7,557 matches
-
a formei în sine. Suprafețele largi și fluente, tăietura decisă, gracilitatea și sensul ascensional, puritatea cioplirii și datele fizionomice oarecum abstracte, neindividualizate și în afara oricărui interes pentru psihologie, dar și sintaxa generală a formei, înscriu fără ambiguități acest segment al sculpturii Doinei Lie în stilistica unui bizantinism generic, fără scopuri colaterale și fără surse culturale imediate. În această categorie de lucrări, în care forța monumentalității se împletește cu rafinamentul extrem al suprafețelor și al detaliilor, intră, ca repere absolute, și cele
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
se împletește cu rafinamentul extrem al suprafețelor și al detaliilor, intră, ca repere absolute, și cele două variante ale lui Neagoe Basarab, realizate la un interval de trei ani, 1967 și, respectiv, 1970, dar și Ctitorie, 1984, din parcul de sculptură al orașului Burgas, Bulgaria. Cei aproape douăzeci de ani care separă prima variantă a lui Neagoe de Ctitorie demonstrează un fapt foarte important, și anume că perspectiva bizantină, evaziunea din retorica anatomistă a statuarului clasic nu sînt simple accidente de
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
fost neconvenționale. Maniera de prezentare a fost educativă fără a fi didactică. În spații restrânse, vizitatorul a putut „dialoga" cu exponatele în absența unor aglomerații stânjenitoare. La Galeria Națională, „Partea întunecată a luminii" a reunit desene, gravuri, litografii și mici sculpturi create în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Curatorii au reușit să abordeze un teritoriu de mult explorat în amănunt dintr-o perspectivă neobișnuită, punând accentul pe creații concepute nu pentru a fi expuse public ci pentru a
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor genera un fenomen viguros și nou sunt, evident, artiști veniți din Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
nou sunt, evident, artiști veniți din Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sunt întotdeauna și cei dintîi, sunt binecunoscuții V. Hegel, un polonez naturalizat francez, și germanul Karl Storck, întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, nu numai că învață fără dificultăți noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă o altă soluție
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
de un leu românesc, prinsă sub argila ulcelei, să n-o ia, eventual, vântul. Pun și eu, alături, una de un leu... moldovenesc. În Cimitirul Montparnasse se află și celebrul... Le baiser de la mort, una dintre cele mai faimoase, aici, sculpturi tombale pe care, în anul 1910, Constantin Brâncuși a executat-o pentru mormântul tinerei rusoaice Tatiana Rachewskaia (Rașevskaia). De cum am dat cu ochii de acest nume, în memoria mea a tresărit ceva! De unde, de unde îl cunosc?!... Sigur, de la Ilya Ehrenburg
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
dacă au glumit sau au spus adevărul". Mai e la Montparnasse și un alt român celebru, sculptorul Ion Vlad, nu departe de Brâncuși. Pleacă din România în 1965, stabilindu-se în Franța. Peste doi ani, i s-au comandat 5 sculpturi pentru Espace Pierre Cardin din Paris, după alți doi ani devine profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din metropola franceză; din 1975 - profesor de sculptură și desen la Universitatea Sorbona. Printre lucrările mai importante ale lui Ion
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
celebru, sculptorul Ion Vlad, nu departe de Brâncuși. Pleacă din România în 1965, stabilindu-se în Franța. Peste doi ani, i s-au comandat 5 sculpturi pentru Espace Pierre Cardin din Paris, după alți doi ani devine profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din metropola franceză; din 1975 - profesor de sculptură și desen la Universitatea Sorbona. Printre lucrările mai importante ale lui Ion Vlad se numără o decorație murală, de 100 mp, realizată pentru Musique, Diffusion Francaise, Bois-Colombes
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
stabilindu-se în Franța. Peste doi ani, i s-au comandat 5 sculpturi pentru Espace Pierre Cardin din Paris, după alți doi ani devine profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din metropola franceză; din 1975 - profesor de sculptură și desen la Universitatea Sorbona. Printre lucrările mai importante ale lui Ion Vlad se numără o decorație murală, de 100 mp, realizată pentru Musique, Diffusion Francaise, Bois-Colombes, și două sculpturi în bronz și ciment pentru Spitalul Saint Joseph din Stockton
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
la Centrul American din metropola franceză; din 1975 - profesor de sculptură și desen la Universitatea Sorbona. Printre lucrările mai importante ale lui Ion Vlad se numără o decorație murală, de 100 mp, realizată pentru Musique, Diffusion Francaise, Bois-Colombes, și două sculpturi în bronz și ciment pentru Spitalul Saint Joseph din Stockton, San Francisco (California). Sculptorul a lăsat și portretele, „sumare", de-a dreptul originale, în piatră, ale lui Eugen Ionescu și Mircea Eliade. Iar capodopera sa este considerată statuia lui Eminescu
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
Graficianul suedez Oscar Reutersvärd a creat o serie de ”obiecte imposibile”, care erau defapt niște iluzii. A creat o serie de imagini 3D, care ar fi fost posibile doar în spațiu 2D. Unul dintre ”obiecte impoibile” este ”triunghiul imposibil”. O sculptură a aceste figuri geometrice se află în Australia. Tringhiul pare complet doar dacă este privit dintr-un anumit unghi. În anul 1959, matematicianul Roger Penrose a realizat ”scările Penrose”, care are același principu ca ”triunghiul imposibil”. Ele se mai numesc
Scările care îți vor arunca mintea în aer. Cum funcționează! - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64294_a_65619]
-
Pavel Șușară La celălat pol, dar orien-tînd cercetarea formei și resursele limbajului în aceeași direcție și păstrînd poziționarea polemică față de mimetismul sculpturii clasice, se situează interesul Doinei Lie pentru forma arhaică, pentru volumul în sine, fără niciun referent exterior. Privirea adîncă în urmă, spre un cosmos incipient, spre o civilizație litică, la limita amorfului cu primul pas către structură, îi prilejuiește artistei
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
structură, îi prilejuiește artistei o dublă deschidere: pe de o parte, spre experiențele stricte ale contemporaneității europene, spre forma autonomă, desprinsă de orice model nemijlocit sau reper preexistent și, pe de altă parte, spre propriul său proiect, dar și al sculpturii noastre, în general, de autonomizare a limbajului și de redefinire a statuarului într-un sistem de gîndire nondiscursiv și nonfigurativ. Unirea de la Sebeș, 1966, sau compoziția Fără titlu, București, 1968, sînt edificatoare în acest sens, ele reprezentînd, cumva, negociarea cu
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
aceea brâncușiană. Lucrări precum Terra, lemn poleit, 1983, și Dansatoarele, lemn policrom, 1987, ilustrează perfect această perspectivă, solidară și ea cu întregul proiect de identificare și definire în paradigma răsăriteană și spiritualistă a statuarului. Dar dialogul cu formele istorice ale sculpturii universale nu se oprește aici, la polemică și la negație implicită. Doina Lie face și incursiuni afirmative, conciliatoare, cu marile momente din trecutul statuarului, interpretîndu-le, resemnificîndu-le, dar acceptînd, implicit, autoritatea și măreția lor. Un moment important în acest sens îl
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
cînd mai vibrat, ca în cazul lui Iuliu Maniu sau al Portrtetului mamei și al altor portrete din aceeași categorie, cînd mai larg și mai calm, Lydia, 1992, dar în descendența certă a impresionismului rodinian. Aceste două momente majore ale sculpturii europene, care încununează și închid un parcurs de două mii de ani, clasice, fără a fi conformiste, dar și moderne, fără a fi disolutive, reprezintă, în mod cert, vîrsta formală și stilistică a statuarului pe care Doina Lie o acceptă nu
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
anume dinamică a gîndirii și un mod clar de a înțelege și valorifica limbajul tridimensionalului. Ca orice sculptor român cu o operă coerentă și cu o viziune integratoare, de la Paciurea și Brâncuși și pînă astăzi, Doina Lie nu doar face sculptură în sensul tehnic al cuvîntului și înlăuntrul tuturor rigorilor profesionale, ci regîndește sculptura, îi rezumă istoria și îi deconspiră mecanismele. Vîrsta magico-arhaică, statuarul clasic, experiențele bizantine și gotice, impresionismul și purismul, materia și spiritul, carnea trecătoare și frisonul mistic, toate
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
limbajul tridimensionalului. Ca orice sculptor român cu o operă coerentă și cu o viziune integratoare, de la Paciurea și Brâncuși și pînă astăzi, Doina Lie nu doar face sculptură în sensul tehnic al cuvîntului și înlăuntrul tuturor rigorilor profesionale, ci regîndește sculptura, îi rezumă istoria și îi deconspiră mecanismele. Vîrsta magico-arhaică, statuarul clasic, experiențele bizantine și gotice, impresionismul și purismul, materia și spiritul, carnea trecătoare și frisonul mistic, toate sînt rezumate spre a demonstra, finalmente, că sculptura nu este doar desfășurare în
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
tuturor rigorilor profesionale, ci regîndește sculptura, îi rezumă istoria și îi deconspiră mecanismele. Vîrsta magico-arhaică, statuarul clasic, experiențele bizantine și gotice, impresionismul și purismul, materia și spiritul, carnea trecătoare și frisonul mistic, toate sînt rezumate spre a demonstra, finalmente, că sculptura nu este doar desfășurare în spațiu, doar discurs de volume și de suprafețe, doar abilitatea de a surprinde identități, fizionomii, gesturi și psihologii, ci un mod de a înțelege și de a înterpreta lumea, de a asuma imanența și perisabilitatea
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
artizanat și arta populară. Fac excepție de la această prevedere cărțile care se găsesc în anticariate și care trebuie să aibă avizul Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Național pentru trimitere temporară sau definitivă peste graniță; ... b) lucrările de pictură, sculptură, grafică, arta decorativă și aplicată, din producția curentă, puse în vînzare prin unitățile comerciale de stat, ale cooperației meșteșugărești ori ale Fondului plastic, pe baza facturii eliberate de unitatea vînzătoare. ... Articolul 8 Dispozițiile referitoare la scoaterea peste graniță a bunurilor
DECRET Nr. 53 din 1 aprilie 1975 privind categoriile de bunuri culturale care nu fac parte din patrimoniul cultural naţional şi criteriile de avizare de către Comisia Centrala de Stat a Patrimoniului Cultural Naţional pentru trimiterea lor peste granita. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106440_a_107769]