15,319 matches
-
prejudecăți un spectacol wagnerian. Voi încerca să prezint, atât cât îmi va permite obiectivitatea critică a receptorului unei asemenea muzici, spectacolele la care am asitat. Ultima operă a lui Wagner, Parsifal, desemnată de compozitor Bühnenweihfestspiel (festival teatral al unei scene sacre) a fost consacrată pentru crearea unei arte religioase, implicând prezența sacrului ca tendință definitorie. Nu întâmplător ea s-a reprezentat multă vreme în Vinerea Mare a Paștelor în multe teatre din lume, Wagner însuși cerând să nu se aplaude la final
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
va permite obiectivitatea critică a receptorului unei asemenea muzici, spectacolele la care am asitat. Ultima operă a lui Wagner, Parsifal, desemnată de compozitor Bühnenweihfestspiel (festival teatral al unei scene sacre) a fost consacrată pentru crearea unei arte religioase, implicând prezența sacrului ca tendință definitorie. Nu întâmplător ea s-a reprezentat multă vreme în Vinerea Mare a Paștelor în multe teatre din lume, Wagner însuși cerând să nu se aplaude la final pentru a se păstra misterul sacru. Trebuie să disociem, de la început
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
unei arte religioase, implicând prezența sacrului ca tendință definitorie. Nu întâmplător ea s-a reprezentat multă vreme în Vinerea Mare a Paștelor în multe teatre din lume, Wagner însuși cerând să nu se aplaude la final pentru a se păstra misterul sacru. Trebuie să disociem, de la început, punctele de vedere pe care ne vom situa în prezentarea de față: pe de o parte, vom analiza aspectul muzical, artistic, iar dintr-un alt unghi concepția regizorală. Spectacolul a beneficiat de bagheta lui Daniele
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
și cea a compozitorului se produc grave distorsiuni și dezacorduri, spectacolul rămâne doar o intenție nefinalizată. Herheim construiește mitologia lui Parsifal grefând-o pe canavaua istoriei Germaniei, dându-i o puternică amprentă politico-socială. După opinia noastră, Parsifal rămâne o creație sacră, neavând nicio conotație politică. Ideea regizorului este de a-l face pe Parsifal un mântuitor al omenirii, care traversează bulversările istoriei. Opera se constituie în trei povești din istoria germană: începe în jurul anilor 1872, în plină stăpânire prusacă, continuă în timpul
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
al grotescului. Parsifal este un marinar total tâmp care intră în jocul unor fete de la cabaret care vor să-l seducă. Scena respectivă pare vulgară și are o puternică tentă de sexualitate grosieră. Spectacolul nu mai are mister și nimic sacru în el, din păcate. Götterdämerung a beneficiat de bagheta renumitului dirijor Christian Thielemann, specialist în muzică de Wagner, un rafinat și subtil artist și muzician care acordă Tetralogiei un puternic sens simbolic și de idei. Rolurile principale au fost atribuite
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
de-al 13-lea baktun? Pentru aceasta, s-a pornit de la faptul că, precum alte civilizații mezoamericane, mayașii dispuneau de numeroase sisteme calendaristice, fiecare dintre ele privind scopuri precise. Printre acestea se găseau cel denumit tzolkin, un calendar ritual și sacru cu 260 zile (de 13 ori a 20 de zile) și haab, deosebit de performant, de care mayașii se serveau în viața de zi cu zi, și care avea ca referință un an de 365 de zile. Concordanța dintre aceste două
2012: Apocalipsa maya, spaima planetară şi profitorii ei () [Corola-journal/Journalistic/67618_a_68943]
-
freudian pînă la dispariția sa. Provine dintr-un trib sălbatic (cu obiceiuri canibale!) și, deși se află pe punctul de a fi creștinat de echipajul de pe Pequod, se închină în continuare la zeul „Ramadan", purtînd mereu asupra lui o statuetă sacră („Yojo"), cu virtuți talismanice. Îmbolnăvindu-se grav (aparent, terminal), pe parcursul călătoriei, el cere să i se construiască un coșciug. Ulterior, inexplicabil, Queequeg își revine și îi uimește pe toți cu gesturile sale simbolice și discursurile epifanice. La plecarea vasului (chiar
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
permitea practicarea cultului creștin. După secole de opresiune, după mii de martiri care au preferat să își jerfească viața decât să își renege credința în Hristos, religia creștină a putut să cuprindă lumea. Mai mult ca niciodată, în această zi sacră a Sfinților Împărați Constantin și Elena, gândirea noastră trebuie să se îndrepte spre învățăturile Mântuitorului. Avem nevoie de unitate creștină, unitatea celor 2 miliarde de ființe umane care împărtășesc credința în Fiul Domnului, pentru o viață în care valorile de
Generalul (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu salută vizita istorică a lui Bartolomeu I la Milano by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78963_a_80288]
-
Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și cu ipocrizii puritane, ci cu toată considerația care i se cuvine, ba chiar ca posibil subiect al unor efuziuni lirice foarte apropiate de
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
Tudorel Urian La toate romanele lui Dan Stanca, Cei calzi și cei reci este o lungă dizertație despre sacru și profan. Mai precis, despre modalitățile în care sacrul își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
Tudorel Urian La toate romanele lui Dan Stanca, Cei calzi și cei reci este o lungă dizertație despre sacru și profan. Mai precis, despre modalitățile în care sacrul își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind aceste romane cu o foarte solidă componentă metafizică și
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
care le vehiculează. Nici Edgar Nour, nici interesanta sa soție Viola (în pofida istovitoarelor partuze houellebecq-iene la care ia parte cu toată deferența, în numele unei așa-zise terapii prin sex), nici prietenul lor Sebastian Saviel, într-un fel placa turnantă dintre sacru și profan (cel care "navigând în tinerețe între peliculele lui Tarkovski și Pasolini, gustase în egală măsură fructele lui Ťdať și ale lui Ťnuť, extazul mistic, dar și scârba nihilistă, fascinația unor personaje iluminate, dar și disprețul necredincioșilor, Întruparea și
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
prostituția de-a lungul timpului și în conteporaneitate, rolul Papilor în istorie și, în context, dilemele Papei Benedict al XVI-lea în disoluția morală și progresul științific haotic, specifice lumii postmoderne. În mod indirect, Dan Stanca demonstrează că apelul la sacru poate deschide porți ale cunoașterii inaccesibile omului cantonat exclusiv în zona raționalului. Din această perspectivă privite lucrurile, cazul de la Tanacu este infinit mai complex decât versiunea sa caricaturizată, larg difuzată prin intermediul televiziunii. Din punct de vedere strict juridic, faptele sunt
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
Alexandra Coman și baritonul Angel Odena. Renăscut în mod fericit din propria-i cenușă, biruind o boală necruțătoare, Carreras probează în continuare o fervoare, o autenticitate a cântului vecine, îndrăznesc să o afirm, actului de închinare. în zona în adevăr sacră a comunicării artistice. Iar aceasta deși strălucirea de odinioară a glasului a pălit, deși acutele spectaculoase de altă dată sunt poziționate mai jos. A rămas fermitatea adresării, comunicarea ardentă care impresionează în continuare. în cel mai înalt grad posibil. într-
Debutul stagiunii muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7961_a_9286]
-
portretul" de mai sus suferă de oarecare abstracțiune. Când l-am văzut de aproape, mi-a evocat un tânăr anahoret marcat de severitatea penitenței, de voluntara și îndelungata zăbavă în fantastica Bibliotecă a vreunei abații. Sau, știindu-l călător dintre sacru și profan, părea că seamănă cu un misionar, în togă modernă, al învățăturii lui Francesco d'Assisi; ori - și mai veridic - avea chipul unui trubadur-intelectual, rătăcit în vânzoleala secolului XX - un Guittone trecut pe la Studium-ul din Arezzo, un Guinizzelli format
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
sunt mult mai apreciate de străini decât de români, iar eforturile artiștilor populari autentici nu sunt dublate și de implicarea altora din societatea românească : „Văd că horele astea se horesc la deschiderea concertului Depeche Mode, la Scorpions, se cântă la Sacre Coeur, pân' Japonia le-am cântat. ... Păi noi ne mișcăm în lumea asta! Dar-ar Dumnezeu să se miște toată lumea cum ne mișcăm noi!” „Întâi tre să ai un pic de suferință, c-apoi vine și fericirea, și nădejdea, tăte
Grigore Leșe: Întâi tre să ai un pic de suferință, c-apoi tăte vin by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78208_a_79533]
-
n-ar avea atâta farmec, nici lauda lui atâta însemnătate, dacă n-ar exista, în necontenită veghe, contraponderea: liniștea, golul, trecerea, metamorfoza, aspirația. Conștiința faptului că întreaga petrecere de pe pământ, viața cu popasurile ei, nu-i decât risipă a darurilor sacre, spirituale, consum și destrămare-a tainelor, este cea care conferă tragism și anvergură viziunii poetice: "Petreceam, Fiule, așteptând,/ Petreceam cu pâinea-}i/ Și cu vinul...// Merindelor Tale/ Le pierdusem tainul,/Uitând de primirea aleasă" (Balada Tatălui Risipitor...). Spirite înalte, alese
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
numărul elefanților din Asia este de aproximativ 60,000 (în captivitate+sălbăticie), comparativ cu Africa, ținutul a de zece ori mai multe exemplare. Sonata a fost descrisă ca fiind pasul cel mai aproape pe care Beethoven l-a făcut spre sacru, spre divin, spre rai.
Beethoven pentru Elefanţi Orbi - pianist britanic concertează în Thailanda VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68119_a_69444]
-
o enormitate, la fel ca perspectiva pasivității regelui. Regele e deasupra oricărei facțiuni politice sau economice, dar trebuie să intervină direct atunci cînt interesele națiunii o cer. În schimb, lipsa regelui înseamnă dispariția valorilor pe care sprijină o națiune: autoritatea sacră a unei persoane, unitatea care ia naștere în jurul ei, și tradiția din care a apărut acea persoană. Orice monarhie cere, din partea regelui, harismă suprapersonală (divină), iar din partea plebei, fiorul demnității sacre, trăsături cu neputință de găsit în regimul republican. Cînd
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
înseamnă dispariția valorilor pe care sprijină o națiune: autoritatea sacră a unei persoane, unitatea care ia naștere în jurul ei, și tradiția din care a apărut acea persoană. Orice monarhie cere, din partea regelui, harismă suprapersonală (divină), iar din partea plebei, fiorul demnității sacre, trăsături cu neputință de găsit în regimul republican. Cînd ajunge la republică, Fărcășanu este fără măsură. Nimic nu i se pare mai dăunător în privința degradării firii omenești decît republica. O societate fără monarh este un organism acefal, un vierme plat
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
după o țară în care conștiința apartenenței la o ordine monarhică era o sursă de demnitate civică, și nu prilej de batjocură cotidiană. Ce bună ar fi o republică în care politicienii ar inspira cetățenilor noblețea unei emoții cu rezonanță sacră. Secțiunea dedicată notelor și citatelor, egală ca întindere cu volumul propriu-zis, seamănă cu o pafta frumos îmbodobită ale cărei incrustații editorii - Marin Diaconu și Ion Papuc - au omis să le redea în limba română. Din acest motiv, pentru un necunoscător
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
aplicată în inimă o transformă pe Bella. Atacul vârcolacilor din final și lupta lor cu vampirii este doar un element de decor, dar bine surprins. Totul se termină când Jacob le spune fraților că a reuști să stabilească o legătură sacră cu Renesme, fețita vampir abia născută. Deși e greu de acceptat ca un vârcolac să se îndrăgostească de un vampir, decizia este acceptată și de Sam, conducătorul haitei. Prima parte lasă deschise oprtunitățile pentru următorul episod, cel în care Bella
Saga Amurg - Zori de Zi: inteligent, amuzant şi cel mai important, respectă cartea () [Corola-journal/Journalistic/68283_a_69608]
-
Din dorința de a scăpa de orice dorință sexuală, adepții cultului sadhu își provoacă dureri groaznice la nivelul penisului. Totul se întâmplă într-un cimitir considerat sacru, departe de privire curioșilor. Totuși un jurnalist a reușit să câștige încrederea unui bărbat, care i-a permis să filmeze ritualul.
Ritual incredibil în tradiţia sadhu. Ce face un bărbat cu penisul lui - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68305_a_69630]
-
ce reacție am? -Apăi domn președinte, manca-ți-aș! Nu pot să văd, ca sicriul este închis! Traian Băsescu, Obamma și Nicolas Sarkozy merg împreună pe o insulă. Acolo sunt luați de băștinași iar aceștia le zic: -Dacă faceți papagalul sacru să vorbească nu o să vă mâncăm . -Ok. Merge Obamma . -Câți bani vrei papagalule ca să vorbești? Papagalul tace. -Bagă-l în ciorbă! Merge Nicolas Sarkozy . -Bună! Vrei un autograf? Papagalul tace. -Baga-l în ciorbă!!!!!! Merge Băsescu. -Să trăiți bine! -Du-te mă dracu
BANCUl ZILEI: Băsescu şi Boc merg la Mama Omida () [Corola-journal/Journalistic/68378_a_69703]
-
poate fi dat ca exemplu de sincronism în sens lovinescian. Printre puținele "capodopere ale timpului nostru", conform severei judecați de valoare emise de Silveștri, s-ar număra Cvartetele Nr. 5-6 și Muzica pentru coarde, percuție și celesta de Béla Bartók, Sacre du printemps de Stravinsky, Wozzek de Alban Berg... Dintr-o discuție cu Anatol Vieru, Gritten notează: "Deși relațiile lui Silveștri cu Jora și Paul Constantinescu erau excelente, gustul sau nu coincidea cu cel al generației sale, iar ei îl considerau
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]