1,927 matches
-
râde de semeni, de ființe care îi seamănă lui însuși și râde de sine, cum ar râde de oricare altul. „Satira” lui dezvăluie condiția omului, de care nu omul e vinovat, fiind de aceea demn de iubit și de salvat. [...] Satiricii sunt totdeauna exteriori lumii pe care o satirizează, în timp ce Creangă face parte cu trup și suflet din comunitatea eroilor săi. VLADIMIR STREINU SCRIERI: Scrierile lui I. Creangă, I-II, pref. A.D. Xenopol, cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu, Iași
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ale lui Shakespeare. Gazeta încearcă să țină la curent cititorul bănățean cu viața literară din România, reluând din ziarele și revistele bucureștene articole și știri (polemicile Junimii cu B. P. Hasdeu, discuțiile de la ședințele Academiei Române ș.a.). Se tipăresc și versuri satirice, inspirate de aspecte sociale lugojene, anecdote populare, versuri umoristice scrise în graiul bănățean ș.a. Au mai colaborat Anastasia și Letiția Tempea, Leontin Simionescu și M. Besanu. R.Z.
DESTEPTAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286742_a_288071]
-
ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
cele asupra „iudaizării” presei și a literaturii române, denotă o regretabilă alunecare spre naționalismul extremist. Însă negarea creațiilor celor doi scriitori, cărora li se recunoștea totuși talentul, își avea punctul de plecare, de asemenea, într-o temperamentală „inaderență la spiritul satiric” (observată de Pompiliu Constantinescu) și în concepția sa inițială asupra „clasicismului” artei. Tendențioase și mult prea subiective, cele două studii n-au convins opinia publică. Un real folos a adus în schimb istoriei literaturii române prin antologia Din poezia noastră
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
și a romanului, în special, asupra relațiilor interumane, asupra iubirii, dar și să consemneze reverii, experiențe onirice, precum trăirea în întregime „a Antichității grecești într-o noapte”, în pagini de autentică poezie. După 1933, prozatorul va mai da câteva povestiri satirice, o nuvelă, Boresele din peșteră, în care mediul tradițional al satului de munte este bine surprins, și două nuvele istorice, Evocare și A doua întâlnire, ambele de o artă superioară. Personalitate contradictorie, D. a lăsat o operă inegală, din care
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
omogenitatea psihologică a copilului. Scaunul de pânză al actorului (1985) face să se întâlnească cele două vocații ale lui D., cea de scriitor și cea de actor. Micul volum, în format de buzunar, este „un amestec de jurnal intim, literatură satirică, opinii despre teatru și mai ales despre cinematografia română” (Valentin Silvestru). Umorul stă alături de amintire, fanfaronada inteligentă de duioșia sfioasă, totul în forma unor mici bijuterii de vervă și stil. SCRIERI: Șugubina, București, 1977; La noi, când vine iarna, București
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
poetice, mai cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
accesibil. Era un colaborator apreciat al publicațiilor epocii: „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia literară”, „Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Propășirea”, „Zimbrul”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „România literară”, „Revista română”. Poeziile lui, cu accent patriotic, satiric sau meditativ, sunt lipsite de pretenții. O comedie originală, nesemnată și netipărită, compusă prin anii 1835-1840, îl poate așeza pe autor printre primii noștri dramaturgi. Consacrat ca fabulist, D. se bucură în timpul vieții de multă prețuire; M. Eminescu, în Epigonii
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
linia lui Tudor Arghezi. Volumul de povestiri Ioana din primăvară se bizuie pe virtuțile amintirii și evocării, specifice scriitorilor din Moldova. De semnalat arta autorului de a face o mișcare de translație dinspre trecut înspre prezentul cotidian, creionând câteva portrete satirice memorabile ale activistului obtuz sau ale responsabilului de cadre bicisnic. În 1989, D. publică rezultatul unor îndelungi cercetări asupra operei lui Eminescu, sub titlul Poetică eminesciană, un prim volum fiind Temeiuri folclorice, în care-și propune să definească „miezul și
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
le-au urmat I.Gr. Marin-Slujeru ca secretar de redacție și V. Rusu ca redactor responsabil. Publicația are în primul rând un caracter social, dar nu lipsesc nici rubrici literare precum „Colțul vesel”, „Biblioteca noastră” și „Vitrina cărților”, unde apar versuri satirice (de Toma Murgoi-Jiboteanu, N. Lebedi, C.S. Anderco) și diverse recenzii (de M. Iosifaș și Ion Berinde). Totuși, de remarcat sunt mai degrabă câteva texte republicate în afara acestor rubrici, și anume două poezii de Aron Cotruș (Maramureșul, Transilvania), ca și o
GRAIUL MARAMURESULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287331_a_288660]
-
bilunară „Revista nouă”. În 1906 devine, împreună cu G. Coșbuc, director al revistei „Vieața literară”, de care amândoi se despart un an mai târziu. Între 1914 și 1916 redactează în întregime revista „Războiul popoarelor”, iar în 1915 întemeiază, în colaborare, publicația satirică „Mojicul”. În aceeași perioadă i se oferă conducerea revistei-magazin „Astra”, la care va scrie câțiva ani. De asemenea, se va afla la direcția ziarelor sibiene „Dacia traiană” (1920-1921) și „Înălțarea” (1922). Colaborările sale nu se limitează la revistele și ziarele
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
care și-a îndreptat atenția au fost Victor Hugo și Alfred de Musset, din care a tălmăcit numeroase versuri. Din opera celui dintâi a selectat poeziile și poemele cu tematică exotică, fără a le neglija nici pe acelea cu caracter satiric. Din Musset a transpus câteva mari poeme, precum Rolla, Noaptea din octombrie și Noaptea din mai. Toate s-au bucurat de aprecieri favorabile, cunoscând o mare răspândire. Ceea ce distinge tălmăcirile sale este cursivitatea deosebită, rezultată nu numai din fraza echilibrată
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
pare-se inspirat după un roman al lui Alphonse Karr, se încropește o poveste de dragoste, cu personaje fantomatice, convenționale, frizând ridicolul prin patetismul lor, pe când în Vlăsia sau Ciocoii noi autorul încearcă, pe urmele lui N. Filimon, o frescă satirică în care țara este imaginată ca o „vlăsie” aflată la discreția profitorilor politici. Deoarece procedeele de compoziție se amestecă, iar personajele mai interesante sunt abandonate pe rând, epicul se dispersează și romanul cedează manierei foiletonistice, urmărind încurcăturile unui aprins june
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
, revistă satirică săptămânală scoasă la Pesta de la 5 ianuarie 1867, de Iosif Vulcan. Este, de fapt, numele sub care își continuă apariția revista „Umoristul”. După mai bine de patru ani, la 7 martie 1871 - odată cu retragerea lui Iosif Vulcan de la conducere -, își
GURA SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287385_a_288714]
-
1881, avea să și dispară. O serie nouă apare între 1901 și 1903. Păstrând întru totul orientarea programatică a „Umoristului”, mai ales în perioada când apărea la Pesta, G.s. publică scrieri în proză, poezii și piese de teatru cu caracter satiric, cele mai multe nesemnate ori semnate cu pseudonime sub care se ghicește adesea numele lui Iosif Vulcan. În genere, literatura apărută în coloanele ei, purtând uneori semnătura unor B. Petricu, I. Tripa, S. Ștefănescu și chiar I. Pop-Reteganul sau Gh. Tăutu, este
GURA SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287385_a_288714]
-
schimbări, dar fără izbândă, Ioan Slavici, aflat o vreme printre redactori. Se acordă un spațiu larg creațiilor folclorice, fapt datorat, în bună măsură, colaborării constante a lui I. Pop-Reteganul. Au apărut aici doine și hore din Transilvania și Banat, strigături satirice, cimilituri, snoave, legende și povești. Începând cu anul 1901, revista reapare la Arad, sub îngrijirea lui I. Russu-Șirianu și I. Suciu. Comparată cu „Umoristul”, de la care preia nu numai programul, ci și modul de prezentare, G.s., deși a apărut o
GURA SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287385_a_288714]
-
Ca și în ziaristică, observă esențialul și îl narează direct, rapid, sugestiv. Cantitatea de informație pe unitatea de descriere e maximă. Câteva volume cu schițe magic-fantastic-ironice, Personaje de rezervă (1985), Povestitorii (1988), Veselia generală (1992), au fost clasificate drept literatură satirică și implicit eliminate din discuțiile serioase despre raportul dintre autor și textul produs de el. Lumea văzută de un român rupt în fund (1996) aplică tehnica eliberării de complexe la relatările de călătorie, care devin astfel polemice față de „complexul Dinicu
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
pe baza respectării criteriului formal, și poemul Pe lângă plopii fără soț, dintre cele mai modeste, ca valoare literară, din toată opera eminesciană. Un al doilea grupaj reunește integrala celor 31 de sonete, repartizate în două categorii: sonete lirice și sonete satirice. În sfârșit, a treia secțiune reia Scrisorile, adăugând celor cinci texte cunoscute o variantă ca și inedită a Scrisorii III. Contribuția cea mai însemnată a antologiei în materie de textologie constă în discutarea critică a celor două variante ale Luceafărului
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
, săptămânal satiric și literar apărut la București între 5 ianuarie și 26 martie 1869, 1 ianuarie și 7 iulie 1870, 6 și 31 ianuarie, 3 octombrie și 31 decembrie 1871, la 9 ianuarie 1872 și, după un interval de patru ani, între
DARACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286687_a_288016]
-
gazetei în concordanță cu aceea nu mai puțin neliniștită a redactorului, N. T. Orășanu. Camuflat în primii ani sub pseudonime diverse, acesta recunoștea în 1871 că redactează periodicul. Versurile și proza publicate aici se apropie de buna tradiție a scrisului satiric românesc ilustrată de V. Alecsandri, B.P. Hasdeu, Anton Bacalbașa și I.L. Caragiale. Ceea ce individualizează revista între publicațiile satirice ale vremii, în afara nivelului literar onorabil, este atitudinea politică. D. se situează într-o permanentă opoziție, criticând deopotrivă liberali și conservatori, boieri
DARACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286687_a_288016]
-
sub pseudonime diverse, acesta recunoștea în 1871 că redactează periodicul. Versurile și proza publicate aici se apropie de buna tradiție a scrisului satiric românesc ilustrată de V. Alecsandri, B.P. Hasdeu, Anton Bacalbașa și I.L. Caragiale. Ceea ce individualizează revista între publicațiile satirice ale vremii, în afara nivelului literar onorabil, este atitudinea politică. D. se situează într-o permanentă opoziție, criticând deopotrivă liberali și conservatori, boieri, ciocoi și burghezime, precum și pe prințul străin. În numerele 25 și 28 din 1870, sub două scrisori din
DARACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286687_a_288016]
-
Iași, în culegerea Ziorile (1854): fiziologii, cugetări sceptice, mici scene epice cu figurație terifiantă, epistole al căror model vizibil e Gr. Alexandrescu (Epistolă către duh). El nu adaugă nimic nou motivelor în circulație, moralizează continuu sau demască racilele vremii. Un satiric curajos, cu limbaj direct și viguros („la răi să dau oglinda câteodată în obraz”) arată versurile publicate în „Steaua Dunării” și în Poezii noue, din 1856, precedate de Scrisori din Țara Țânțărească. Crezul său, transformat în laitmotiv și trecut în
DASCALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
nici o notă distinctivă față de c. liric, ea se constituie ca specie aparte, din cauza funcției sale și a lipsei de text muzical. Liricizarea unor balade a dat naștere la c. lirico-epic, aflat la limita dintre genul epic și cel liric. C. satiric, dacă se admite existența unui gen satiric, n-ar mai putea fi inclus în genul liric. La toate dificultățile ivite în încercarea de clasificare a c. se adaugă și confuzia determinată de neconcordanța dintre accepțiunea populară și cea științifică a
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
se constituie ca specie aparte, din cauza funcției sale și a lipsei de text muzical. Liricizarea unor balade a dat naștere la c. lirico-epic, aflat la limita dintre genul epic și cel liric. C. satiric, dacă se admite existența unui gen satiric, n-ar mai putea fi inclus în genul liric. La toate dificultățile ivite în încercarea de clasificare a c. se adaugă și confuzia determinată de neconcordanța dintre accepțiunea populară și cea științifică a unor termeni (horă, în nord-vestul țării, înseamnă
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
și Meșterul Manole. Asociațiile par pe alocuri forțate și servind numai în parte argumentația. Volumele Pentru contra (1991) și Râsete în Parlament (1994) relevă, primul, un îndemânatic versificator, autor de spumoase cronici rimate și de poezii ocazionale, nu o dată cu substrat satiric, al doilea, pe vorbitorul ce, exploatând orice situație umoristică, riscă să nu depășească linia simplului amuzament. C. a mai publicat antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului liric (1977), antologia Drumuri și zări (1982, în colaborare). A scris prefețe la
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]