1,649 matches
-
de la prietenul meu fizician (de care am mai vorbit, cred) Victor Banstead din Cambridge. Am mototolit toate scrisorile, inclusiv pe cea sosită de la Lizzie, și le-am aruncat într-un coș de hârtii alăturat, pentru ca după aceea să încep să scotocesc prin el, sub privirile amuzate ale tuturor, ca să le scot iar afară. Mi le-am îndesat în buzunar și am spus noapte bună. Nimeni nu mi-a răspuns. De îndată ce-am închis ușa, s-au auzit hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de trist, după ce-i făcuse pe toți să se prăpădească de râs. Oh, Charles, dacă măcar ar exista un Dumnezeu, dar nu există, nu există... Ochii mari, rotunzi, căprui ai lui Perry se umpluseră de lacrimi, începu să se scotocească după o batistă, apoi folosi fața de masă. După o clipă, adăugă: — Trebuia să rămân la Queens College și să mă fac doctor. Așa cum sunt acum nu fac decât să mă târăsc în fiecare zi tot mai aproape de groapă. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era foarte simplu, și nimic altceva nu s-ar putea dovedi de folos, decât soluția radicală. M-am lăsat pe speteaza scaunului. — Mai vrei puțin ceai? Nu, mulțumesc. Cred că acum aș prefera o băutură. Sherry sec. James începu să scotocească într-un bufet. Turnă un pahar pentru mine. Nu se prea grăbea să comenteze uimitoarea mea destăinuire, ba chiar părea s-o fi și uitat. Continuă sa-și bea liniștit ceaiul. — Ei bine, am spus după vreun minut, am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arăta îngrozitor. Se fardase cu o grijă specială, ceea ce o făcea să apară patetic de bătrână. Rochia ei galbenă era murdară, șifonată și ruptă. Nu puteam s-o trimit înapoi la soțul ei în halatul meu de casă. Mi-am scotocit printre haine și am găsit un fel de halat de plajă albastru, unisex, și am convins-o să-l îmbrace. Am găsit de asemenea și un fular subțire, ca s\ și-l lege pe cap. Aveam senzația că îmbrac un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am amintit ca prin vis, abia a doua zi dimineața. Dar nu-mi mai puteam aduce aminte ce anume am socotit atât de important să notez și ce anume scrisesem în legătură cu acest fapt, și nici nu am reușit, deși am scotocit prin cameră cu minuțiozitate, să găsesc hârtia. O atmosferă de extremă și crucială emoție învăluia acel „lucru“. Dar, cu toate că îmi scormoneam întruna mintea, nu puteam discerne ce anume fusese. Cât despre hârtie, nici urmă. Poate că visasem întreaga întâmplare. Desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum se cam îngrășase și își ieșise din formă, în timp ce eu eram agil și ager. Teatrul îți solicită păstrarea însușirilor fizice, iar eu răspunsesem întotdeauna acestei solicitări cu scrupuloasa îndârjire a unui atlet. În vederea eventualei „legitime apărări“ am început să scotocesc prin toata casa pentru a găsi un instrument greu, bont. În fond, în orice moment aș fi putut primi o vizită, și nu din partea lui Hartley, ci a lui Ben. Ideea de a-l ucide pe Ben nu-mi părăsise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fel de daltă, și numai un ciocan mic „pentru domnișoare“. Acum, în amurgul târziu, scormoneam de zor, la lumina unei lumânări, într-un spațiu pe care-l descoperisem în spatele chiuvetei și care părea să fie o ascunzătoare pentru felurite obiecte. Scotocind prin lemnăria umedă și putredă și printr-o colonie de păduchi la lemn, am descoperit o pisă grea, din metal gros, care s-a dovedit a fi capul unui ciocan. Coada sau mânerul, sau cum s-o mai fi chemând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui James, privind investițiile. Nu exista nici o dovadă că James a folosit vreun avocat. Testamentul fusese scris de mâna lui. Martorii păreau a fi doi oameni lipsiți de cultură. Un timp, am căutat, stupid, vreo scrisoare ascunsă, adresată mie. Am scotocit până și prin crăpăturile din zid. Aseară, la o petrecere dată de Gilbert și Lizzie am aflat că Peregrine a realizat o treabă frumoasă cu teatrul lui din Londonderry și că a devenit un faimos luptător pentru pace în Irlanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei: Eu nu mă trag din moșieri ca să am de valoare ceva în casă. O am de valoare pe nevastă-mea. Aia-i valoarea mea - încolo, egal cu zero. Ei ce o fi gândit nu știu... Și după ce termină de scotocit în orice, no, zice către mine: Vă pregătiți că o să veniți cu noi până la Baia Mare pentru o zi două, să dați ceva declarații, și o să veniți înapoi. La Baia Mare v-au bătut în anchetă? Mă bătea’ patru, și nu știam
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localității. Pînă la îndeplinirea formalităților de sus se aplică dispozițiunile articolului următor. Articolul 395 Față cu cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului se scotocește general, și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat. Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricțiune a mandatului tacit, daca nu probează că e o cunoșteau în momentul contractării obligațiunii. Articolul 396 Prepusul este
CODUL COMERCIAL Cu modificările pînă la 3 mai 1900*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135809_a_137138]
-
fost pentru mine ucigătoare.” (Mateiu I. Caragiale) $atrib. circ. condițional$$ Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în relație sintactică cu acesta, funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în teama de năvăliri trebuie căutată pricina că nu s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proprietarul chioșcului împărtășește aceeași părere. Dar din punctul de vedere al clientului, structura chioșcului este complet greșită. Ar fi trebuit să existe un raft aproximativ la înălțimea cotului, pe care clienții să-și pună servietele, gențile sau cumpărăturile în timp ce se scotocesc pentru a găsi banii sau așteaptă restul. Cu alte cuvinte, un fel de tejghea. În realitate, singura suprafață orizontală era aproximativ la înălțimea genunchiului, și punea foarte bine în valoare ziarele, dar transforma fiecare tranzacție într-un fel de balet
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
prietene, nu mai lungesc vorba, fiindcă - știu bine - că abia aștepți să poposim - chiar și imaginar - la renumitul Han Trei Sarmale. Și pentru ca frântura de timp pe care o vom petrece acolo să fie cât mai plăcută, să încercăm a scotoci prin timpul colbăit, așezat aici mai mult în chip de legendă decât ca documente. Îți mai amintești, cred, de prima noastră vizită aici. Era o zi de primăvară, cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Era o
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
intrarea în ulița Vișan, sau despre prima școală din Bucium, cea din 1865, aflată pe malul Vămășoaiei. Dar îmi spăl obrazul acum, când intrăm de adevăratelea în Bucium. Înainte de a face primul pas, e de la sine înțeles că trebuie să scotocim prin cele documente pentru a afla când se pomenește pentru prima oară de Bucium. Și ne este dat să aflăm chiar dintr-un hrisov al lui Ștefan cel Mare și Sfânt de la 15 februarie 1469: „Noi Ștefan voievod, din mila
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
limpezimea și apoi pentru tăria lor. Peste toate acestea, însă, pentru că ele vin de la voievodul neasemuit Ștefan cel Mare și Sfânt! Să nu crezi, dragă prietene, că nu ți-am auzit întrebarea - firească dealtfel. De unde vine numele Buciumului? Apoi să scotocim prin timpul clădit în documente și vom afla că Aron Vodă cel Rău „crezându-se trădat de mai mulți din boierii săi, taie îndată, în Curtea Domnească chiar, pe Bucium velvornic...” după cum ne spune N.A.Bogdan. Istoria mai consemnează pe la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1.7. Analizați folosirea lui "on" în ultimul paragraf al textului din Maupassant și în textul de Henri Bosco. ▪ 1. 8. În textul următor, studiați fenomenele de schimbare a punctului de vedere: Se cățără deci la mansardă și începu să scotocească prin covată. Teancuri de facturi și cambii se învecinau cu pachete de cântece, sub aceste hîrtii, un caiet galben, cu coperta roasă, lăsa să se vadă câteva pagini. André îl deschise și citi: Joseph Steindel Caiet de Cântece "Caietul tătucii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a fi ferit de niște inamici imaginari, este bătut măr: Scapin (vîrându-i din nou capul în sac): Păzea! Se-apropie o juma' de duzină de soldați. (Imitând vocea mai multor persoane): Haideți, să încercăm să-l găsim pe Géronte. Să scotocim peste tot. Să umblăm tot orașul. Să nu uităm nici un colțișor. Să mergem pretutindeni. Să căutăm în toate părțile. Încotro? Să ocolim pe-acolo. Nu, pe aici. La stânga. La dreapta. Ba nu. Ba da. (La Géronte, cu vocea lui obișnuită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu se putea reconstitui decât la modul acesta, pentru că documentele oricâte ar fi ele nu pot reface viața unui om și cu cât sunt mai puține, cu atât lasă mai mult loc speculațiilor. De aceea, e poate mai interesant de scotocit în adâncul poemelor sale pentru a reconstitui măcar imaginea poetului Tonegaru atunci când cea a omului e sortită să se piardă în valurile vremii. Lui Tonegaru i se publică două volume de versuri, unul antum Plantații (numit inițial Plantația de cuie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de piele, cu automatul agățat de gât. Prin fereastră se vedea o mașină mică, neagră, oprită în fața porții. Ceva mai la vale, în fața locuinței doctorului Banu, era o altă mașină. Doctorul Banu avusese însă noroc, murise de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase cu toții, cel puțin așa mi-a spus tata. Bunicul era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci-șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să-i
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ale lor despre gângănii, pajură, absidă, vasilisc și inorog, care nu aveau în ele nimic înălțător, în sine.. Cred acum că emoția aceea, amestec de recunoștință și "justificată mândrie patriotică", s-ar traduce prin următorul raționament: dacă ei, Phoenicșii, au scotocit în cultura propriei țări, întâmplător, dar fatal, și a noastră, până au găsit asemenea mirifice jivine și versuri, înseamnă că ei au socotit-o demnă de stimă, și dacă ea e demnă de stimă, mă-nțelegi, nici noi înșine nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
O spun cu autoironie: poate că la aniversarea a douăzeci de ani de la decembrie 1989 îmi va veni o idee ingenioasă pe care să o pot pune în practică. Dacă ar fi să-mi privesc formarea intelectuală printr-un ochean, scotocind prin ultimii mei douăzeci și cinci de ani de viață, s-ar cuveni să recunosc că în adolescență și în prima tinerețe am fost atinsă de câteva modele, adică de paradigme culturale emise de un individ sau de un grup, propunând corpusuri
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
la Începutul articolului, din faptul că nu sunt obligați să coboare, cu cizme suflecate, până În adâncurile intimităților oamenilor. Acum, firește, la sfârșit, Îmi pun și eu o Întrebare: cum de-am ajuns să scriu, chiar colateral, despre Elodia și Cioacă? Scotocind prin propria-mi conștiință, am aflat totuși, și sper să mă credeți, că nu caut nici un fel de audiență. Nu-mi doresc decât să fiu citit de doi-trei oameni din presă care, până mai ieri, se mândreau că nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Nietzsche, Baudelaire & Comp. — În consecință, nu-i o întâmplare că pe primii trei poeți citați de dumneavoastră, Bacovia îi alătură nu mai știu unde... — În Amurg, din Comedii în fond, zise, neezitând o clipă, Elisav. — Îi alătură, continuă Carmen, care, scotocind prin biblioteca ce nu-i era deloc străină, a Norei, scoase un Bacovia violaceu, îi citi Cuprinsul și cită: „Ce vremuri atât de fericite/ Mă-ndeamnă, singur, să stau —/ Spre toamnă, duioase suspine/ Din Eminescu, Heine și Lenau... Remarcați, zise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
proaspăt, ușor deocheat, frageloid la literă, impetuos la sentiment și năbădăios cât încape, tulburător de pur în hâtroșenia lui păcătoasă, spurcată elegant... și iertată de un Dumnezeu blajin, omenos... Cum devine cu acest necunoscut Balzac? Surprizele se țin lanț dacă scotocești veriga mai pe îndelete. Se pare că, odată cu îndepărtarea lui de Touraine, se cam termină și cu frenezia „drolatică“. În Pléiade se construiește o minuțioasă listă a lecturilor ce l-ar fi putut influența. Există și un indice geografic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
șoarecilor și lumea oamenilor, separate printr-un conflict milenar, ajung aici la o fericită conjuncție, prin convingerea adâncă a lui Remy că își poate depăși condiția. Că poate face mai mult decât să fure mâncare din gospodăriile oamenilor sau să scotocească prin gunoaiele lor. Cel ce-i întreține visul e marele bucătar parizian Auguste Gusteau, a cărui deviză este „Oricine poate să gătească“. Cei care vor să spulbere acest vis în curs de realizare sunt - categorial - mai întâi șoarecii, apoi oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]