2,236 matches
-
simboluri vii ale viețuirii noastre pe aceste meleaguri carpatine, cel mai tânăr vestind izbânzile noastre de azi, trei nestinse focuri de strajă, trei vestitori, trei tulnice care cuvântă a binecuvântare pentru viteaza Țară a Moților, trei sceptre ale adevărului românesc.“ („Sanctuarul de la Țebea“, România literară, 26 ianuarie 1978) SENCOVICI Alexandru, adjunct al ministrului industriilor bunurilor de consum Un prieten al reprezentanților bunurilor de consum - Petru Groza (nota V. I.) „Pentru prima dată am făcut cunoștință cu tovarășul dr. Petru Groza în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
posibilitatea apărării în fața atacurilor altor grupuri neolitice. Noile ocupații au dus la apariția unor noi culte, având punctul de plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o expoziție de ex libris, reunind artiști din estul Europei (ce sanctuar mai potrivit pentru artă, în aceste vremuri tulburi, decât un castel medieval?). Din păcate, nici un român printre semnatarii acelor desene miniaturale, de 3 cm, conținând o suprapunere de planuri simbolice, cu castele, porți, donjoane, cavaleri lângă ferestre adânc tăiate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după-amiază, eram doi belaruși și un moldovean, coechipieri în Trenul Scriitorilor și, cum spuneam, doi foști „compatrioți” de URSS. Sau poate tocmai de aceea. După un discurs rostit de șefă, care ne înșiră palmaresul și trâmbițează despre „bravele tradiții” ale sanctuarului pe care îl păstorește, ne vine și nouă rândul „să evoluăm”. Colegii belaruși, Andrej Federanka și Leonid Dranko-Majsjuk, au de înfruntat întrebările insinuante ale unor femei din asistență, care păreau că aplică un scenariu regizat în prealabil, de pildă: „De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care îi era oferit, ca tot restul, de către guvern. Cealaltă dădea spre Biroul de Poliție a Districtului Haymarket din Aleea Stoliarni. Ușile reprezentau dilema lui Porfiri. Fie putea să își ia frumos gazeta și țigara și să se retragă în sanctuarul său (deși era cu mult trecut de ora la care trebuia să se facă disponibil pentru îndatoririle sale oficiale de magistrat investigator), fie putea păși în haosul sălii de primire din stația de poliție la o confruntare cu colegul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Anna Livia Plurahelle decât cu Simpsonii bâțâindu‑se pe ecranul televizorului. Mă Întreb ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spațiosul, frumosul apartament al lui Ravelstein - baza lui din Midwest. N‑ar fi potrivit să‑l Înfățișez ca pe un sanctuar: Abe nu era nicidecum un fugitiv. Și nici un solitar. De fapt, se afla În relații de bună vecinătate cu Împrejurimile lui americane. Ferestrele apartamentului Îi ofereau o panoramă uriașă a orașului. În anii lui mai târzii, arareori avea nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a părut demn de a fi luat În seamă. Și‑a notat argumentele și s‑a pregătit să‑și pledeze cauza. Avea câte o mică pledoarie pentru fiecare dintre vecini - mic‑burghezi dominați de spaime secrete, fiecare dintre ei un sanctuar de amour propre, plănuind cum să‑i convingă și pe ceilalți să adopte imaginea pe care și‑o confecționase el despre sine; personalități plate, calculate („personalități” e un termen mai bun decât „suflete” - cu personalitățile te mai descurci, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mărginită de gardul din fier forjat. Un bazin de piatră, arbuști, iarbă - ba chiar și plante acvatice. Mai lipseau numai broaște, dar ar fi trebuit aduse din import. De unde să le fi importat? În milele de piatră care Înconjurau acest sanctuar nu se găseau broaște. Curtea era ca o cameră de decompresare. Unora dintre locatarii‑profesori le evoca, probabil, grotele de refugiu săpate de gentlemenii englezi din secolul al optsprezecelea. Simțeai nevoia să fii oarecum protejat În fața realității brute. Ca să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cameră de decompresare. Unora dintre locatarii‑profesori le evoca, probabil, grotele de refugiu săpate de gentlemenii englezi din secolul al optsprezecelea. Simțeai nevoia să fii oarecum protejat În fața realității brute. Ca să poți fi conștient În același timp și de existența sanctuarului și de cea a mahalalei din jur trebuia să fii un Ravelstein. „Acolo, spunea el râzând, polițiștii or să‑ți ceară să nu te oprești la lumina roșie. În țara‑nimănui, dacă te‑ai opri la roșu, ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe deplin dorințele. Este privilegiul tău, ca american, să cumperi pământ și să clădești o casă unde să locuiești, bucurându‑te din plin de drepturile tale. E adevărat că aici nu‑i vorba decât de tine. Așa Încât ai construit acest sanctuar din New Hampshire unde ești Înconjurat de amintiri de familie. Samovarul rusesc al mamei tale e un obiect frumos. E, tțțț‑ah, tțțț‑ah, teribil de estetic. Dar e departe, foarte departe de orașul Tula - samovarele erau pentru Tula ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
roși, apoi bâlbâi ceva neinteligibil, ca o scuză, sau cel puțin așa i s-a părut lui, de fapt nici el nu prea a știut ce-a vrut să spună, s-a simțit penibil, ca un intrus prins într-un sanctuar interzis. Fata râse și acest râs îl cutremură, fiindcă în situația în care se afla i se păru teribil de ilogic. În lipsa unui suport de care să i se agațe gândul său plecat o clipă aiurea, se ridică în picioare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
E puștiul ăla de la templu. A adunat băieții din sat și se joacă iarăși de-a războiul. Trei-patru oameni urcară dealul și se opriră În fața sălii principale a templului. Ușile stăteau larg deschise, iar Înăuntru era așternută cenușă. Transeptul și sanctuarul erau vraiște. Vasul pentru ars tămâie se spărsese. Ai fi zis că praporele fuseseră folosite Într-un scop dubios, draperia de brocart auriu, smulsă, zăcea aruncată În lături, iar pielea de pe tobă era ruptă. — Shobo! Yosaku! Începură să strige părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și Îl servi Într-o ceașcă de lut nesmălțuită. Nobunaga goli ceașca, bătu sonor din palme și rosti rugăciunea către zei. Oamenii săi Își plecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
curcubeul, care Începuse să se șteargă, se limpezi din nou. Un singur cap fu legat de șaua lui Nobunaga, ca amintire. Era, desigur, capul marelui Imagawa Yoshimoto. Când ajunseră la poarta Altarului Atsuta, Nobunaga sări de pe cal și intră În sanctuar, pe când ofițerii și soldații se Înghesuiră până la poarta centrală, unde se prosternară la pământ. Undeva, În depărtare, suna un clopot, iar focuri de tabără ardeau prin toată pădurea altarului, răspândind văpăi roșii. Nobunaga dărui un cal sfințit pentru grajdul altarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici un moment. Cât de pustiit arăta totul, În contrast cu prosperitatea de altă dată. Urmând râul Gongen spre Pagoda de la Răsărit, grupul nu văzu nici un semn de viață omenească. Numai cântecele păsărilor nu se schimbaseră. Încă din vechime, muntele era vestit ca sanctuar al zburătoarelor rare. — Nu văd nici un călugăr, spuse Mitsuhide, oprindu-se În fața unui templu ruinat; părea să fie surprins de meticulozitatea lui Nobunaga. Nu mai e nici un suflet viu pe muntele ăsta? Hai să Încercăm la templul principal. Arăta destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dimineața În care cele două femei vorbiseră astfel era aceea a sosirii lui Hideyoshi. Soarele la asfințit Întindea umbra văii peste sat, iar zidurile templului erau deja colorate de roșeața amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, În Întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se În fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se Întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată incinta. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cuvinte, bătrâna se Întoarse, din nou, spre statuia lui Kannon. Până În acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și de mama lui, cu modestie. Când Onaka Îi ceru să se apropie, Însă, se ridică grăbită, pentru a intra În sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se Întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se Înclinară Împreună În direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi Înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Gray invocă scene din ambianța sublima a piscului acestui munte. 40 (I, 469) Silo (Shiloh): (ebr. "pace"; Gen. 49, 10: "Împăciuitorul") Nume al lui Mesia că "Prinț al Păcii" (cf. Isaia, 9, 6). A fost primul loc sacru, un oraș sanctuar din țară lui Efraim, unde a fost dus Chivotul Legămîntului. 41 (I, 472) în jurul cortului cel sfînt: Altfel spus, în jurul cosmosului, la marginea ordinii; în spațiul de circumferință ce delimitează ordinea de haos. 42 (I, 475) valea lui Conway: Rîul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumea greacă a înce‑ put un proces lent de dezvoltare a unor culturi deosebite. Înflorirea comerțului duce la primele contacte cu Orientul Mijlociu și cu Egiptul și oferă stimuli importanți în organizarea continuității unui stil grecesc independent în artă și cultură: sanctuarele panelenice, care au apărut în această perioadă, precum cele din Olimpia, Delphi, Delos și Samos, au devenit înfloritoare cen‑ tre culturale. Arta egipteană nu se preocupa de ce poate să vadă artistul la un moment dat, ci de ceea ce știa că
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
867. Deși prezența contradicției în sfera rațiunii a fost semnalată și chiar tematizată de către unii filosofi de-a lungul timpului (Heraclit, Nicolas de Cusa, Pascal, Kant, Hegel), la începutul secolului al XX-lea aceasta ajunge să se strecoare în chiar sanctuarul raționalității, cunoașterea științifică, mai mult, în chiar inima științei, fizica. Lucrul acesta se petrece o dată cu descoperirea faptului că particula elementară este o realitate duală și oscilantă, comportându-se când ca o undă, când ca un corpuscul: "Când Niels Bohr accepta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Noica, Svetlana Paleologu-Matta, Mihai Cimpoi ș.a. Enunțul arheic eminescian sună astfel: În sfârșit, adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului"101. Și corelatul cu adevărul limbii: Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim piatră cu piatră tot ceea ce a fost înainte după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim piatră cu piatră tot ceea ce a fost înainte după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
am pârguit, în febră, visul / Sub freamătul și fructele de soi, / De mă tot trage dorul înapoi / Precum o apă-și trage-n fund ucisul. Mă tot visez în car cu moldoveni / Și codrii mi se zbuciumă în piept; / Din sanctuar toți anii mi-i deștept, / Frumoșii, anii mei basarabeni...”. S. a făcut publică existența în manuscris a altor scrieri (între ele, ciclurile de poeme Singurătate lirică și Ancorare depărtată, precum și o antologie, Lirica tânără basarabeană, mai multe evocări și portrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
Ale sale Cuvinte sufletești (Seelen-Gespräche) sunt expresia unei gândiri nobile și înalte. Poemul Iehova (inspirat din Ahasverus de Edgard Quinet, care s-a căsătorit cu o româncă), unde evreul legendar îl caută pe Dumnezeu în pragul coloanelor din Egipt, în sanctuarele Indiei, în moscheile lui Mahomed, prin toate culturile, prin toate venerările, toate primejdiile, de la iubire la regalitate și la artă, și-l recunoaște abia în fericirea unui cuplu care se iubește; Geflüsterte Worte (Vorbe șoptite; paginile despre suflet sunt elevate
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de dezvoltare a unor culturi deosebite. Înflorirea comerțului 1 Cf. s. luiGi, o.c., 64. 56 duce la primele contacte cu Orientul Mijlociu și cu Egiptul și oferă stimuli importanți în organizarea continuității unui stil grecesc independent în artă și cultură: sanctuarele panelenice, care au apărut în această perioadă, pre‑ cum cele din Olimpia, Delphi, Delos și Samos, au devenit înfloritoare cen‑ tre culturale. Arta egipteană nu se preocupa de ce poate să vadă artistul la un moment dat, ci de ceea ce știa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]