3,958 matches
-
pe lăzile de pe punte --asemeni unor cadavre, sau cufundați în meditație, cu picioare stângace, eliberate, și burți uriașe. O noapte tristă, umedă, cu fulgi de funingine de la cărbunele ieftin. Ofițerii mărunți, îmbrăcați în alb, ce pășeau peste trupurile culcate pe scânduri. O tânără texană s-a strâns lângă mine în haină; mi-a spus cu franchețe că încercase să dea de un alt american în mulțimea aceea de străini. Așa că a stat lipită de mine toată noaptea, iar în răcoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca volumul să-și găsească locul în biblioteca voastră! Sper că din tot ce-am spus, să fie mereu INVITAȚIE la teatru! Cu toată dragostea, dir. Teatrului ,,Cărăbuș”, Florin Chirpac. Gânduri de autor Am scris mult teatru, mai ales pentru scândură - adică pentru Teatrul cel Mare, scenarii de film de scurt - metraj, scenarii de teatru transmise la tv și la Radiodifuziunea Națională. Toate aducându-mi un premiu și calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România. Dar în urmă cu peste
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
zile m-a urmărit ideea că doar ora foarte înaintată - două noaptea - i-a împiedicat s-o facă. Așadar, intenționez să mă arăt inflexibil. Nu și îndărătnic. Îmi dau totuși seama că pășesc pe o muchie îngustă sau pe o scândură foarte fragilă, dar aș dori să înaintez încă o clipă pe ea; pregătit sau nu, am așteptat ani la rând să se acumuleze toate aceste sentimente în mine și să mă eliberez de ele.) Desigur, circulă în lung și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atunci am auzit-o pe mama lui chemându-i la masă. "Ei, să vezi acu' chelfăneală!" mi-am zis, fiindcă știam ce mă aștepta pe mine acasă. În plus, taică-su era tare supărat: meșterea ceva și tot potrivea o scândură și nu ieșea ce vroia el: "Pe unde umbli, în loc să mă ajuți?! Uite, am tot tăiat din scândura asta s-o potrivesc și acu-i prea scurtă! Dacă erai aici s-o ții, ar fi fost gata, dar așa, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zis, fiindcă știam ce mă aștepta pe mine acasă. În plus, taică-su era tare supărat: meșterea ceva și tot potrivea o scândură și nu ieșea ce vroia el: "Pe unde umbli, în loc să mă ajuți?! Uite, am tot tăiat din scândura asta s-o potrivesc și acu-i prea scurtă! Dacă erai aici s-o ții, ar fi fost gata, dar așa, de unde să iau altă scândură?! Acuș vine vecinul să-i dau masa, și eu ce să fac?! Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce vroia el: "Pe unde umbli, în loc să mă ajuți?! Uite, am tot tăiat din scândura asta s-o potrivesc și acu-i prea scurtă! Dacă erai aici s-o ții, ar fi fost gata, dar așa, de unde să iau altă scândură?! Acuș vine vecinul să-i dau masa, și eu ce să fac?! Și uite ce murdar ești! Ce-o să zică mama când te vede?!" Hm! mi-am spus. Scapă ușor, pe mine taică-meu m-ar fi pocnit deja, urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trupul bărbatului și, așa, învăluiți amândoi în lumină, stătură o clipă și ajunse până la mine miros de ploaie și iarbă curată, de rouă și flori, mirosul soarelui de dimineață... Primul care se desprinse fu copilul. Se îndreptă spre masă, luă scândura și trase ușor de ea, s-o potrivească. Am văzut cum scândura aceea s-a lungit, s-a lipit de celelalte două și masa era gata, lustruită și parcă făcută dintr-o singură bucată. Nu știu dacă era de-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajunse până la mine miros de ploaie și iarbă curată, de rouă și flori, mirosul soarelui de dimineață... Primul care se desprinse fu copilul. Se îndreptă spre masă, luă scândura și trase ușor de ea, s-o potrivească. Am văzut cum scândura aceea s-a lungit, s-a lipit de celelalte două și masa era gata, lustruită și parcă făcută dintr-o singură bucată. Nu știu dacă era de-adevărat poate am visat, nu știu cum a făcut, dar masa era acolo, gata. Vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se părea o necuviință să întreb. Știam că ține foarte mult la secretul lui când mă uitam la el, știam că secretul acela e mai prețios pentru el decât viața lui. Am tăcut. Mă uitam fix la unul din nodurile scândurii care ținea loc de bancă și tăceam. Hai, spune ! Spune-odată! Oamenii mării nu-și pierd ușor răbdarea, dar când o fac, e de rău. Mi-am luat inima-n dinți, m-am uitat cam cât mai e până la mal aoleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vrea să treacă de partea cealaltă a autoservirii și dă colțul, încercînd să se strecoare printre capătul raftului și o piramidă din cutii cu fasole. Schimbă coșul din mîna stîngă în dreapta, să nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blestemîndu-se în gînd că nu a fost în stare să-i spună mai multe maistrului. În urma lui, Cornea își îmbrăcă șuba de șantier și pleacă printre zidurile goale ale noii secții să controleze dacă au fost acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate vreunul știe ceva. Bogdan era pe-aici, chiar mai înainte l-am văzut spune unul din mecanici. Cornea trimite pe cîțiva să-l caute pe Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia la sigur Cornea. Păi..., cum, nu știți? Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți, mai ales de fetele frumoase, cum cred ei. În sat s-a vorbit mult: abia acum, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o ladă de citrice, cu fusta ridicată pînă la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu apă și urcă la etaj. În dormitor, rezemat cu șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe jos, că n-au unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai are ceva de mîncare: nimic. Doar un cățel murmură, pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un... un copil; mă rog!, un tînăr. Te-am recunoscut abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția lui Lazăr. După un timp lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
său fără nici un chef, surd la mulțumirea fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare trecere a sa prin dreptul barului, să vadă cum merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să ne jucăm. Întinzi coarda, Vic! se supără directorul adjunct. Nu denigra un efort depus. Pentru ce s-a depus efortul? Revistă ? Luați un text de revistă, ori pe Shakespeare. Lui Vlădeanu nu-i facem un serviciu dîndu-1 astfel pe scîndura scenei. Nemaivorbind, să mă ierte Mara Nedelcu!, de personajul feminin, excelent făcut, dar nu convingător pentru ceea ce se spune despre el. "Pot să mă duc undeva să mănînc, apoi să prind coloana spre uzină gîndește Mihai. Ce naiba s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de rânduri, cum fuseseră doborâți de mitraliere În momentul deschiderii focului, În jurul orei 16.30-17.00, a fost adus un grup de cincizeci de evrei „Întregi” luați dimineața de la circumscripția de poliție nr. 4 să muncească În gară la descărcat scânduri din vagoane de marfă. După terminarea lucrului, au fost trimiși Înapoi la circumscripția de poliție, Însă nu au fost eliberați, după cum se așteptau, ci au fost duși În marș rapid la Chestură: „Ajunși la Chestură am fost puși să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
la Îmbarcarea evreilor În vagoane au fost prezenți adjunctul șefului de gară Nicolae Săvinescu XE "Săvinescu, Nicolaie" și inspectorul Rivalet XE "Rivalet, Claudiu" . Comisarul și-a mai amintit că „lucrătorii CFR din gara Iași au primit ordin să bată cu scânduri geamurile dela vagoanele de marfă În care au fost Îmbarcați locuitorii evrei din orașul Iași”69. Acestea erau vagoane care aveau totuși ferestre. Manevrele pentru despărțirea vagoanelor cu ferestre de cele fără ferestre sau cu orificii mici În apropierea tavanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
de animale - În special cai și vite -, aveau ferestre de aerisire la margini și niște ferestruici În apropiere de tavan, În majoritate cu grilaje. Obloanele au fost bătute În cuie pe dinafară, iar fereastra de aerisire a fost acoperită cu scânduri groase, bătute În cuie de către ceferiști. În vagon era o duhoare Înăbușitoare: „Nu am fost lăsați să deschidem obloanele de la vagon. Când s’a Încercat acest lucru s’a tras șîn noiț cu armele”87. Iar un alt evreu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
de marfă. Trenul a stat În gară câteva ore... Vagoanele erau Închise ermetic și ne sufocam. Trenul a pornit cu cadavrele aflate În vagoane”92. Ceferiștii au fost cei care au muncit toată noaptea, pe Întuneric, la Închiderea ermetică, cu scânduri groase, a vagoanelor: „Fiind Întrebat de noi de ce face aceasta, a răspuns: «Așa am ordin»”, a declarat un evreu care a fost Înghesuit În vagon Împreună cu Încă 130 de oameni. „După aceia tot trenul a fost tras pe o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]