2,312 matches
-
1933, p. 51. 50 Tudor Arghezi, Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, ed. cit., p. 66. 51 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, ed. cit., vol. I, p. 940. 52 Despre care Valeriu Râpeanu scria că "satira devine mai densă, tirul mai concentrat, deși [...] piesa rămâne la stadiul unei cronici și nu impune personagii memorabile" (prefață la Dramaturgie română contemporană, vol. I, Editura Tineretului, București, 1967, p. 29. 53 Versiunea românească, Agonie fără moarte, realizată de Cornelia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 184. 65 Ibidem. 66 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 186. 67 Idem, p. 141. 68 Idem, p. 138. 69 Ibidem. 70 Idem, p. 13. 71 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 149. 72 Heinrich Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983, p. 299. 73 Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Editura Univers, București, 1997, p. 101. 74 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, postfață de Mircea Muthu, Editura "Grinta", Cluj-Napoca, 2002, p.8. 92 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 630. 93 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 931. 94 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 149. 95 George Topârceanu, Opere alese, I, E. S. P. L. A., București, 1959, p. 146. 96 Mircea Ghițulescu, Istoria literaturii române: Dramaturgia, ediția a doua, Editura Tractus Arte, 2008, p. 518. 97 Ioan
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt ilustrările timpurii ale absurdului sub forma satirei din romanele filosofice ale lui Voltaire, din scrierile lui Swift, Gogol și Flaubert, sub forma umorului absurd la Rabelais, Laurence Sterne, Edward Lear, Christian Morgenstern, Lewis Carroll etc. și în literatura fantastic-onirică a lui E.T.A. Hoffmann, E. A. Poe și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale, în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
timpurii de călătorii spațiale (Galilei, Keppler, Cyrano) sunt influențate de descoperirile geografice și de avansul fulminant al astronomiei, însă deși ajută la popularizarea științei (Galilei scria în italiană, nu în latină), ele se prezintă de cele mai multe ori ca utopii și satire, neexpunând credințele intime ale autorilor, precum în cazul lui Dante, de pildă.499 Ficțiunea călătoriilor spațiale începe însă în adevăratul sens odată cu Jules Verne și De la Pământ la Lună (1863), generând în scurt timp, încă din anii '20 ai secolului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
constatare a lui Céline: "lupta conta miturilor vremii a devenit imposibilă, miturile se apără bine". Fig. 19 Relativism în maniera "Hara-Kiri" Dar în Franța banda desenată a fost privită vreme îndelungată cu mefiență, în mod paternalist, condescendent (poate și datorită satirei politice vehiculate în această formă). În lumea academică se manifestă cu tărie o ostilitate față de imagine (organizându-se adevărate cruciade împotriva televiziunii), însă există și imagini acceptate ca "bune", "raționale", precum hărțile, graficele, și chiar forme de bandă, în cazul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ai producerii de bandă desenată (în acel american "scurgându-se" practic și artiștii britanici), este probabil utilă și o prezentare sumară a unor actori cu impact redus asupra scenei mondiale, uneori chiar "sateliți" ai primilor trei. În Canada, de pildă, satira grafică a jucat un rol important în rezistența la asimilare în Quebec-ul secolului al XIX-lea, însă din anii 1930-1940 producția canadiană este copleșită de importurile americane ieftine. Economia de război a Canadei a impus embargo asupra tipăriturilor americane, ceea ce
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un "jurnal de opoziție populară", în care sunt abordate teme politice, istorice, ecologice etc.716 Din 1980 scena canadiană se întărește prin revista Croc, dar mai ales prin subdomeniul benzii desenate SF, în 1987 venind în sprijin și revista de satiră Safarir. Un rol important l-a avut și banda desenată religioasă, mai ales în Quebec, spațiu catolic într-o țară preponderent protestantă de limbă engleză, în ciuda reticențelor din partea "puritanilor" benzii desenate.717 Unii autori sunt însă de părere că banda
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
personaj pe linia lui Rambo sau Dirty Harry, cu miză concretă transpusă însă în reacții puerile și repetitive, ucigând cât mai mulți criminali cu o furie care nu mai este cathartică, benignă, canalizată, precum a lui Batman), ori Judge Dredd (satiră la adresa Angliei și reacție la crima stradală, deși plasată într-un peisaj american postatomic, într-o lume nebună, salvată doar prin furia raționalizată a societății).773 Superman Odată cu apariția lui Superman pe firmamentul comics, această galaxie de imagini și simboluri
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 275. Tehnicile postmoderne întrebuințate la realizarea seriei construiesc un "aparat multitextual care invită cititorul să confere propriul context narațiunii", el devenind un subiect, la fel ca expectanțele discursului super-eroic (un jurnal al super-eroului din 1939 până în prezent, în care satira înlocuiește mitologia, povestire în ramă care rescrie însăși istoria conceptului de super-erou, și în care acesta își declară propria inutilitate). Toate personajele sunt consumatorii "propriilor lor ficțiuni" și nimeni nu este privilegiat, lumea destrămându-se fără ca ei să-și dea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 150. 721 Wendy Siuyi Wong, Manhua: The Evolution of Hong Kong Cartoons and Comics, p. 25. 722 Ibidem, p. 27. De fapt, primul titlu cu desene în lumea chineză este China Punch din Hong Kong (1867), însă acest magazin lunar de satiră patronat de către un jurnalist britanic apărea în limba engleză și era adresat mai degrabă străinilor stabiliți acolo, exprimând o viziune colonialistă, critică la adresa cutumelor locale, introducând totuși în China umorul de factură occidentală. Primul chinez care desenează este Thse Juan-tai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Cei ce-și spun la noi umoriști, zice el, sunt ba satirici, ba ironici, dacă nu pur și simplu bășcălioși. A spune că Taboada, bunăoară, are umor înseamnă a folosi abuziv termenul. Și nu e nimic mai puțin umoristic decât satira aspră, dar clară și străvezie, a lui Quevedo, în care predica se străvede numaidecât. Adevărat umorist nu l-am avut decât pe Cervantes, și dacă el s-ar mai ivi printre noi, ce-ar mai râde - îmi spunea don Miguel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
agațe, spunându-mi că-mi va face șuvițe gratuit dacă sunt de acord să merg pe pieptul lui gol cu tocurile mele cui. Așa că l-am chemat afară ca să încingem o bătaie, dar era doar o glumă... —Phil oricum folosea satira în momentele cele mai nepotrivite în facultate, așa că asta chiar a fost o retrăire autentică a acelor zile, l-a întrerupt Kieran. —La care frizerul a început să plângă. Apoi au venit cei de la pază și Phil a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și mai era și ministru! Finalul ar fi putut foarte bine să aducă o satiră amară pe tema corupției politice, dar piesa era, În esență, o comedie sentimentală. Și le plăcuse - spectatorilor le plăcuse la nebunie. Își arcuiseră spinările colective și torseseră de plăcere, se rostogoliseră și dăduseră din lăbuțe, În timp ce Oscar le gâdila burticile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu care mă întâlnisem încă din anii școlii pe pânza cinematografului. Auzind trăncăneala lor zilnică despre teatru, mi s-a trezit - odată cu cealaltă foame - și aceea de artă, așa că mi-ar fi plăcut să mă bag în discuția despre Glumă, satiră, ironie a lui Grabbe, o piesă care e posibil să se fi aflat în repertoriu; dar am rămas mut și am continuat să mă înghesui în acele învățăcele într-ale artei actoriei, oricât de lipsite de forme și de osoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oile și ne-am Întors tunși. Ageamiii care ciocoiesc prin Pathé-Baby Club ne-au sastisit: din selecția Jannings pe care ne-au arătat-o lipsesc chestiile cele mai pline de miez și finețe. Și ne-au tras chiulul cu adaptarea satirei butleriene Ainsi va toute chair, Suntem oameni. — E ca și cum ne-ar fi pus-o, a zis Pumita. Filmele lui Jannings ie toate unu ș-acelaș Suntem din carne. Îți arată mereu acelaș șoz: la Început te copleșesc cu fericiri, apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lambkin Formento. Ne roade o inspirată bănuială. Există oare, În carne și oase, asemenea personaj? Nu cumva e, oare, vorba de o rudă, sau măcar de un ecou, al acelui Lambkin, fantoșa imaginară care și-a Împrumutat augustul nume unei satire de Belloc? Farse ca aceasta reduc numărul posibilelor carate ale repertoriului informativ, care nu poate aspira să primească un alt avans - să se priceapă bine lucrul acesta - decât al purei și simplei probități. Nu e mai puțin impardonabilă ușurătatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
personalitatea inconfundabilă, accentul ales ale unui Vilaseco deja matur, cel din Caleidoscop, care s-a manifestat În revista Proa, deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să producă cu intenție satira Viperine, a cărei insolită duritate de limbaj a Îndepărtat de el - pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca și pseudonimul unic ales de autori și numele editurii căreia aceștia Îi atribuie publicarea lor. Și asta pentru că Borges și Bioy trec printr-un proces de analiză-sinteză a unui scriitor nou. Acesta are un ascuțit simț al umorului, gustul satirei literare, sociale și chiar politice, mai profund decât fiecare din ei În parte, plăcerea de-a dreptul joyciană de a se juca cu vorbele, de a la exploata posibilitățile parodice, de a desface și reface structurile orale din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de soție. Dar de ce Albania?, Întreabă cineva. Știi ceva despre albanezi? replică De Niro. Nu. Păi tocmai asta e, par din altă galaxie, oamenii vor crede cu ușurință tot ce le vom spune despre albanezi. Nu am văzut niciodată o satiră atît de rampantă, nici măcar arabii n-ar fi reușit ceva așa de radical, de fundamentalist, nici măcar cu glaspapir, e atacată cu garda jos și upercut-uri de un sarcasm necruțător, aproape invizibil dublat de o amară ironie, toată societatea, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obiect, d-l Alex Ștefănescu citează: "...Guvernatorul giruietelor de ceară i se înfățișează șlui Gruia Novacț ca o sinteză de Ťliteratură, teorie literară, sociologie, filosofie punctuală și exemplară, lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic și satiră, politică, germanistică, turismť etc. etc." Din aglomerarea aiuritoare a domeniilor cunoașterii, am reținut copularea conceptelor "comic și satiră" într-o sintagmă care ar putea fi cel puțin redundantă dacă cele două noțiuni nu s-ar afla într-o relație specială
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
sinteză de Ťliteratură, teorie literară, sociologie, filosofie punctuală și exemplară, lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic și satiră, politică, germanistică, turismť etc. etc." Din aglomerarea aiuritoare a domeniilor cunoașterii, am reținut copularea conceptelor "comic și satiră" într-o sintagmă care ar putea fi cel puțin redundantă dacă cele două noțiuni nu s-ar afla într-o relație specială a cărei nuanțare e, de fiecare dată, obligatorie. Faptul mi-a reținut atenția pentru că nu era pentru prima
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
coautori, Ghid de pregătire pentru bacalaureat. Limba și literatura română, Editura Sigma, București, 2007), următoarele: "...O scrisoare pierdută ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii..., orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie..., asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul..." (p. 368). Cu cine să se "asocieze" comicul dacă nu cu umorul și satira, ironia etc.? Dar e corect a spune "se asociază"? Sau comicul, pe de o parte, și celelalte, pe de altă parte
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]