2,171 matches
-
L-am ocolit și m-am așezat pe scaunul de lângă birou. Doctorul Gabor și-a făcut loc pe lângă el și s-a așezat în fața mea pe un scaun mai mare. Nu era un bărbat masiv, poate cu un cap mai scund ca mine și mai slab cu vreo 15 kilograme. Îmi imaginam picioarele lui sub birou, atârnând la câțiva centimetri de podea, sprintene și neajutorate totodată. Puteam să îl dobor cu ușurință. Se întinse după un carnețel galben și alese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
răspunzându-i la întrebările tâmpite cât puteam de amabil și plăteam 15 dolari pe oră pentru această plăcere. Îmi ajunsese. — Foarte puțin, am mințit eu. Se lăsă pe spate în scaunul lui mare care îl făcea să pară și mai scund și își descheie nasturii de la sacoul unui alt costum spilcuit de-al său. Lumina slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar eu nu mă puteam uita la el. Privirea mea ricoșa prin cameră, căutând ceva de care să se agațe. Simțeam cum funiile Burghezilor din Calais se strângeau în jurul gâtului meu. Atunci am văzut-o. Stătea pe raftul unei biblioteci scunde, în spatele lui. Nu îmi puteam imagina cum de îmi scăpase până atunci, dar nu înțelegeam nici cum am șters-o din memorie în acea seară în care Madeleine a luat o carte de pe noptieră și eu mi-am pierdut vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în fiecare seară, un Otto al vreunei companii de teatru mobile apărea pe scena transformată într-o anexă secretă, pentru a descoperi jurnalul fiicei lui, o Anne și un Peter se îndrăgosteau, iar duzini de versiuni ale tatălui meu, înalt, scund, gras, slab, îmi luau pâinea de la gură. Peste tot în lume. În Amsterdam, regina asistase la o reprezentație și fusese impresionată, oameni de rând ieșeau din sală transfigurați. Ei nu erau naziști. Ei încercaseră să își salveze evreii. Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu al meu, deși nu îi puteam distinge trăsăturile. Fumul era prea gros. Își dădu capul pe spate, deschise gura și scoase un rotocol perfect. Acesta era tatăl pe care mi-l aminteam. M-am întors spre mama. Era mai scundă decât tata și decât mine și nu puteam să îi văd chipul de sub borul pălăriei. Mi-am îndoit genunchii și mi-am înclinat corpul ca să mă uit sub pălărie. Ceea ce am văzut m-a făcut să dau un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
original și bun la suflet, dar ce să-i faci dacă e leneș. Lipsit de ambiție. Pur și simplu nu se gândește la ziua de mâine. Și doar nu mai e un tinerel. Cu toate astea, ceva din trupul său scund și Îndesat, din mersul târșâit, meditativ, din fruntea frumoasă, Înaltă, din umerii lăsați de oboseală, din părul blond și rar, din ochii blânzi care păreau mereu pierduți de parcă ar fi privit În interior sau dimpotrivă, dincolo de munți și deșert, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cu ploaia asta de-afară... Wahrhaftig răcni: A, da! Din nou Întârzierea asta fatală! Din nou această force majeure! Și pentru a suta oară Îi spuse lui Fima gluma despre mortul care Întârziase la propria sa Înmormântare. Era un bărbat scund și Îndesat, cu o constituție de contrabas, un chip roșu și buhăit ca al unui alcoolic, străbătut de vase de sânge ce alcătuiau o rețea bolnăvicioasă, aflate atât de aproape de suprafață, Încât aveai impresia că i se putea lua pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drumul În Întunericul de-afară și pentru că, În fond, de ce să nu lase ceva și pe mâine? 12 Distanța fixă dintre el și ea În vis Își văzu mama. Într-o grădină cenușie, neglijată, care se Întindea pe câteva dealuri scunde. Înăuntrul ei se zăreau niște ierburi arse, pline cu ciulini, câțiva copaci uscați și resturi de răsaduri. Sub el, pe o coastă de deal, era o bancă ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noastre dragi. E greu să suporți atâția morți tot timpul. Gulaș pentru domnul doctor azi? Sau supă de pasăre? Fima se gândi o clipă, apoi comandă gulaș, omletă cu salată și compot de fructe. La altă masă ședea un om scund, ridat, care i se părea lui Fima deprimat și bolnav. Omul citea relaxat ziarul Yediot Aharonot, Întorcând paginile, holbându-se la ele, scobindu-se Între dinți cu o scobitoare și Întorcându-le din nou. Părul său părea lipit de frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aici pentru prima oară. Că mai fusese aici cu mult timp Înainte. Că văzuse deja pâlpâirile acestor stele Într-o noapte de iarnă rece și pierdută. Nu de la fereastra apartamentului acestuia de bloc, ci poate din cadrul ușii uneia dintre căsuțele scunde ascunse printre bolovanii Întunecați din partea cealaltă. Și se Întrebase Încă de pe-atunci ce voiau de la noi stelele de pe cer și ce spunea umbra dealurilor În Întuneric. Numai că atunci răspunsul era simplu. Dar Îl uitase. Se ștersese. Deși pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ne Înțelegem bine cu el. N-ai nimic nou să-mi spui. Nici tu nu ești tocmai În regulă. Fima Înțelese deci că trebuia să-și ia rămas-bun și s-o șteargă. Cu toate astea se așeză pe un taburet scund din bucătărie, Îi aruncă Yaelei o privire devotată, ca a unui câine, uitându-se În sus, clipind din ochii săi căprui și Începu să-i explice că era vorba de un copil nefericit, singur până la limita pericolului. Alaltăieri-seară, când rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre suferința pe care copiii din cartier i-o provocau lui Dimi. Doar știi, Yael, că nu e chiar ca toți ceilalți, un copil cu ochelari, prea serios, albinos și miop, se poate spune chiar pe jumătate orb, mult mai scund decât copiii de vârsta lui, poate din cauza unei deficiențe hormonale pe care voi o neglijați, un copil sensibil, interior - nu interior - introvertit, nici introvertit nu e chiar cuvântul corect, mai degrabă spiritual sau sufletesc, nu e ușor să-l definești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
după cumpărături În fiecare vineri la prânz. Și Își zise: Ajunge. Las-o baltă. Ca un om care zgândărește o rană, știind că trebuie să Înceteze, dar incapabil să se abțină. Pe strada Rabenu Gherșom trecură pe lângă el trei femei scunde, pline, semănând Între ele până Într-atât, Încât Fima presupuse că erau trei surori sau poate o mamă cu fiicele ei. Le privi cu fascinație, căci erau femei rodnice, cu cărnuri generoase, rotunde precum sclavele dintr-un tablou reprezentând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
convins, nu va permite, va rămâne ferm pe poziții și va scoate o dată pentru totdeauna degetele lui Baruch din buzunarele sale și din viața sa. Lângă Centrul Medical, la Încrucișarea străzilor Strauss și Profeților, se adunaseră câteva persoane. Un bărbat scund, cu nas ascuțit și cu accent bulgăresc greu de descifrat Îl informă că se găsise un pachet suspect și că Îi așteptau pe geniștii poliției. O tânără cu ochelari spuse: Da’ de unde. A leșinat o femeie Însărcinată și imediat va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o Yaelei pe a noastră. — Și pe Yael, te rog. —Bine. S-o sun? Să văd dacă poate să vină? Sigur că poate. Spune-i că o rog eu mult. Ted ieși chiar În clipa În care intră Nina. Slabă, scundă, practică, cu mișcări iuți și tăioase, cu fața ei de vulpiță pe care se citea un bun-simț Înnăscut și inteligența unei supraviețuitoare, plină de energie de parcă nu se ocupase toată ziua de aranjamentele pentru funeralii, ci de salvarea răniților de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
hotărât Providența să pună mântuirea Israelului: păi ăsta e mărăcinele din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât el, că avea burtă, o față roșie și lătăreață, picioare de pitic și o voce stridentă ca a unei vânzătoare de pește din piață. Ce-o fi vrut tatăl său să-i spună prim-ministrului? Ce i-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de proaspăt orfan. Yael murmură la pieptul lui ceva pe care Fima nu-l Înțelese și nici nu făcu efortul să-l Înțeleagă, pentru că savura descoperirea că Yael, ca și prim-ministrul Ben Gurion, era cu aproape un cap mai scundă decât el. Deși nici el nu se putea considera prea Înalt. Apoi Yael se desprinse din Îmbrățișarea sa și intră grăbită, ca și cum s-ar fi refugiat, În bucătărie, să-i ajute pe Șula și pe Teddy să pregătească sendvișuri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Totuși impresiile și-au păstrat un fel de decolorare, la care mă tot uitam, dar în rest aceasta nu era observată de nimeni. Cu dosarele firmei din ultimii ani deschise în față, W. ședea în biroul său cu tavanul destul de scund, capitonat până la jumătatea pereților cu lambriuri. Se pare că pe vremuri fusese o odaie oarecare. Una dintre ferestre dădea spre esplanadă, celelalte două, laterale, înspre o pajiște, traversată de o potecă ce se întindea de-a lungul unui șanț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zilieri și de meseriași, puteai da și de indivizi care aveau ceva de ascuns. Și tata-mare mergea chiar acolo, în costumul lui negru, cu pălărie și mănuși, cobora trei trepte până la ușa unui local plin de fum, intra în încăperea scundă și se ducea la o masă la care ședeau bărbați în haine de lucru, își fumau chiștoacele și beau bere, își treceau mâinile peste chelie sau își scărpinau bărbia, dar când își făcea apariția domnul acela în vârstă, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl, Fritz și Mäxu, în locuința lor care arăta ca o cutie de lemn cu un rând de geamuri, nu eram tratat ca fiul unui fabricant, ci ca un puști oarecare, adus de copii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pretind că nu îl cunosc atunci când va veni la mine. Pentru că așa s-a întâmplat când ne-am cunoscut la Bristol, ne-a explicat Phil. — Dar până a luat el două băuturi cu care venea spre masa mea, un frizer scund pe nume Gus încerca deja să mă agațe, spunându-mi că-mi va face șuvițe gratuit dacă sunt de acord să merg pe pieptul lui gol cu tocurile mele cui. Așa că l-am chemat afară ca să încingem o bătaie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De când sunt supărat cu Dumnezeu, vorbesc cu mine, și sunt singur, grăi, grav și numai pentru dânsul, Ferdinand Sinidis. ...De atunci mă plimb la braț cu moartea. Ea vine ori de câte ori o chem. Ca să scurteze drumul, sare uluca din dreptul ferestrei scunde, la casa refugiului meu de la țară, și bate de trei ori la geamul odăiței mele. Deschid fereastra, dar nu văd pe nimeni. „Cucu”, zic eu acoperindu-mi ochii cu mâinile amândouă. Moartea numără până la trei și strigă „Gata”! Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști, cu umbra zidurilor, dozată fantastic de lumina palidă a unei lanterne pusă parcă strâmbă pe deasupra unui stâlp de lemn, lăsat și el într-o parte. E Viena veritabilă, din care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întotdeauna Burgess, Încă de când a fost angajată la Lamb House, În 1905, doar că atunci relația dintre ei era alta. Ea avea douăzeci și trei de ani, dar susținea că are nouăsprezece, iar el părea mult mai tânăr datorită staturii scunde și chipului proaspăt, deschis, cu nasul cârn; era considerat Încă băiatul În casă și treaba lui era să curețe Încălțămintea, cuțitele, pragurile și geamurile, să facă tot felul de comisioane și, În general, să se facă folositor. În ierarhia servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]