5,379 matches
-
au existat perioade în care orașul era astfel structurat, încât nu oferea un grad de libertate atât de mare. Pentru perioada medievală, orașul putea exercita un grad de control asupra orășeanului mai strict și mai extins decât își putea imagina săteanul. În termenii cadrului de referință personal, orășeanul se uita în mai multe direcții. Și totuși, deși legăturile cu familia, ghilda și cartierul contau, un cetățean se putea considera mai cosmopolit și mai individual decât un membru al unei comunități rurale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
moșiilor în căutarea unor condiții mai bune, legarea de pământ, înrăutățirea datorată Regulamentelor organice, sunt tot atâtea episoade prin care a trecut satul românesc, slăbind treptat. Constantin Noica pune în dimensiune culturală problema dorinței de a nu mai fi eternii săteni ai istoriei (Noica, 1991: 7). România eternă, patriarhală, rurală, anistorică nu se mai poate accepta, ci se dorește o Românie actuală. Elogiul satului făcut de Blaga la intrarea în Academie era datorat și faptului că nu avea niciun înaintaș ilustru
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
respectiv a celei individuale. "Din punct de vedere economic, satul românesc ținea mijlocia între colectivismul slav și individualismul latin" (Rădulescu-Motru, 1996: 130). Proprietatea era atât individuală, cât și în indiviziune "pe neamuri". Deși unitatea de impozitare era satul, contribuția fiecărui sătean era în funcție de averea proprie. Exista grija pentru păstrarea proprietății pământului, cei care vindeau trebuind să respecte dreptul celor din sat de a urma după rude și înaintea celor din afară, în ordinea celor ce doreau să cumpere pământul de vânzare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
oraș Indiferent cum priveau trecerea spre civilizația urbană, intrarea în modernitate, prin urbanizare, dezvoltare organică etc., situația trebuia privită și în context sincronic. La debutul secolului al XIX-lea, privind către țările Europei occidentale Golescu vedea că "În sate, casele sătenilor, adică a acelor proști birnici, sunt de zid, întocmai ca pe la noi, prin orașe, casele boierilor; iar orânduielile cele bune ale acestor sate nici să pomenesc pe la noi în orașe, căci acele sate au theatre, dohtori, gerahi, spițeri, școale, preoți
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
greacă din limba română. "Deosebirea etnică între nobili și popor se accentuă foarte mult acum și de aici provine că azi încă poporul român prezintă înfățișarea a două rase suprapuse sau juxtapuse, care n-au nimic de comun: orășenii și sătenii" (Drăghicescu, 1996: 251). Prăpastia dintre boieri și rumâni nu era bazată pe diferența de rang sau bunăstare ci "este cu totul asemănătoare cu deosebirea ce se face între oamenii care sunt de sânge străin unii de alții" (Drăghicescu, 1996: 231
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
locuitorii satului la noi. Dar, "Originalitatea unui popor, originalitatea de care depinde viitorul acestuia nu este condiționată de numărul, ci de calitatea sufletească a fiilor săi, sau mai precis vorbind: de tipurile vocaționale din mijlocul populației sale" (Rădulescu-Motru, 1998: 612). Săteanul se identifică cu sufletul colectiv al lumii satului. Spune totdeauna "noi" și nu "eu". Convingerea țăranului este convingerea pe care o are toată lumea. Dificultatea depășirii acestor convingeri este relevată și de practica întovărășirilor dintre săteni. Astfel, când este vorba de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
populației sale" (Rădulescu-Motru, 1998: 612). Săteanul se identifică cu sufletul colectiv al lumii satului. Spune totdeauna "noi" și nu "eu". Convingerea țăranului este convingerea pe care o are toată lumea. Dificultatea depășirii acestor convingeri este relevată și de practica întovărășirilor dintre săteni. Astfel, când este vorba de activități care nu au nevoie de organizare formală, de un program strict, de exemplu la joc, la petrecere, întovărășirile sunt abundente. Dar cele care cer un plan și răspundere, întovărășirile cu scop economic sunt absente
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
li să încredințează, întru adevăr pătimind ..." (Golescu, 1963: 117). Comuniunea spirituală legată de credințele și practicile religioase reprezintă o resursă importantă pentru structurarea spiritului comunitar. Este îndeobște acceptat că ruralul tradițional românesc era marcat de religiozitate, practici religioase care adunau sătenii etc. La Drăghicescu apare ideea că "Românii sunt dintre toate națiunile creștine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puțin credincios" (Drăghicescu, 1996: 279). Caricaturizând, arată că românul merge foarte rar la biserică. Cam de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și a loturilor de grădină, pământul era deținut în comun și fiecare folosea cât avea nevoie. Dar între secolele al XVI-lea și al XIX-lea satul devălmaș s-a dizolvat, iar unele sate au devenit aservite, iobage. În altele, sătenii au devenit proprietari individuali. În procesul de disoluție, satele devălmașe s-au separat în familii extinse care se puteau transforma în zadruga. Dar acesta a fost un stagiu tranzitoriu către individualizarea proprietății. Instituții zadruga permanente nu s-au format. Maniera
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și comercianții, care nu erau neapărat două "lucruri" distincte căutau și ei să se insereze în viața satului. Pentru aceasta trebuiau să fie însă parte a comunității satului. "Cea mai ușoară cale pentru a face aceasta era să mituiască un sătean pentru a-i deveni frate de sânge. Astfel, outsiderii dobândeau drepturi asupra proprietății deținute în comun și începeau să exploateze pământurile satului cu ajutorul puterii și bogăției lor" (Chirot, 1976: 149). Și astfel se ajungea la o relativă penurie. "Pentru a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
-i deveni frate de sânge. Astfel, outsiderii dobândeau drepturi asupra proprietății deținute în comun și începeau să exploateze pământurile satului cu ajutorul puterii și bogăției lor" (Chirot, 1976: 149). Și astfel se ajungea la o relativă penurie. "Pentru a se proteja, sătenii trebuiau să rupă solidaritatea devălmașă a satului. Motivul cheie pentru divizarea pământurilor devălmașe a fost protejarea lor față de exploatarea de către nativii bogați sau de către cei din afară" (Chirot, 1976: 149). La fel s-a întâmplat în Vrancea la sfârșitul secolului
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Pădurile, râurile, livezile, locurile goale erau deținute în comun Și la câmp mergeau împreună, lucrând pământul pe așa-numitele "împrumuturi", formând grupuri de 8 până la 15 inși. "Moșia și stăpânirea ei era un mijloc de a solidariza și înfrăți pe săteni, chiar atunci când ei nu erau de același sânge, ci străini veniți de aiurea. Existau ceea ce se chema frați de moșie" (Drăghicescu, 1996: 190). La vânzarea pământului vecinii aveau dreptul de a se prezenta mai întâi, considerați fiind ca rude. Dacă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
diverselor zone, în special în cazul țăranilor. 10. Următoarea tranziție Schimbările resimțite la toate nivelurile și pe toate palierele societății românești conduc la structurarea unor tipuri sociale specifice. Dumitru Stan (2001: 347 și urm.) prezintă o asemenea tipologie raportat la sătenii României contemporane. 1. Săteni filo-urbani sau urbano-centriști admiratori ai orașelor, din diverse motive nu pot finaliza dorința de migrare, fiind însă afectați de socializarea anticipativă; cu cât baza comunitară este mai redusă (bunuri comune puține, rude puține etc.), cu atât
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în cazul țăranilor. 10. Următoarea tranziție Schimbările resimțite la toate nivelurile și pe toate palierele societății românești conduc la structurarea unor tipuri sociale specifice. Dumitru Stan (2001: 347 și urm.) prezintă o asemenea tipologie raportat la sătenii României contemporane. 1. Săteni filo-urbani sau urbano-centriști admiratori ai orașelor, din diverse motive nu pot finaliza dorința de migrare, fiind însă afectați de socializarea anticipativă; cu cât baza comunitară este mai redusă (bunuri comune puține, rude puține etc.), cu atât atracția urbanului este mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu pot finaliza dorința de migrare, fiind însă afectați de socializarea anticipativă; cu cât baza comunitară este mai redusă (bunuri comune puține, rude puține etc.), cu atât atracția urbanului este mai mare; numeric aceștia ar avea o pondere mică. 2. Săteni inconsecvenți și/sau ambivalenți deschiși la schimbare fără să renunțe la conformism; aceștia ar reprezenta segmentul majoritar. 3. Săteni tradiționaliști sunt neîncrezători în efectele pe care ceea ce este modern le poate provoca; ei sunt și cei mai puțin numeroși. Proliferarea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
bunuri comune puține, rude puține etc.), cu atât atracția urbanului este mai mare; numeric aceștia ar avea o pondere mică. 2. Săteni inconsecvenți și/sau ambivalenți deschiși la schimbare fără să renunțe la conformism; aceștia ar reprezenta segmentul majoritar. 3. Săteni tradiționaliști sunt neîncrezători în efectele pe care ceea ce este modern le poate provoca; ei sunt și cei mai puțin numeroși. Proliferarea acestor tipuri precum și diversificarea cancerigenă, fără nici un punct de contact cu raționalitatea, cronicizează starea în care ne aflăm. Chiar dacă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în direcția dorită era privită într-o manieră deosebit de realistă. Dacă, de exemplu, productivitatea agricolă este redusă, se impun modificări în tehnologie și tehnici. Dar, deși există interes și sprijin la nivel politic pentru a produce schimbarea, apar piedici mari. Sătenii persistă în practicile lor, în pofida eforturilor de a îmbunătăți situația. Unii vor spune, grăbit, că sunt leneși, îndărătnici. O analiză atentă ne va arăta însă că este robul tradiției. Uneltele cu care lucrează nu și le alege el ci sunt
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Uneltele cu care lucrează nu și le alege el ci sunt venite din tradiție. El nu poate schimba asta, nu poate utiliza o unealtă nouă și să se facă de râsul lumii. Dacă este să-și schimbe tehnica de muncă, săteanul trebuie să înceapă prin a-și schimba și tradiția, și la aceasta nu-l poate aduce cineva cu sila, ci cu învoirea lui. În locul tradiției, trebuie să aibă o regulă urmată de tot satul, pentru ca el să se știe la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
parte importantă a economiei pe activitățile legate de prelucrarea lemnului (brădărit exploatarea bradului și realizarea unor construcții din lemn de brad, lemnărit tăierea și fasonarea lemnelor de foc, cărbunărit pregătirea mangalului). Înainte de anii 1950, toate acestea activități aduceau venituri substanțiale sătenilor, pentru că exista o cerere considerabilă la oraș pentru lemnele de foc. Astfel, în prima parte a secolului trecut, cărbunarii depășiseră numărul oierilor. În 1912, un călător prin sat este impresionat de numărul celor ce făceau cărbuni pe care îi vindeau
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prima moară în 1875, iar în perioada interbelică existau cinci fabrici de ulei și postav, nouă varnițe și șase măcelării. Fabricarea uleiului se dezvoltă încă din secolul XVI-XVII (Bucur, 2006: 56). Comerțul era de asemenea dezvoltat, iar o parte din săteni se îndeletniceau cu diverse meșteșuguri (brutari, cojocari, confecționeri de căciuli). În anii comunismului, toate aceste ocupații tradiționale, cu o dezvoltare deosebită nu doar în Mărginime, ci în întreaga Țară a Oltului, au dispărut treptat, cauzele fiind multiple: interzicerea practicării lor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
datelor: Direcția Județeană de Statistică Sibiu, 1999). Agricultura Ludoșului are și astăzi de suferit din cauza colectivizării agriculturii din perioada comunistă. Ludoșul a fost unul din satele în care retrocedarea pământului s-a făcut extrem de dificil și a iscat conflicte între săteni (vezi capitolul 6). Efectele acestei stări de lucruri sunt vizibile și astăzi, multe terenuri rămânând nelucrate. Creșterea animalelor. Este a doua activitate ca importanță în sat, dar care nu are amploarea agriculturii. Practica răspândită în sat era și este încă
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Operaționalizarea conceptelor, și instrumentele utilizate sunt prezentate în Anexele 2-4. Metodele folosite au fost ancheta pe bază de chestionar și interviul semifocalizat, aplicat unor persoane aflate în poziții cheie în elita satelor (primar, preot, consilieri, directori de școală, dar și săteni). S-a lucrat cu aproximativ 30 de operatori de teren. Datele au fost prelucrate în SPSS cele din chestionar și prin analiză de conținut calitativă cele din interviu. În ce privește eșantioanele utilizate în cele două sate, datele mai importante despre acestea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
universul comunitar al satului gravitează în jurul a trei elemente esențiale, care revin în toate discursurile: munca, religia și obiceiurile unice. Ceea ce îi diferențiază pe tălmăceni de oamenii din alte sate este faptul că "muncesc de două ori" cum spune un sătean datorită faptului că pământul satului nu este foarte fertil și oamenii depun eforturi foarte mari pentru a avea un folos de pe urma lui. În ce privește munca în industrie oamenii se consideră norocoși că există fabrici destul de aproape de sat (în Tălmaciu, la 2
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care formează esența comunității. Ce se întâmplă în comunitățile studiate în lucrarea de față? Întâi de toate trebuie spus că, deși o înțelegere împărtășită de toți membrii există încă, ea trebuie delimitată de trăsăturile celei ideale de care vorbește Bauman. Sătenii afirmă cu toții că oamenii se înțeleg bine, că nu au existat conflicte în sat, că se ajută între ei atunci când e nevoie, dar până la un punct. Comportamentul prosocial și interacțional este într-adevăr mai accentuat decât la oraș, dar oamenii
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mai vizibil decât în Tălmăcel unde nu a existat colectivizare și deci nici o elită administrativă și politică care să se ocupe de "bunul mers" al comunei. Interesant este că în ciuda anilor de comunism, caracterizați prin lipsuri, prin absența motivației muncii, sătenii din Ludoș afirmă că nivelul de viață al țăranului era mai bun pe vremea colectivizării; de altfel această tendință este raportată și de alte cercetări care au atins această problematică și poate fi explicată prin modul defectuos în care s-
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]