1,503 matches
-
Movileanu, „Nopțile dinspre ziuă”, „Viața militară”, 1970, 7; Sorin Movileanu, „Dincolo de azur”, „Viața militară”, 1970, 10; Daniel Dimitriu, Dragoș Vicol, CL, 1972, 21; George Muntean, Darul povestirii directe, RL, 1975, 44; Haralambie Țugui, „Satul cu oameni frumoși”, CRC, 1976, 10; Sabin Opreanu, Convorbire cu Dragoș Vicol, O, 1976, 27; George Muntean, „Satul cu oameni frumoși”, RL, 1976, 32; Dumitru Micu, Proză rurală, CNT, 1976, 33; Aurel Martin, Din legendă spre viitor, „Viața militară”, 1978, 2; Adrian Popescu, Poezia lui Dragoș Vicol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
de la "Cotidianul" au gândit mult mai bine proiectul lor mediatic, neamestecând domeniile. Spicuiesc din lista destinată Culturii: Ion Dodu Bălan, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Dragoș, Fănuș Neagu, membru al Academiei Române, Nicolae Dan Fruntelată, Paul Everac, Mircea Micu, Dinu Săraru, Anghel Dumbrăveanu, Sabin Bălașa, Vasile Baran, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Geo Saizescu, Alexandru Boboc, academician, Ion Gheorghe... Nu-i deloc o listă neglijabilă, în materie de expirare! Liviu Antonesei: Ah, păi, e un proiect mult mai profesionist decât cel al TVR, care nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
forță de după război Dorin Popa: Ce mult mi-a plăcut romanul Absenții al lui Augustin Buzura, acum 30 de ani! Dacă pe Ion Dodu Bălan, Nicolae Dragoș, Fănuș Neagu, Nicolae Dan Fruntelată, Paul Everac, Mircea Micu, Dinu Săraru, Anghel Dumbrăveanu, Sabin Bălașa, Vasile Baran, Mihai Ungheanu, Geo Saizescu și Ion Gheorghe îi consider la locul lor acolo, în cazul lui Augustin Buzura lucrurile nu mai stau la fel. Este adevărat că de la Vocile nopții nu am mai putut să-l citesc
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în continuare Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet...) Roma, 1982 (Miscellanea Historiae Pontificiae, 48), pp. 69-76. 258 Conform recensământului din anul 1930, 7,9% din populația țării erau credincioși greco-catolici (aproximativ 1.427.391 uniți) și 6,8% romano-catolici (1.234.151) Sabin Manuilă, "Populația României", în Enciclopedia României, vol. I, Imprimeria Națională, București, 1938, p. 148. 259 Iosif Gabor, "Parohia Cioplea", în Pro Memoria, nr. 4, București, 2005, pp. 35-76. 260 Mihai Lostun, Relațiile diplomatice dintre România și Vatican în perioada interbelică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolici). În arhidieceza de București existau, la 29 decembrie 1930, aproximativ 64.993 persoane de confesiune catolică, din care aproximativ 9000 germani (Recensământul General al Populației României 1930, II, Neam, Limbă, Religii, 1938, p. 11; pp. 25-30; p. 132 și Sabin Manuilă, "Populația României", în Enciclopedia României, vol. I, Imprimeria Națională, București, 1938, p. 148; p. 154). 422 În București a apărut în anul 1882 un cotidian în limba germană, intitulat Bukarester Tagblatt care a avut o apariție neîntreruptă până la finele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
zeități și muritoare, Zeus a avut urmași ce au întruchipat astre, componente ale pământului, însușiri și activități. Mitologia romană cuprinde zeități agrare: Mars (agricultura), Faunus (câmpurile și turmele de animale), Saturnus (recolta), Ceres (cereale), zeități ale populațiilor italice anterioare (etrusci, sabini), zeități împrumutate de la greci și de la alte popoare cucerite. În mitologia chineză, sexualitatea nu este explicit prezentă în creație. Sacrificiul este mobilul creării lumii. Starea primordială haosul este închipuit ca un împărat cu șapte orificii organice astupate. El cere perforarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
universa”" a) Expresia „religie romană” poate fi Înțeleasă În sens teritorial sau În sens personal. Din punct de vedere teritorial se definește ca „religie romană” suma tuturor religiilor care, În antichitate, au fost practicate pe teritoriul cetății Roma: de către latini, sabini și etrusci, ca și de către greci, iudei, egipteni, galileeni, „orientali” de orice proveniență. Aceste religii coexistă pașnic sau În opoziție Între ele În aceleași condiții ale metropolei așezată pe Tibru; În ciuda surprinzătoarei ignorări reciproce, ele sunt de fapt concurente. Sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
politică, economică, militară pe care o cunoaște Imperium Romanum. După cum am precizat când am vorbit despre clasificarea ei din punctul de vedere al științei religiilor, religia romană este, la originile ei, o religie sintetică. Încă de la Începutul primului mileniu, latini, sabini, etrusci și greci au format ceea ce mai târziu se va numi religia „romană”. Dar regiunea Tibrului este inserată Încă din epoca bronzului În istoria Italiei și a Mării Mediterane. Descoperirile miceniene În Italia centrală și meridională, În Sicilia și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Fenicia. În fața răspândirii vechilor civilizații superioare ale epocii bronzului, civilizații de proveniență orientală, moștenirea indo-germanică (indo-europeană), de origine nordică, trece În mod clar pe planul al doilea. Se poate considera ca sigur faptul că strămoșii veneților, euganilor, umbrienilor, faliscilor, sabinilor, latinilor, oscilor și ai altor triburi sau comunități lingvistice din Italia au transferat din centrul Europei centrale În sud nu numai limba lor, ci și unele instituții familiale stabilite (cf. numele de rudenie), tehnici de lucru și structuri sociale (sat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gânditor speculativ, el pare să asume mai ales rolul care astăzi este exprimat prin termenul „teolog”. b) M. Terentius Varro provine de la Reate (Rieti), din Sabina, și deci este predestinat pentru teologie deja prin originea lui: Într-adevăr, pentru Varro, sabini derivă din sebesthai - a venera (Varro, În Festus, s.v. Sabini). Explicația numelor și derivarea genetică a tradiției romane din cea greacă se numără printre principiile fundamentale ale gândirii lui Varro, a cărui viață se Întinde pe toată perioada republicii târzii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astăzi este exprimat prin termenul „teolog”. b) M. Terentius Varro provine de la Reate (Rieti), din Sabina, și deci este predestinat pentru teologie deja prin originea lui: Într-adevăr, pentru Varro, sabini derivă din sebesthai - a venera (Varro, În Festus, s.v. Sabini). Explicația numelor și derivarea genetică a tradiției romane din cea greacă se numără printre principiile fundamentale ale gândirii lui Varro, a cărui viață se Întinde pe toată perioada republicii târzii. Teama că vechea lui Romă va cădea acum În uitare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare pe câmpul de luptă nu ca suprem comandat al armatei, ci cu o misiune total diferită. Ne putem gândi, de exemplu, la ceea ce spune Titus Livius la Începutul lucrării Ab Urbe condita (I, 12) despre bătălia dintre romani și sabini, reluând desigur o tradiție destul de veche, În care Romulusxe "Romulus" nu mai apare În veșmintele obișnuite unui războinic: În amândouă taberele, șefii Își Îndemnau soldații la luptă; pe sabini Îi comanda Mettius Curtius, iar pe romani, Hostus Hostilius ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrării Ab Urbe condita (I, 12) despre bătălia dintre romani și sabini, reluând desigur o tradiție destul de veche, În care Romulusxe "Romulus" nu mai apare În veșmintele obișnuite unui războinic: În amândouă taberele, șefii Își Îndemnau soldații la luptă; pe sabini Îi comanda Mettius Curtius, iar pe romani, Hostus Hostilius ș...ț. Hostius cade Însă și armata romană dă numaidecât Înapoi și fuge În neorânduială până la poarta veche a Palatinului. Romulusxe "Romulus" Însuși, târât de mulțimea fugarilor, Își ridică armele spre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poarta veche a Palatinului. Romulusxe "Romulus" Însuși, târât de mulțimea fugarilor, Își ridică armele spre cer și spune: „O, Jupiter Stator, supunându-mă voinței tale, am pus aici pe Palatin temelia orașului. Cetățuia, cumpărată prin trădare, a căzut În mâinile sabinilor, armata lor a și trecut valea care Îi desparte de noi și se Îndreaptă Încoace. Tu Însă, tată al zeilor și al oamenilor, Îndepărtează-i măcar de aici pe dușmani; curmă spaima romanilor și Îndepărtează spaima lor rușinoasă. ție, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
structurile religiei indo-europene, chiar dacă aduce unele inovații importante, datorate vieții sociale și experienței istorice a germanilor. În privința războiului dintre Aesir și Vanir, trebuie să menționăm că prezintă analogii clare cu un episod din istoria mitică romană, războiul Între romani și sabini (Dumézil, 1983). În ambele situații, cauza conflictului constă În faptul că zeii celei de-a treia funcții, cea economică - sabinii, respectiv Vanir - dețin câte un bun tipic al acestei funcții (sabinii, femeile, iar Vanir, aurul). Din transferarea - sau din refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Vanir, trebuie să menționăm că prezintă analogii clare cu un episod din istoria mitică romană, războiul Între romani și sabini (Dumézil, 1983). În ambele situații, cauza conflictului constă În faptul că zeii celei de-a treia funcții, cea economică - sabinii, respectiv Vanir - dețin câte un bun tipic al acestei funcții (sabinii, femeile, iar Vanir, aurul). Din transferarea - sau din refuzul de a-l transfera - se naște o situație tensionată care degenerează În război. Acesta este momentul care subliniază simbolic delimitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
episod din istoria mitică romană, războiul Între romani și sabini (Dumézil, 1983). În ambele situații, cauza conflictului constă În faptul că zeii celei de-a treia funcții, cea economică - sabinii, respectiv Vanir - dețin câte un bun tipic al acestei funcții (sabinii, femeile, iar Vanir, aurul). Din transferarea - sau din refuzul de a-l transfera - se naște o situație tensionată care degenerează În război. Acesta este momentul care subliniază simbolic delimitarea Între primele două funcții și cea de-a doua; de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pace, dar, cu acest prilej, se contopesc cele două cetăți Într-una singură. Căpeteniile celor două cetăți se hotărăsc să domnească pe rând fiecare, Însă capitala puterii lor rămâne la Roma, ș...ț Totuși, pentru a Împrumuta ceva și de la sabini, noul popor ia numele de Quirites, de la numele cetății Cures” (trad. Villan Janina). În mitul german, pacea presupune un schimb de prizonieri (Însă mai mult decât despre un schimb de prizonieri, trebuie să vorbim despre un transfer definitiv În teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale unor înaintași, printre care Alecu Văcărescu, Anton Pann, V. Alecsandri. Dintre ardeleni colaborează Ioan Bota, Ioan Scurtu, Emil Sabo, Grigore Sima al lui Ion, Andrei Bârseanu, I. Cândea, I. Moța, Elena din Ardeal. Trimit poezie populară Petre Alexe și Sabin Safta, publicându-se de altfel multe balade, colinde, strigături, la care nu se indică autorul culegerii. Și sub raportul traducerilor R.O. prezintă interes, deoarece selecția scriitorilor străini este, în linii mari, bună. Au apărut tălmăciri din Heinrich von Kleist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
Olimpia Hrișcă, Victor Kernbach, Alexandru Radian. Redactori-șefi au mai fost, succesiv, Constantin Călin (1973-1974), Dumitru Mitulescu (1974-1979), Petru Filioreanu (1979-1982), George Genoiu (1982-1989), Sergiu Adam (din 1990). Din colegiul de redacție au mai făcut parte, de-a lungul vremii, Mihai Sabin, Vasile Sporici, Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Gheorghe Popovici, Horia Gane, Eugen Uricaru, Calistrat Costin, Vlad Sorianu, Eugen Verman, Carmen Mihalache-Popa, Victor Mitocaru ș.a. Amintind tradiția interbelică a revistei, de la numărul 1/1972, respectiv 6/1983, sunt menționați pe frontispiciu fondatorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Ion Stratan, Gellu Dorian, Dorin Popa, Magda Cârneci. De observat că, deși evită în genere regionalismul cultural și literar, A. rezervă un loc aparte unor remarcabili poeți originari din Moldova, între aceștia aflându-se și Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Mihai Sabin, iar la rubrica „Lyceum” apar versuri ale unor tinere talente locale. La fel de variată și adesea de bun nivel este proza publicată în revista băcăuană. Cu schițe, povestiri sau scurte nuvele colaborează, între alții, Sorin Titel, Dumitru Țepeneag, Gabriela Adameșteanu, Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
tradițiilor populare. IV. Confreriile vinului și sărbătorile bahice În ziua de 24 februarie 1529, a fost creată la Gaillac prima confrerie cunoscută sub numele de Companha de la Poda (Compania cosorului de viticultor), referință făcută la legendarul Sabinus, primul strămoș al sabinilor, pe care Virgiliu în Eneida îl reprezintă cu cosorul de viticultor ca atribut. Viticultorii din Gaillac organizau în cadrul acestei confrerii jocuri, în timpul celor trei zile de Carnaval. Foarte curând, aceste confrerii au devenit patronale și s-au pus sub egida
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și paginile rezervate criticii literare. Pe lângă cronicile și recenziile care, în rubrica intitulată „Cărți-reviste”, oglindesc prompt și cu perseverență fenomenul literar curent, se publică evocări, articole de sinteză, comentarii tematice despre scriitori clasici sau contemporani. O mențiune aparte merită aici Sabin Veselie, care, în numerele 2-4/1937, comentează pe larg poezia lui Lucian Blaga. Revista dedică un număr special lui Ioan Slavici (12/1935). Chiar dacă spațiul ocupat de literatură rămâne considerabil, H. acordă o mare însemnătate și altor domenii, în ultimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
cele din urmă la cel de ziar. Director: Ion Stoia-Udrea. Comitetul de redacție (în 1936): Virgil Birou, Ștefan Gombosiu, Romul Ladea, Tiberiu Vuia. Ion Stoia-Udrea a adunat în jurul publicației personalități ale vieții culturale timișorene, de la Frányo Zoltán, Méliusz József la Sabin Drăgoi și Zeno Vancea, mai târziu Silvio Guarnieri, Petru Sfetca, Florian Potra, Alexandru Jebeleanu, Petru Vintilă, Pavel Bellu. Energia lui, spiritul polemic, dar și pregătirea de istoric al Banatului și al Imperiului Austro-Ungar își pun pecetea asupra revistei. Primul articol-program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
prin a cantona reprezentarea într-un spațiu ideal, atemporal, neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de către Sabin Bălașa. De acest tip de idealizare cu o pronunțată notă de abstractizare uscată, convențională, se desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire, în bustul definitiv, Oscar Han și-a îngăduit o operație de stilizare care a generalizat excesiv trăsăturile, edulcorând efectul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]