1,812 matches
-
vine un profesor nou de la Institutul de Teatru la cursul de literatura universală; acesta are gesturi retorice de actor de duzină; Își ține mâna În șold când recită, adoptă un ton egal plin de o emfază reținută, părul negru Îi sclipește artificial, dat cu prea multă briantină; Îl poartă lipit de craniu, ca acei actori americani buni cascadori, precum Kirk Douglas. Mă rog, se vede imediat că personajul se aranjează mult În fața oglinzii Înainte de a descinde În arenă, numai că, mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
1965 Nimic nu-i mai putea opri rostogolirea ritmică a pașilor, grea. Panta devenea abruptă, răsuflarea i se tăia tot mai des, dar omul se Încleșta sălbatic să urce. Muntele nu-l iubea așa, cu pumnii Încleștați și cu privirile sclipind asemenea flăcărilor din dinții de lup. Omul nu se uita Înapoi. Lăsase acolo, fără Întoarcere, jocul de-a Înălțimea al mulțimii de semeni. El fusese alungat și rănit, pentru că le arătase tuturor cu degetul undeva, departe, Muntele din el. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a făcut avere. - Mamă, spuse Kara încetișor. Mama ei zâmbi din pricina vreunei amintiri și clătină din cap. - O barcă... Și așa, compania avea mare succes. Și toată lumea era surprinsă pentru că Tom nu păruse niciodată prea priceput la afaceri. Ochii mamei sclipiră. Dar știi ce obișnuia să le spună? - Ce anume, mamă? - Cine zice ăla este. - Asta-i bună, șopti Kara. - Ah, l-ai fi iubit pe omul ăsta, Jenny. Știi că l-a cunoscut pe președintele Statelor Unite la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sa normală spuse în receptor: - Da, domnule, o să ținem situația sub control... Avem oameni și la Bedford Junction. Și pe drum la Harrisonburg. Suntem cu totul proactivi. Îi șopti ei, din nou. - Îți păstrezi vechiul număr, agent. Ridică insigna, care sclipea. Numărul era același de pe legitimația de patrulă: 5885. Strecură insigna în suportul ei de piele. Apoi mai găsi ceva în plicul galben: o legitimație temporară, pe care o puse de asemenea în suport. Apoi i-l înapoie. Legitimația o identifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un fel de firmă de credite sau așa ceva. Oare văzusem o umbră de zâmbet? Da, văzusem- era sigur. Cutele cu gropițe de o parte și de alta a gurii ei se adânciseră o fracțiune, iar ochii de culoarea caramelului sigur sclipiseră când m-a privit din nou. —Și ți l-ai cumpărat singură? Sau a fost un cadou de ziua ta, ceva de genul ăsta? —L-am cumpărat singură. De pe QVC. Da, înțeleg. Spune-mi, am continuat eu, împachetând plasa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sigur că era justificat. Câtă vreme așteptam ca ea să răspundă, având acum capul nemișcat și frământând cu mâna un șirag de perle pe care îl avea la gât, m-am trezit uitându-mă cum inelul pe care îl purta sclipea reflectând lumina. Îmi amintea de ceva, dar sentimentul inconfortabil pe care mi-l produsese se datora unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva în străfundurile minții mele, declanșată fiind de vederea acestei bijuterii din aur și safire? Era, bineînțeles, inelul lui Stacey. E extraordinar cum mintea poate face conexiuni fără să-ți dea de știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă simțeam atât de înșelător de împăcat și lipsit de griji. Soarele strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-a lungul străzii de parcă erau niște reflectoare, făcându-le să lumineze și să sclipească. M-am uitat în sus spre ele când am ajuns la supermarket și mi-am amintit, într-un acces de vinovăție, că nu comandasem încă setul de masă pe care plănuiam să i-l dau lui Judy de Crăciun. Rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cercel, care era murdar și un pic pufos din pricina călătoriei din ultimele zile în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite de oțel, iar orezul se revărsă la gura borcanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lucrați. Pielea îi strălucea de sănătate, cum îi șade bine unui om care aleargă opt kilometri pe zi; era proaspăt spălat și bărbierit. Chiar și pantofii lui — negri, cu șireturi, pe care îi cumpărase în ultima lor excursie la Milano — sclipeau. Era dichisit din cap până-n picioare, iar Leigh simți că îl urăște pentru asta. Cine naiba reușea să muncească o zi întreagă și să-și păstreze cravata așa curată sau cămașa atât de apretată? Cum era posibil să le potrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
laterală pe terasa din spatele casei. Urmări un șir de femei care scoteau buruienile, Înaintînd de-a lungul pajiștii. Erau douăzeci de chinezoaice Îmbrăcate cu tunici și pantaloni negri, fiecare pe un scăunel mini natural. Ședeau umăr lîngă umăr, secerile lor sclipind În iarbă, În timp ce ele pălăvrăgeau fără Întrerupere. În urma lor, pajiștea doctorului Lockwood se Întindea ca un șantung verde. — Bună, Jamie. Iar meditezi? zise domnul Maxted, tatăl celui mai bun prieten al lui, ieșind pe verandă. Era o figură solitară dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu elicele În bătaia vîntului. CÎnd veni noaptea, Jim se duse să doarmă Într-unul dintre zecile de taxiuri vechi Îngrămădite pe bancurile de nisip. Claxoanele mașinilor blindate ale japonezilor răsunau de-a lungul Bundului, iar reflectoarele bărcilor de patrulare sclipeau peste rîu, dar Jim adormi imediat În aerul rece. Trupul lui slab părea că plutește În noapte, Învîrtindu-se deasupra apei negre, În timp ce el se agăța de slabele mirosuri omenești care emanau din scaunele taxiurilor. Nivelul apei crescuse, oavioanele Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Shanghai. Aerul serii se lăsă peste țarcurile de vite, acum pîrjolite. Muncitorii chinezi Își terminaseră masa și ședeau sub adăpostul de bambus, bînd vin de orez și jucînd cărți. Japonezii beau bere În ghereta de pază. Sute de stele sclipeau deasupra rîului Yangtze și, odată cu ele, luminile de navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez care se Îndrepta spre largul mării, suprastructura lui albă plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cerul este Întunecat, iar către prânz maică-sa Îi spune că totuși o să ningă. Dacă seara cerul o să fie roșu, o să ningă. Negreșit. Dar multe seri așteaptă și cerul nu este roșu și cerul este negru ca smoala și stelele sclipesc și este curat cerul lumii. Doamne! Și iată dimineața! Afară ninge, totul este alb. În Ungaria este contrarevoluție! Au În casă o broșură cu coperta grena, pe care scrie: „În legătură cu evenimentele din Republica Populară Ungară”. În poze, el vede oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
simt fie încolțit, fie ostracizat. Dar bărbatul de la seral spusese că or să fie fete. Multe fete. Mi-am făcut loc cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau cu ochii de vreun decolteu adânc în care simțeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mințit eu. Se lăsă pe spate în scaunul lui mare care îl făcea să pară și mai scund și își descheie nasturii de la sacoul unui alt costum spilcuit de-al său. Lumina slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva... începu el. Nu îmi puteam crede urechilor. Omul era un prost. Mai rău, un șarlatan. Îmi irosise o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și i-am întins-o. N-a făcut nici o mișcare să o ia. — Deschide-o! i-am spus. Stătea și se uita la ea. Era prea extenuată chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa cu diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Dar ai văzut deja piesa. El nu știe asta. Am privit masa. Era ticsită cu hârtii. —Cui i-ai mai scris? —Regizorului, scenaristului. Asociației de teatru, sindicatului actorilor. M-am uitat la soția mea. Avea obrajii îmbujorați și ochii îi sclipeau. Arăta ca după ce făceam dragoste. M-am uitat din nou spre masă. Nu vedeam nici un rău într-o mână de scrisori adresate unor oameni care probabil că nici nu le vor citi. Producătorul și regizorul erau faimoși. Cei doi scenariști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar de căzut, a căzut singur. Sângele țâșni în lumina apoasă a lunii. Ridic din nou toporul și cade a doua oară, a treia oară, nu mai număr. Sângele face o băltoacă neagră pe podeaua tare de pământ. Lumina lunii sclipește în băltoacă precum o flacără. Arunc toporul în mijlocul maldărului împuțit de haine. Cizmele mele furate alunecă în sânge când încep să alerg. Când am terminat povestea, mi-am scos batista și mi-am șters fața. Sudoarea curgea din mine de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unică. Nu zice nici de trandafiri. Sunt peste bugetul nostru. Deși lucrurile se vor îndrepta când se va pune iar pe picioare, să scapi din ghearele naziștilor nu a fost ieftin. Dar cine are nevoie de trandafiri cu crinii care sclipesc în amurg și cu lalelele care ard ca flăcările? Când am început din nou să mergem, bărbia lui era mai ridicată și spatele îi era mai drept. Își ridică mâna și își aranjează pălăria într-un unghi șmecheresc. Este din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Înfrunte pe cei trei complotiști de la cafeneaua Savion și să-i Învingă cu ușurință sau să compună un poem, să Înființeze un nou partid, să redacteze tratate de pace; În minte i se Închegau cuvinte și bucăți de fraze care sclipeau de puritate și precizie. Aruncă plapuma de pe el, se repezi la birou și, În loc să convoace Consiliul Revoluționar la o ședință nocturnă, compuse Într-o jumătate de oră, dintr-o trăsătură de condei, fără ștersături și modificări, un articol pentru ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
reușite decât a noastră, dar mai sunt și peste o sută unde pentru cuvintele astea ai fi fost pus imediat la zid. Șoferul răspunse: —Să-i ardă focul pe toți goyii 1. Toți sunt răi. Toți ne urăsc. Luminițe ciudate sclipeau pe asfaltul ud. Între clădirile Întunecate plutea o ceață joasă. Când lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stare să mă suporte? Cum se face că tu nu m-ai trimis Încă la toți dracii? Învață-mă cum să mă Îndrept. Nina spuse: —Taci Fima. Încetează să mai vorbești. Între timp aranjase noile provizii pe rafturile care acum sclipeau de curățenie. Umerii ei Înguști tremurau. Din spate, Îi părea lui Fima un animal mic, care se zbătea Între gratiile capcanei și i se rupea inima pentru ea. Fără să se-ntoarcă adăugă: —Nici eu nu Înțeleg. Uite, cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frumuseți. La picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc să Înflorească, de parcă Încurcase anotimpurile. Se acoperise În Întregime cu licurici minusculi, care uitaseră să se stingă la ivirea zorilor. Pe mugurii roz sclipea mulțimea stropilor de ploaie. Migdalul strălucitor Îi amintea lui Fima de o femeie fină și frumoasă, care plânsese toată noaptea și nu-și ștersese lacrimile. Imaginea asta Îi trezi o bucurie copilărească, dragoste și un dor Înăbușit de Yael, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sărutări repezi și dese. Ce s-o fi ales de soții Danzig? Precis că au murit de mult. O filială a unei bănci oarecare s-a deschis cu mulți ani În urmă În locul În care se afla micul restaurant ce sclipea Întotdeauna de curățenie și al cărui miros Fima mai era În stare să-l simtă În nări chiar și acum, după o mie de ani, pentru că se asocia În mintea sa cu mirosul zăpezii proaspete. Pe fiecare masă, pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]