14,917 matches
-
a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit mirosul greu al corpului și al hainelor ei nespălate. A roșit și s-a tras ușor Într-o parte, buzele ei i se păruseră nefirești, uscate și fierbinți, nu era lă murit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făceam câte-o scenă. Dădaca mea, dădaca olandeză, venea În camera mea și punea În funcție lanterna magică. Grozav ce-mi mai plăcea Golo, voiam să fiu ca el. Mă băgam În pat și speram să vină mama să mă sărute și să-mi ureze noapte bună. Îmi Închipuiam că-mi spune: Nu fi trist, băiatul mamei, te mai pup Încă o dată, ca Genoveva, iar tu trebuie să Închizi ochii și să dormi. Ea nu venea niciodată, dar lanterna mea magică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de la masa festivă, ruladă cu carne și cartofi prăjiți. S-a băgat În pat, a stins lumina și camera lui s-a transformat iarăși Într-o pădure fermecată. S-a gândit la Neng, la clipa când a vrut să-l sărute. Era Încredințat că niciodată n-avea să se Înapoieze. A resimțit o moleșeală plină de amărăciune, ceva cunoscut, o rămășiță din Vechea Viață de la orfelinat, și și-a dat seama că trebuie să scape de starea aceea Înainte ca ea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-i aștepte aprobarea. și-a plecat privirea și a reînceput să deseneze cerculețe cu palma prin iarba uscată. Margaret n-a spus nimic. Era atât de aproape de el, Încât ar fi putut să se aplece ușor și să-i sărute cuta fină de pe frunte. — Mai era Încă ceva În Închipuirile mele. Iată, când Îmi ziceam că sunt diferit de ceilalți copii olandezi, nu era doar pentru că locuisem altundeva. Eu Îmi ziceam, așa-mi venise mie, că se Întâmpla pentru că Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe lume copii buni“. Putea să-l Întrebe orice pe Michael că și primea răspunsul: — Ai cumva idee de o poezie de -a lui Victor Hugo unde-i vorba de-o gărgăriță și de un băiat care ar vrea să sărute o fată? — Desigur. La Coccinelle. De fapt, ce se ntâmplă? Un băiat crede că fata dorește să-l sărute, pe când ea nu vrea decât s-o scape de o insectă care i s-a așezat pe gât. Asta e? — Hmm
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o poezie de -a lui Victor Hugo unde-i vorba de-o gărgăriță și de un băiat care ar vrea să sărute o fată? — Desigur. La Coccinelle. De fapt, ce se ntâmplă? Un băiat crede că fata dorește să-l sărute, pe când ea nu vrea decât s-o scape de o insectă care i s-a așezat pe gât. Asta e? — Hmm. Nu. Stai să mă gândesc. Fata vrea să fie sărutată, dar nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ntâmplă? Un băiat crede că fata dorește să-l sărute, pe când ea nu vrea decât s-o scape de o insectă care i s-a așezat pe gât. Asta e? — Hmm. Nu. Stai să mă gândesc. Fata vrea să fie sărutată, dar nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lungul văii. Tu știi poezia aia a lui Hugo cu o gărgăriță? a Întrebat-o Karl după o vreme. E curios, acum câteva zile m-am trezit cu gândul la poezia asta. E vorba de-un băiat care vrea să sărute o fată, dar nu se hotărăște, am citit-o când nu eram nici eu prea mare. Nu știu de ce mi-a venit În minte așa, pe neașteptate. — și de ce nu se duce s-o pupe pur și simplu? N-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din ajun, când frânturi de imagine din viața trecută Începuseră să-i revină, căzuse Într-un somn adânc, În vreme ce durerea din piept se mai potolise și lăsase loc unei senzații de amorțeală aproape confortabile. Își amintea că Z l-a sărutat pe frunte, Își amintea buzele ei reci pe piele când se trezise În miez de noapte. Ssssttt, stai cuminte, n-o să te mai doară nimic, Îi șoptise ea, totul e-n regulă, e doar un vis urât. Ești bine, foarte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a strecurat În cameră și auzise lătratul unor câini În depărtare. Acum e mai bine, spusese ea, n-aveam pic de aer. Își pusese capul pe perna de lângă a lui, așa Încât buzele ei Îi atinseseră bărbia. Iar când l a sărutat, a fost mirat de reacția lui, Își mișcase corpul spontan ca să-și lipească pieptul de al ei. Trupul ei Îl surprinsese pentru că Îi păruse străin, altfel decât orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe tata, a zis el. Bine, a zis ea În Întuneric. O să-l găsim. Câteva momente mai târziu, În vreme ce continuau să vor bească, a simțit că se Întărește În mâna ei și s-a ridicat Într-un cot să o sărute. și-a spus că era pentru prima oară În viață când făcea ceva Întru totul conștient de ceea ce dorește să obțină. S-a ridicat din pat și a tras perdelele. Z le Închisese probabil Înainte de plecare ca să-l ferească de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deslușit ochii limpezi și larg deschiși. Mulțumesc, a zis ea. Mulțumesc că m-ai adus aici. El i-a simțit aroma vag sărată a respirației și mâna fierbinte și puțin umedă În mâna lui. S-a aplecat, iar când a sărutat-o buzele ei erau mai reci decât Își Închipuise vreodată. și mai ferme. Ea nu s a lipit de el, nici nu s-a retras, iar el s-a Întrebat dacă fusese fericit În acele câteva clipe. și că, dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
modificări, arsese repede, ca o torță și la capătul firului se trezise într-o bună dimineață cu conștiința că este femeie... Odată, după un film, așteptând să se încălzească sub plapumă una de la alta, Elena îi spuse: Hai să ne sărutăm ca artiștii și îi vorbise aprins, șoptit, la ureche, îi descrisese o anumită scenă din film. Pe tine nu te-a excitat? Pe mine, da. Hai să încercăm și noi, vrei? Să zicem că tu ești bărbatul, ba, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce credeai? O joacă și atâta tot! Curând după aceea Elena se împrieteni cu fata unor vecini și după felul cum căutau cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit de mult pe la mine, mă bucur așa de mult să te văd! Ovidiu rămăsese pe loc. Privea în jur cu un fel de zâmbet ironic înțepenit pe figură. Uite ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părinții îi urmau pe alee târând fiecare în picioare, ca de obicei, câte o pereche de pantofi uzați. Sidonia și-a luat cu foarte mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru. Pe urmă, când s-a urcat la volan, a dat o importanță deosebită manevrelor de întoarcere, nu a mai aruncat nici o privire către cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în privire, altfel nu prea semănau unul cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul unchiului, îi înconjură gâtul cu brațul și îl sărută răsunător pe obraz. Hai, nu mai fi supărat pe mine, îi spuse, vezi ce ocupații am eu, când să-mi mai vizitez și ruda mea cea mai dragă? Picior peste picior, cu un pantalon crem impecabil, Ovidiu sorbea din ceșcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a sărutat mâna mamei. Tatălui i-a strâns degetele, a aplecat corect fruntea și, dintr-odată a observat papucii din picioarele Carminei, s-a încruntat și a avut o mișcare din umeri. Nu ești gata, a întrebat cu ton stăpânit, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă o femeie, a exclamat Sidonia, și arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trăsăturile. Întrebarea Carminei zăcea îndepărtată, undeva pe marginea conștientului. Apoi Dimitrie s-a ridicat hotărât de la masă. Trebuie să plec, am întârziat deja foarte mult și am o groază de treburi. Dar ne vedem mâine, fără doar și poate. A sărutat mâna Carminei, și-a luat rămas bun de la Ovidiu. Fana și Ela îl așteptau la ușă, și una și alta cu obrazul întins: cereau vama plecării. Pe mâine, s-a mai adresat el oaspeților și aplecându-se de la ușă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu își terminase cafeaua. A așezat ceșcuța cu farfurioara pe masă. Trebuie să mergem și noi, s-a adresat el Carminei. Mai avem o mulțime de treburi. S-a ridicat, s-a apropiat de Fana și aplecându-se, i-a sărutat obrazul. Mulțumim pentru masă, iubita, a fost delicioasă. Habar nu aveai tu ce talente de gospodină zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm... Firește, de ce nu? Sărut mâinile... Înainte de a închide, Sidoniei i s-a părut că aude un glas de femeie întrebând agasată: Cine-i, puiuleț? Bărbatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm... Firește, de ce nu? Sărut mâinile... Înainte de a închide, Sidoniei i s-a părut că aude un glas de femeie întrebând agasată: Cine-i, puiuleț? Bărbatul era un medic, un fost client de-al ei, cu o înfățișare atât de plăcută încât îi adusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândi în interiorul său și era așa de abătută... Ea nu era persoana care să se poată hrăni cu amintiri, cu himere, ea avea nevoie de ceva apropiat, palpabil, altfel se temea să nu simtă că trăiește în gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să-i simtă în palmă carnea. Intrară pe ușă amândoi, legați astfel, degetele lui erau albite de încordare, brațul ei se învinețea, dar nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]