3,463 matches
-
comparăm apoi cu procederile vestitului Uhrinovski și vedem țara plină de arendași și proprietari evrei, ni se face silă și... scârbă de-o cădere atât de cumplită. Ajunsese lucrurile că întindeau jidanii oameni bătrâni și cinstiți la pământ și le scuipau în gură!! Aceasta sub un guvern liberal, sub legi liberale, în județul cel mai roșu din Moldova, în Dorohoi. Această stare dinlăuntru nu poate ținea înainte căci, afară de neajunsul ei în sine, mai cuprinde mari primejdii politice. Prin ea se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să muncești când e destul să aperi afacerea Cernavoda chiustenge ca să faci parale? Ce să-ți pui osul ori creierul la jug când cu negustorie de vorbe capeți pensie reversibilă? Ce să te ocupi de meserii când poți, actor caraghioz, scuipând pe un senator în față, să aibi mii de franci pe an din Casa Pensiilor? Când dar toate acestea se 'ntîmplă, când un popor întreg asistă la priveliștea de-a vedea risipindu-se banul public între feneanți, cumularzi, reputații uzurpate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
strană română. ["V-O SPUN FRANC, D-LOR... "] 2263 V-o spun franc, d-lor, servesc pe românii din partidul conservator, nu pe greci. Pe acele rămășițe de boieri români din vremea domniilor noastre legitime, ale Basarabilor și a Mușatinilor. Scuip în toți Domnii fanarioți, scuip în toți grecii [pe] cari i-au adus. Mi-e rușine că a fost cu putință ca toată plebea și toată canalia bizantină s-ajungă a domni în această țară, mi-e scârbă de ei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
FRANC, D-LOR... "] 2263 V-o spun franc, d-lor, servesc pe românii din partidul conservator, nu pe greci. Pe acele rămășițe de boieri români din vremea domniilor noastre legitime, ale Basarabilor și a Mușatinilor. Scuip în toți Domnii fanarioți, scuip în toți grecii [pe] cari i-au adus. Mi-e rușine că a fost cu putință ca toată plebea și toată canalia bizantină s-ajungă a domni în această țară, mi-e scârbă de ei și-i urăsc. ["CU AJUTORUL AUSTRIEI
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu gâtul într-o poziție nefirească. Ceilalți își priviră tovarășul și, ca la un semn, scoaseră din rasele largi cuțite lungi și încovoiate. Lor li se alătura imediat și primul adversar al quintului. Kindjale. Urăsc armele astea. Unul dintre călugări scuipă în direcția lui Vassur și apoi își puse limba pe lama cuțitului. O boabă de sânge roșu înflori pe metalul lucitor. Pradă unei furii reci, quintul smulse fulgerător lama de accun, pe care o avea în teaca disimulată sub pielea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un fiu excepțional. Îl legănase încă de mic, îi oblojise rănile, îl învățase primele deprinderi practice. Și asta de la o vârstă la care sora ei mai obișnuia să se joace cu păpuși din lemn în praful din fața pavilionului fraților-savanți. Femeia scuipă cu ciudă în direcția unui cărăbuș care zbura greoi în calea ei. Viața era o prostie... Cum de lași, Doamne, asemenea nedreptăți pe lume? Cum de îngădui ca oamenii să fie atât de diferiți? Ai văzut cum mi-a pus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
au petrecut, îmi doresc să nu fi trecut pe-acolo. Maria își duse o mână la gură. ― De ce spui asta? ― Pe de o parte fiindcă astăzi de dimineață a fost cât pe ce să ripostez unui frate care m-a scuipat în obraz, ceea ce ar fi însemnat poate chiar moartea mea... Ce frumos minți, quintule! Ca un bărbat adevărat. ―... și apoi, de vreme ce nu dorești să-ți reamintești ceea ce a fost, gestul meu și violul lor sunt deopotrivă neimportante. Femeia se înroși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu toții. Deși lucrează la asta de mai bine de două sute de ani, frații-savanți nu au fost în stare să obțină un antidot al bolii. De aceea îi donează mereu, îi îmbolnăvesc din nou și speră să îi poată salva. Rim scuipă dezgustat. ― Bine, dar asta e o chestie perversă chiar și pentru niște oameni care disprețuiesc viața umană, așa cum o faceți voi. ― Nu e chiar așa. Vezi tu, soldatule, noi suntem convinși că există un număr finit de sfinți. Ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nefiresc. E mort. Doamne Dumnezeule, câtă mânie apus în lovitură! Stin înțelese și el imediat că tocmai își omorâse unul dintre cei pe care i-ar fi dorit supuși. Simți cercul celorlalți cum se strânge în jurul lui. Ochii lui Benedict scuipau scântei. ― Ucigașule! ― Așa crezi? răcni Stin. Așa mă crezi? Ei bine, gîndește-te de ce v-am ascuns cine e tatăl copilului! Gîndește-te bine, Benedict, fiindcă altfel vei sfârși precum scârbavnicul tău tovarăș. Stin mai avea un pas și s-ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
parte însă, dacă dragonul nostru e atacat de o altă reprezentare mentală, atunci cei care participă la formarea porțiunii atacate au mari probleme în a-și păstra mintea întreagă. - Dar când am venit noi, erați atacați de niște lighioane care scuipau foc. - Da, aprobă Arrus. Numai că înainte fuseseră florile cîntă-toare,. care au trimis asupra dragonului nostru proiectile imaginare, bile imense în care văzduhul tremură atât de puternic încît pur și simplu lichefiază oasele și carnea. - Bine, dar am văzut câțiva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie limba, el și-o mușcă cu dinții și-i scuipă în obraz o bucățică. Chiar dacă aceeași anecdotă i se mai atribuie și lui Zenon din Elea, să reținem că istorioara face din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Trebuie să facem efortul de adaptare rapidă la noile situații apărute. Altfel pățim ca Încăpățânatul care, nedorind să-și schimbe punctul de vedere, nu va găsi sau va afla ultimul soluția cea mai bună la problema care-l preocupă.) Cine scuipă În vânt Își scuipă barba. (Răul comis la adresa cuiva, chiar și sub forma unei intenții, se răzbună, Întorcându-se asupra făptuitorului, deoarece prin aceasta el Își arată lumii adevăratul caracter.) Dacă te iei la trântă, Învață să pui piedică. (Nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de adaptare rapidă la noile situații apărute. Altfel pățim ca Încăpățânatul care, nedorind să-și schimbe punctul de vedere, nu va găsi sau va afla ultimul soluția cea mai bună la problema care-l preocupă.) Cine scuipă În vânt Își scuipă barba. (Răul comis la adresa cuiva, chiar și sub forma unei intenții, se răzbună, Întorcându-se asupra făptuitorului, deoarece prin aceasta el Își arată lumii adevăratul caracter.) Dacă te iei la trântă, Învață să pui piedică. (Nu Începi o luptă Înainte de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
însă nu se mai pot cheltui, de bijuterii care nu se pot face cadou. Cine îl vorbește este ca o pasăre ce cântă în colivie. Dialectul este ca sânul unei mame de la care au supt toți și pe care acum scuipă toți (renegarea!). Ceea ce nu poate fi (încă) furat este trupul, cu corzile sale vocale, vocea, pronunția, mimica - ce rămân aceleași dintotdeauna. Însă este vorba despre o simplă supraviețuire. Deși încă mai deținem acest organ misterios „cu fulgere în ochi” care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu Luke și Iain, stînd de vorbă la o conferință de presă a grupului Arcodas. — Uite, vezi? zice Lee. Uite ce scrie: „Luke Brandon, dreapta, stînd de vorbă cu Iain Wheeler, stînga“. — Au greșit cei de la ziar! aproape că-l scuip. A doua zi și-au cerut scuze! N-ai verificat? Privirea lui Lee a revenit din nou la Gameboy-ul lui. — Răspunde-i doamnei! mugește Dave Sharpness. Lee, consumi aerul degeaba! — Hai, mă, tată, mă, a fost o greșeală, ok? scîncește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
adevăratei surse a propagandei este necesară pentru a i se menține credibilitatea. Sefton Delmer, care a condus operațiunile britanice de propagandă „neagră” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, susținea că „propaganda cea mai simplă și mai eficientă este să scuipi în supa cuiva și apoi să strigi Heil Hitler”50. De asemenea, multe dintre documentele produse de fosta Uniune Sovietică erau false memorandumuri ale Guvernului american care demonstrau o atitudine ostilă față de un terț stat. În alte situații, păstrarea confidențialității
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
mod subtil, să se distanțeze de o asociere prea strânsă cu animalele pe care le consumau. De asemenea, o schimbare radicălă a avut loc În felul În care oamenii consumau mâncarea. În epoca medievală, oamenii sorbeau din castronul comun, adeseori scuipând Înapoi În el bucăți de zgârci, În timp ce recipientul făcea Înconjurul mesei. Un polonic comun a fost introdus În epoca medievală târzie pentru ca mesenii să nu mai atingă castronul cu gură. La Începutul erei moderne, castronul comun a dispărut. Au apărut
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
popular - "cocoșii rurali care cucurigesc a pagubă" ("Gazeta de Vest", 36, 1990, 8); altele așează nonșalant în tiparul construcției diverse neologisme, chiar terminologie politică contemporană: "ușile vraiște, care dau a remaniere prin restructurare" ("România liberă" = RL, 2566, 1998, 1); "am scuipat cu toții-n sîn a scepticism realist" ("Evenimentul zilei", 2333, 2000, 10). Aș mai aminti aici o altă construcție în care apare a: în prepoziția compusă de-a, a cărei apartenență la registrul popular este indiscutabilă - după cum este indiscutabilă și prezența
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
cu febre și cu sânge”. În stil avangardist, este negată orice reușită a literaturii și artei de până atunci: „Ne-am gargarisit cu cuvinte mari: cultură, intelectualitate, specialitate, originalitate, humor”. Cei doi declară ritos: „De ce scriem azi? Scriem ca să ne scuipăm pe noi, pe noi așa cum am fi fost dacă nu ne-ar fi falsificat literatura (ce vreți, am fost oameni comuni), scriem pentru ca să ne cunoaștem. Căci nimeni dintre noi nu știe cine este și ce vrea. Dar știm cu toții ce
START. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289884_a_291213]
-
cheme și să-l sfătuiască, și dacă el se va ridica și va zice: nu vreau s-o iau, 9. Atunci cumnata lui să se ducă la el acolo, în fața bătrânilor, să-i dezlege sandala din piciorul lui, să-l scuipe în obraz și să zică: așa se cuvine omului care nu vrea să zidească fratelui său casă în Israel. 10. Și casa acestuia se va numi în Israel: casa desculțului.” Eșecurile leviratului (care nu devenea operant dacă soții au avut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
XVII-lea, menționează durerile de cap, pe cele de piept, bolile de ochi, de urechi, durerile de picioare, de ficat, de stomac, de splină, bolile de inimă, colicile, enteritele, calculii renali, tusea, paraziții, gușa, hepatita, febra și altele. Când bolnavul scuipa sânge - se îmbolnăvise, adică de tuberculoză -, medicii de la Curtea principilor Ardealului recomandau, în ultimele decenii ale veacului al XVII-lea încă, comprese cu bălegar de cal sau cu praf de bălegar de măgar 549. Nu știm nimic despre felul în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea: flautul „e umplut cu țărână”) -, „vântul spre mocirle dă cerului îndemn”, în locul soarelui se ivește o „geană adâncă”, apa se face „scuipat otrăvit”, din verze „ies moliile”, „Steaua Venerii” e „stinsă” și „rece”, îngerul ei „se clătina ca un păianjen”, altă dată „îngerii au somn de plumb” și „evantaie de hârtie” sau „vin copii și-mbătrânesc pe drum”, se vorbește, în fine
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
pentru potcovari, bunăoară, fondul de modernism al sensibilității poetului se declară franc: „Nu mai există potcovari. Nu mai există nici cai care să-i caute pe potrcovari. Copiii nu mai descoperă în praf / potcoave de fulgerătură dură / pe care să scuipe și să le-arunce-n urmă / ca să aibă parte de noroc. / Nu mai există caiele, arheologii doar / de vor descoperi printre dinții ultimului potcovar... // Nu mai există potcovari. / Există numai momentul unei nicovale / - într-un muzeu, ca o nedumerire, deci - / Cutreierat de
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
în recitativul sibilinic la intrarea în scenă a Luptătorului pe două fronturi, protagonistul piesei: „Un câmp pustiu, bătătorit ca un drum și, din când în când, câte o carte. Vine unul, gâfâind de mușchi, sănătos ca un zeu nou, și scuipă pe ea, pe fiecare la rând. Calcă pe ele dumnezeiește. A obosit, a mers destul, câmpul se întinde înainte pustiu, bătătorit ca un drum. Alergătorul cade jos, moare, devine carte fundamentală”. Acum un accent hotărâtor se plasează asupra datului culturii
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]