1,573 matches
-
dădeam cu sania, până ce veneau să ne ia acasă să mâncăm sau ne luau că era seară. Acasă, ajungeam înghețate bocnă și uneori începeam să plângem de la căldură, căci căldura ne provoca durere. Până a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și speram să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța noastă a fost stricată. Nu am aflat cine a fost infractorul, dar mare scârbă și jale am avut! Am fost și cu colindatut și cu uratul, mergeam din casă în casă, era foarte plăcut să vedem cum persoanele din sat ies să ne asculte. Și scoteu afară copiii mai mici să se uite. Noi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
deloc speriată. Era mai scund decât mine și nu putea cântări mai mult de șaizeci de kilograme - din câte Îmi dădeam eu seama, cel mai rău lucru care mi se putea Întâmpla era să mă atingă. M‑am scuturat de scârbă imaginându‑mi miile de feluri În care el o atinsese deja pe Lily, care dormea Încă adânc În umbra lui protectoare. Cine dracu’ Îți Închipui tu că ești? Ăsta este apartamentul meu și aș dori să pleci. Acum! am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o fi spus unei fete atât de drăguțe și m‑am rugat să nu Înceapă să plângă. Însă, În loc de asta, ea a Întors spre mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe șleau: — Șefa ta e cea mai mare scârbă. M‑am holbat la ea o clipă, după care mi‑am revenit. — Nu‑i așa? am zis eu și am izbucnit amândouă În râs. Ce am de făcut? Miranda o să‑mi remarce prezența În vreo zece secunde, așa că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te pupă scabros, vrea să ți se strecoare pe sub piele În orice chip. Îmi trezește o mare scârbă de câte ori Îl văd, dar nu știu de ce, tocmai prin contrast, Îl tot apăr de M., o altă lichea, amantul Fialkăi; e o formă de perversiune la mijloc. (joi) Azi mă Întâlnesc cu Pituț să mergem la cenaclul „Junimea”; citește teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru el. Ei sunt nevoiți să se zbată pentru mine. De-acum Încolo, voi iubi poate pentru totdeauna un idol, așa cum Îl doresc eu. Pe Pământ nu merită să iubești oameni. Urmăresc cu atâta perseverență contactul fizic, Încât mi-e scârbă de toți, de toate, și numai lângă idolul meu voi putea gusta de-acum plăcerile dragostei, prin intermediul filosofiei. 22 aprilie 1960 (vineri) Azi, la ora 15.56, a avut loc cea mai dureroasă lovitură care mi s-a putut da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
4 mai 1960 (miercuri) Am luat 7 la rusă - un mare eșec, pentru că Dinu a luat 10. Dar mă lasă atât de rece Dinu sau alții de genul lui, sunt atât de reduși cu toții, Încât mi-e pur și simplu scârbă. M-aș răzbuna crunt pe Horia, dar nu merită atenția mea. Toți sunt la picioarele mele, iar eu mă Închin unui singur zeu: idolul visurilor mele, pe care l-am numit Arthur. Mi-a plăcut de mult numele acesta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e acasă. Ce nerușinare! Eu, care-i spusesem că-mi face plăcere să vină, iar mama și tata acum... Dar m-am consolat cu replica mea cea mai justă, spunându-mi: „Așa sunt oamenii“. Pur și simplu mi-a fost scârbă În acel moment de toți. Acum mă culc devreme (la 9), ca să mă scol mâine la 5.30 pentru că am teză și nu știu nimic. Tot idolul meu este cel iubit... 11 mai 1960 (miercuri) Am chiulit de la politehnizare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
actio; orice discurs trebuie suprimat Înainte de a recurge la un model. Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între cioburile discursului rupt, Încerc să recuperez sisific intervalele realului. (miercuri) Jurnalul lui A. 17 aprilie 1963 (miercuri) Scârbă de viață! Fii cât mai plină! Dacă nu vei fi, te voi face eu, să știi! Martin! Altul! Alții vor veni! Oare? 18 aprilie 1963 (joi) De ce mă chinuiesc să scriu? Vreau să dorm, beția cere somn. N-am pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a terminat și cu Dinu. Nu știu de ce astăzi nu mi-a putut stăpâni repulsia pentru atingerea lui fizică. Nu l-am lăsat să mă sărute, mi-e scârbă și dezgust. Am o criză depresivă, care durează de câteva zile. A fost contrariat și mi-a dat de Înțeles că el nu mă va mai căuta de-acum Încolo. Ducă-se dracului! Numai să nu rămân fără companie, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu știu ce am. Sper că o să urmeze o perioadă În care să pot scrie mai departe mult. Pe Vasile Îl detest. Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe urme cele ce s-au petrecut cu idiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O să mă duc cu Crângulescu. Ce bine e de el! E consacrat, e liber, e nebun și știe să-și respecte nebunia... N-am nici un punct de sprijin. Și În momentul În care sper că Îl găsesc senzația aceea de scârbă, de renunțare, mă face să arunc totul, ba chiar mă Îndeamnă să nu mai caut nimic. Soartă, rupe-mă de starea asta; oricum, dar rupe-mă! Seara m-am dus cu Martin la o oră de filosofie. Oh, cât aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost În stare să mă sărute, din cauza timidității. Dacă dovezile lui de afecțiune m-ar fi cucerit, aș fi renunțat azi la Petre. Dar așa... Am În mine un diavol. Sunt momente În care spun: nu mă duc, mi-e scârbă, mi-e frică... Dar rațiunea din mine mă-ndeamnă să mă duc, să scap odată de feciorie. Câteodată, simt o plăcere nespusă la gândul că-l voi strânge În brațe pe Petre, visul meu nebun de acum doi ani. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aveam un sentiment oarecare pentru Petre? Nu Înnebuneam? Așa, am fost foarte calmă și am râs de prostia altora. Să vedem, va veni joi Petre la Întâlnirea cu mine? Cred c-am să-l expediez urgent, prea mi-a făcut scârbă. Deci minunat! În tren, am Înnebunit pe un puștan de 19 ani de la haltere. E tot la Dinamo. Bine am făcut, pentru că a intervenit o problemă cu Eugen: azi credeam că e Festivalul „Labiș“, la care aveam bilet. Însă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cum am să reacționez. Ea e atât de proastă, că se complace În situația de victimă; se vorbește Încă de Întâmplarea hazlie de la revelion, oh, și ce urât Îi miroase gura: am mușcat-o de umăr ca să nu vomit de scârbă, când a vrut să mă sărute. (marți) Am o colegă unguroaică de o mare delicatețe a gesturilor; este extrem de bine educată, atât de atentă cu mine, că n-o pot jigni nici cu o floare; mă invită la ea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un coleg care stă pe lângă mine. Unul din cei doi ne-a ajuns din urmă și ne-a invitat la bar. Ce bar?... Să fie nevoie după aceea să vă satisfac pe voi? Nu de alta, dar mi-e cam scârbă. Și totuși, undeva, În lumea asta, există dragoste albastră... Frumoasă ca speranța zorilor de zi... 16 decembrie 1964 (miercuri) De multe ori, vorbesc cu bătrânii. Ei sunt niște oameni liniștiți, ba chiar cuminți. Au Însă un mare regret: tinerețea. Zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
porci amândoi. S-au acuzat reciproc de prostie. La plecare, și-au strâns călduros mâna, făcându-și unul altuia complimente. Am plecat cu Doru. Mă ștrangula plânsul. Nu scosesem nici o lacrimă În clipele acelea Înfiorătoare. M-a trimis acasă cu scârbă. Niciodată nu fusese el altfel, dar atât de brutal nu-l văzusem Încă. O priveam și zâmbeam. Era atât de pierdută În problemele ei vitale... — A doua zi, m-am dus la Doru. I-am căzut la picioare. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de mine. L-am rugat, l-am implorat, degeaba. Totuși, a fost generos. Mi-a promis că o să mergem undeva pentru vreo 2-3 zile. Mâine plecăm. Călătorie de adio... — Și acum, Angelo, o să poți să suporți toate astea? Mi-e scârbă de toate, am uitat să mai râd, să mă mai bucur... Scârbă? De tine să-ți fie În primul rând, dar apoi să-ți fie și de cei doi adorați ai tăi, și de toată lumea, că toată e așa. Bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
generos. Mi-a promis că o să mergem undeva pentru vreo 2-3 zile. Mâine plecăm. Călătorie de adio... — Și acum, Angelo, o să poți să suporți toate astea? Mi-e scârbă de toate, am uitat să mai râd, să mă mai bucur... Scârbă? De tine să-ți fie În primul rând, dar apoi să-ți fie și de cei doi adorați ai tăi, și de toată lumea, că toată e așa. Bucurii? Există și ele și le vei avea și tu, de-acum Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine Încă 20 de ani. De-abia când am ieșit pe ușă am auzit-o pe Angela izbucnind În plâns. Se ținuse totuși tare... 22 decembrie 1964 Goi. V-am văzut pe toți goi de fard și mi-a fost scârbă. Nu puteam fi ca voi. Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. Mă credeți ca făcând parte dintre voi. Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc. Destul. M-am retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca făcând parte dintre voi. Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc. Destul. M-am retras În mine și vă privesc. Impenetrabil e fardul meu. De după el vă văd goi și mi-e scârbă. 23 decembrie 1964 Am luat frumosul din mine, așa cum era el, și l-am zvârlit În mijlocul oamenilor. Au trecut peste el ca peste o grămadă de gunoi, sărind. Se temeau. Am luat frumosul din mine și l-am Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochi stranii, pe care viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între persoane apropiate; apoi un tânăr a venit În fața ei și, În timp ce ea era complet străină de cel care o agresa, a sărutat-o. Am rămas uluit. Fără reacție. Cei doi golani au Întins-o. Colega mea a scuipat cu scârbă. Și-a șters buzele. Și le-a spălat. Era teribil de furioasă. Degeaba! Pentru mine, era pierdută. Nu eram gelos, eram trist. Trist că ceva În mine s-a rupt definitiv și că nimic nu mai este posibil Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Poate că dumneata ai și mâncărimea scrisului? Ce? Încetul cu încetul se mai descreți. Avea suflet bun. Se credea cel mai iscusit secretar de redacție din România și, deoarece lumea nu-l aprecia ca atare, se simțea nedreptățit. Îi era scârbă că trebuie să muncească mai rău ca un hamal la un ziar obscur, în vreme ce alții, nedemni să-i stea alături, se îmbuibă și se lansează prin redacțiile jurnalelor de mare tiraj. Pentru că tânărul Herdelea era de "dincolo", secretarul îl însărcină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]