mi fie adusă că un ultim omagiu... Să-mi mângâie trupul cu a ei sărată apă. Și nu mi-ar părea rău, Pentru că o secundă am zburat cu tine. Și nu mi-ar părea rău, Pentru că esența sufletului meu trăiește în tine.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93414]
-
până-n America la bordul lui. —Ai cui e ăsta? am întrebat. —Al meu, mi-a răspuns Mike. Dar dă-i înainte. L-am terminat în aproximativ douăzeci de secunde. —Chipsuri, am urlat către cei din cameră. Am nevoie de ceva sărat. Aș fi putut să mănânc kilogramele de Tayto pe care mi le adusese mama, dar voiam să mi se dea atenție. Voiam ceva savuros de ronțăit la fel de mult pe cât îmi doream să aibă cineva grijă de mine. Don a alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu frecvența cu care le era livrată ediția de duminică a New York Times-ului. * * * După mai puțin de o oră, eram la bordul sus-numitului avion - pe noi aveam pături de cașmir, iar alături se odihneau castronele de porțelan cu migdale sărate și încălzite. — Când survolezi New York-ul în avionul ăsta, te simți ca un atlet învingător, care face turul stadionului, a meditat Randall cu voce tare, ținându-mă de mână, în vreme ce decolam de pe Teterboro, pentru ca apoi să planăm lin deasupra liniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are mașina, ar fi putut să o repare imediat. Mi-a fost frică, spune ea cu capul plecat, temându-se să mă privească în ochi. Lacrimile curg acum de-a binelea și le văd căzând în praful de pe jos - efemeride sărate, globulețe lucitoare care se întunecă o clipă, apoi dispar în pământ. — De ce-ai făcut-o? întreb. — Îmi pare rău, spune ea, ținându-mă strâns și bolborosindu-mi în cămașă. Tare, tare rău. Parcă am înebunit, unchiule Nat, și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fetele era considerat o tradiție. Însă faptul că fetele, femeile, iarba, creaturile lipsite de valoare, tocmai ele erau cele care râdeau de una de-a lor, m-a durut, mi-a deschis rănile și mi le-a înmuiat în apă sărată. 2 Încet, mama se șterge din viața mea. Se zice că s-a măritat. Cu cine? Nu ni-l prezintă pe noul ei soț. Pur și simplu dispare. S-a dus. Ușa e închisă. Nu mai primesc vești de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tale singuratice nu se mai vede, Doar la marginea cerului fluviul curge. În fiecare dimineață, când marea trezește orașul, tânăra Yunhe și tânărul Yu Qiwei își fac apariția pe țărm, umăr lângă umăr. Miroase vag a pește stricat și apă sărată. Fluturat de vânt, părul lui Yunhe atinge ușor obrajul lui Yu Qiwei. Vin din nou seara, să privească luna. Să vadă cum oceanul își pune rochia de seară argintie și dansează. În depărtare clipesc luminile vapoarelor aflate în trecere. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o clipă, lumânarea se stinge. * Tu ai un taler, eu am o greutate, zice Mao. E o potrivire. Lan Ping dă din cap, cercetând chipul din fața ei. La ce te uiți? La un craniu antic? Sunt vreo bucată de porc sărat, pe care încerci să o cumperi? Am venit să dau mâna cu dumneavoastră, zice ea. Am venit să vă urez sănătate și fericire. El o apucă de mâini și îi spune că însuși sufletul lui o cheamă. Trebuie să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]