3,072 matches
-
rachiului. Cei cărora le destăinuia acea aspirație nu știau, cu siguranță, cu ce se îndeletnicește un "subsecretar de stat". Dar din faptul că "subsecretarul" era "de stat", înțelegeau că era vorba de o funcție importantă. De aceea clătinau din cap, sceptici. Nu vedeau cum putea cineva din Lisa să ajungă la o treaptă atât de înaltă. Și, ca să nu-și arate îndoiala, goleau paharele, trîntindu-le apoi pe tabla de zinc a tejghelei: "Mai dă-ne un rînd". Deși eram la curent
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează ziua numelui. Foarte bine! Foarte bine! Partenera lui Își Întinse brațele În direcția lui Rafaelito, care privea toată scena nedumerit și temător. LÎngă el, Martin zîmbea mai sceptic ca niciodată. — Să te vedem acum, hai, du-te și-l Înghionti cu cotul. Sărbătoritul se ridică, se opri o clipă, apoi Înaintă neîncrezător spre masă; În viața lui nu-l urîse atît de tare pe vărul său; ba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apa, mai-mai să-și scoată și timpanul și pe urmă, suplu și fără să alunece de loc, se urcă din nou la trambulină și zboară prin aer realizînd saltul mortal numărul treizeci și unu din după-amiaza aceea, urmărit de privirile sceptice și Încărcate de ură ale băieților din cartierul Marconi, care astăzi o să-și trimită iubitele singure acasă, fiindcă vor să-l aștepte pe străin la ieșire, acum cîteva zile i-a făcut cu ochiul Elenei, iubita lui Pedro și Enrique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Daniel Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea bateristului și mîinile lui care biciuiau tobele. În bătaia lor dezlănțuită pătrunseseră În taina Întunecoasă a vieții nocturne și acum? subțiri, fără iluzii, mîini sceptice de profesionist, se prefăceau că nu știu ce lovitură să aleagă pentru a o aduce din nou În lumea În care o plăteau ca să se miște așa; ea nu se oprea nici o clipă și de data asta el trebuia s-o urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hipervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul, precum casetele chinezești lăcuite. Un sărac și sceptic fiu al clasei proletare cunoscuse o prințesă etc., etc. Ce vreau să scriu aici, fiindcă restul e-n cărți, e ceea ce nu am putut scrie nicăieri în literatura mea pentru că, vor ba lui Kafka, „asta nu se poate spune“. N-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
chiar așa, dragul meu. Păi, dacă n-ar exista, eu cred că n-ar exista nici lumea asta în care trăim, n-am exista noi, cu necazurile și bucuriile noastre, cu inevitabilii noștri prieteni și neprieteni. Cornel ăsta e cam sceptic. Și, puțin cinic. Și, poate ... multe altele la un loc. Mă gândesc însă că s-ar putea ca bunul meu prieten să fie imaculat ca petala unei flori, dar, din când în când, îi cam place să braveze. În fond
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ceva de genul ăsta. Știa ce spune; lucrase într-un centru de dezintoxicare din Brooklyn timp de aproape un deceniu, înainte să se retragă ca să-și salveze pielea și să pună pe picioare Wayfinders. Îi aruncă o privire de încredere sceptică, iar el se simți așa cum se simțise în toți anii lor de schimbări climatice - beneficiarul nemerituos al înțelegerii ei de asistentă socială. — Deci unde-i criza? Nu e ca și cum cineva te-ar obliga să-ți respecți niște promisiuni publice. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești studenți străluciți și sceptici. Un ultim caz, în cele câteva secunde care ne-au rămas. Iată o secțiune transversală laterală, care arată leziuni ale girusului anterior cingulat. Nu uitați că această zonă primește input de la multe regiuni senzoriale superioare și e conectată cu zone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și pe Daniel. Dar și mai ciudată era fața lui, condusă de un pilot pe care comenzile îl derutau. Gânduri străine mișcau acum mușchii aceia. Fața se zgâia la Daniel pe pragul înghețat de februarie. —Copilul Naturii, spuse Mark, puțin sceptic. Încerca să pună degetul pe o diferență mare. În cele din urmă, se lămuri: Ai îmbătrânit. Îl târî pe Daniel înăuntru și-l lăsă în mijlocul livingului, cercetându-l. Pe la colțurile ochilor îi izvorî apă sărată. Și totuși fața lui rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altcineva. Acum nu i se mai pare un delir. Mâine va fi mai rău. Se uită la ea, uitând de toate în afară de nevoia imediată. Îi cuprinde antebrațul cu degetele, măsurându-l. —N-ai mâncat deloc. Ba da. —Mâncare? întreabă el, sceptic. Ea nu e așa de slabă. Cine? —Ei, haide! Nu mă lua pe mine cu cine. Sora mea. Dar, la străfulgerarea ei de panică, râde limpede și adânc. — Ia uită-te la ea! Relaxează-te. Te luam și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a naviga spre necunoscut, fără nici un sens, ba mai mult liberi în sfârșit de strânsoarea sensului. Gândirea modernă cunoscuse alternativa dintre raționalism dogmatic și scepticism, amândouă variante ale raționalității „forte”; propu-nea totul sau nimic. „Gândirea slăbită”, în schimb, deși nefiind sceptică, refuză să-și pună problema adevărului ca fiind deci-sivă. Așa cum a scris Nietzsche, „lumea adevărată a devenit o poveste”. a) Lumini creștine în „noaptea” post-modernă. Istoricul olandez Johan Huizinga a publicat, la începutul celui de-al doilea război mondial, o
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
2001 și în ceea ce privește păstrarea intactă a libertăților democratice, și asta chiar dacă președintele și congresmenii s-au grăbit să grăbit să dea asigurări că aici nimic nu se va schimba, și că totul va fi cum a fost. Sunt, din păcate, sceptic că lucrurile vor sta chiar așa, nu susțin neapărat că bazele democratice instituționale vor avea de suferit. Altceva s-ar putea modifica. Într-o analiză a lui Francis Fukuyama despre modul de structurare a societății civile americane se vorbește despre
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cât mai mult posibil semnificația semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o ușă aflată sub peluza tribunei oficiale. După spațiile vaste ale cerului acum, cînd mergea printr-un pasaj îngust cu lumină artificială, trăia o stare de confuzie. Se hotărî în sinea lui că orice s-ar întîmpla, va rămîne aspru, sceptic și nu se va lăsa impresionat. Ajunseră într-un hol cu lifturi deschise de-a lungul pereților. Fata îl conduse într-unul spunîndu-i: — Urcați-vă la galeria executivului, sînteți așteptat. Lăsați-vă bagajul la mine; voi face în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prieteni noi se pot distra mai bine decît o pereche de prieteni vechi. — Și, atunci, cînd mă vei părăsi? — Poate că o să stau cu dumneavoastră. în seara asta, zise Martha uitîndu-se la el fără să-i zîmbească. — Poate! răspunse Lanark sceptic și bău. La început, gustul era oribil de dulce, apoi îngrozitor de amar, așa că-l înghiți rapid. Pe undeva îl auzi pe Powys spunînd: — ... dorește ca imediat consiliul să interzică fabricarea încălțămintei, pentru că pămîntul e ca trupul unei mame, și contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de faptul că poate fi găsit pe pămînt, și-i întîlnește în diverse poieni pe zeii lui Moise, Iov și Isaia, apoi pe Ecleziast, pe Iisus, pe Mahomed și pe fondatorii sectelor creștine, o expediție de raționaliști științifici, pe Voltaire, scepticul, pe George Bernard Shaw, socialistul, și toți o învață că Dumnezeu nu trebuie căutat ci trebui să lucrezi întru el cît se poate de inteligent și fără egoism, cultivînd mica bucățică de pămînt care ne aparține. Morala acestei povestiri e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din Antichitate ne dovedește limpede ce soartă îi așteaptă pe oameni când reacționează orbește la anumite situații sau când se supun unor doctrine false... Pentru moment, ne putem fixa un țel limitat. Trebuie să-i facem pe oameni să fie sceptici. Țăranul isteț, dar analfabet, care nu credea decât în ceea ce vedea, este strămoșul spiritual al savantului. La orice nivel de înțelegere s-ar afla, scepticul compensează parțial lipsa lui de cunoștințe prin această atitudine: "Dovedește-mi! Sunt deschis la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
moment, ne putem fixa un țel limitat. Trebuie să-i facem pe oameni să fie sceptici. Țăranul isteț, dar analfabet, care nu credea decât în ceea ce vedea, este strămoșul spiritual al savantului. La orice nivel de înțelegere s-ar afla, scepticul compensează parțial lipsa lui de cunoștințe prin această atitudine: "Dovedește-mi! Sunt deschis la minte, dar vorbele nu-s de ajuns ca să mă convingă!" - Voi, nexialiștii, vreți să spargeți tiparele teoriei ciclice a istoriei, asta ai în vedere? Grosvenor șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de fapt la îndoială verdictul favorabil pe care i-l dăduse mașina de evaluare Pp, ceea ce, uneori, îl cam nedumerea. Se hotărî ca la o dată ulterioară să cerceteze mai bine această mașină și să descopere de ce oameni în mod firesc sceptici îi acceptau, fără crâcneală, judecățile. Îi venise neașteptat de ușor s-o păcălească, s-o mintă, să-i transmită povestea lui falsificată cu grijă. E adevărat că își stăpânea în mod deosebit propria minte și avea cunoștințe tehnice ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mai sigur la ora asta? — Să intermediem o iertare cu familia victimei? — Întocmai. Omenește, ar fi ceva șanse ca, după o detenție de mai mult de opt ani, să se-ndure de sufletul ei - era de părere Ghazal. — Eu sunt sceptic, încheie Sharoudi, dar se hotărâseră să încerce. La sfârșitul lui 2008, Zanan, cea mai cunoscută revistă persană care, de șaptesprezece ani, pleda pentru drepturile femeilor, a fost interzisă. Iranul încheia anul pe locul doi, după Arabia Saudită, într-un clasament mondial
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Muzeul mi-a confirmat adineauri cele mai sumbre ipoteze. Numai că de astă dată pretențiile i-au sporit. Paznicul a descoperit că lipsesc zece tablouri. Bineînțeles, "comorile": Fragonard, Dürer, Monet, și, desigur Vânătorul și Femeia cu evantai. Azimioară își strânse sceptic buzele. ― Furtul mi se pare de prea mare anvergură ca să fie opera Melaniei Lupu. Acționează altfel, în sfârșit, așa o văd, mai ocult, fără complici, mai... dosnic. Cristescu surâse amar. ― Nu ți se pare destul de dosnică pătrunderea într-un muzeu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici o soluție, conchise Matei. Doar, în sfârșit, doar dacă nu avertizăm Miliția. ― Și ce faci cu cadavrul? Îl îngropi în Cișmigiu? Sculptorul își reluă agitat plimbarea. ― Cred că e destul de simplu, se auzi glasul limpede al Melaniei Lupu. Popa dădu sceptic din cap. Bătrâna continuă liniștită: ― N-avem decât să susținem că domnul Panaitescu s-a sinucis. Se întoarseră iute, privind-o cu ochii căscați. Melania Lupu zâmbea fermecător. Motanul își freca blana moale de picioarele ei. Matei avu senzația că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii Melaniei Lupu se aprinse o flacără. Sângele îi năvăli în obraji pictîndu-i cu carmin. ― Domnule Matei! Extraordinar! Ce idee formidabilă ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E atât de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întinde asupra lumii de aici, ca și asupra celei de dincolo. Ivit din materia acestui pământ arid și mustind de duhuri, Shamael îl ghidează pe Corto către limanul pe care doar această ființă solitară și paradoxală îl poate atinge. Sceptic și ironic, Corto îndeplinește misiunea pe care i-o încredințează magul ce ghicește trecutul și viitorul în pietre. Abandonând rațiunea occidentală, Corto alege, alături de Cush și de Shamael, poarta de intrare a mitului și a miracolului. Africa lui Corto ar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]