7,237 matches
-
față pe Cristian. Sincer, îi răspunse Toma, nu știu. Cutia asta cu dinamită e o bombă cu fitilul aprins. Păi, se băgă și Calistrat în vorbă, nu poți să faci același lucru și cu celelalte cartușe? întrebă el în timp ce se scutura de praf. Nici nu poate fi vorba de așa ceva, e prea riscant. Oricum, să știi că batonul acela nu e stabil de loc. A rămas o mulțime de nitroglicerină pe el care poate exploda la cea mai mică solicitare mecanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să mai fie nimic înăuntru care să se lovească de batoanele de exploziv. Întoarse traista cu gura în jos, curios să vadă lucrurile de care spunea Calistrat că nu se desparte niciodată. Mirat că nu cade nimic de acolo, o scutură cu putere. Nici de data aceasta nu se întâmplă nimic, așa încât se uită în interior. No, gata, nu mai e nimic înăuntru! spuse Calistrat. Într-adevăr, traista era acum ușoară ca și cum obiectele ar fi căzut la pământ. Privi mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl tenta să intre și să înfrunte bestia, avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care îl percepea lângă urechea dreaptă i se părea că îi sparge timpanele. Desigur avea halucinații, în nări simțea mirosul ierbii strivite. Bâzâitul devenise și mai puternic, după care încetă de tot. Ceva se deplasa rapid pe mâna sa. Își scutură scârbit palmele, alungând bondarul care își reluă zborul, învârtindu-se supărat câteva clipe în jurul lui. Încet, se ridică în capul oaselor. Amintirea durerii simțite doar o clipă mai înainte îi era proaspătă în minte. Fără discuție că era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată atent. Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau feste. Acum, sprijinit în nelipsitul toiag, bătrânul stătea nemișcat cu fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura ce se deschidea în munte, părând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să dea roade. Poate că în noaptea aceea Calistrat nu avea de gând să plece de acasă. Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise pașii bătrânului, zgomotul făcut de toiagul în care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebui ca tu să rămâi aici și să mă lași să merg singur mai departe. Devine prea periculos să mergem amândoi. De unul singur, cred că m-aș putea strecura mai ușor fără să fiu văzut. Nici nu mă gândesc! scutură Pop din cap. Împreună am venit până aici, împreună mergem până la capăt. Cristian strânse cu putere toiagul. Ochii lui prinseseră a străluci cu putere. Își așezase mâna pe umărul lui socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma e noul paznic hotărât de zei. Nu cedase decât în momentul în care Cristi îi dovedise că poate mânui toiagul la fel de bine ca și el. Un fior rece i se scurse pe șira spinării. Oare Ileana era factorul lipsă? Scutură cu putere din cap, nu voia s-o amestece și pe ea. Nu și de data aceasta, acum era mai periculos decât atunci. În afara bestiei, acum apăruseră și basarabenii aceștia despre care încă nu știa ce vor. No, ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care îl avea pe ceafă i se zbârli pe loc. Spaima îl copleșea, paralizându-l. Simțea un imbold de neoprit să se lase la pământ și, așa ghemuit, să aștepte acolo până ce trecea pericolul. Cu un efort supraomenesc, se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și revină și se mai liniști puțin. Băieții erau în jurul camionului să fumeze o țigară. Se uitau la el nedumeriți, curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru a afla cum stau lucrurile, dar iată că nici vorbă de așa ceva. Pur și simplu, acesta nu voia decât ca ei să continue să scormonească în subteran. Glumești! Nimeni nu va mai intra acolo de bună voie, spuse el, scuturând de-a dreptul înfricoșat din cap, iar dacă o va face, nu va mai ieși viu din peșteră. Tu nu ai fost în adâncul acela ca să vezi cum stau lucrurile. Dar tu ai intrat și ai și reușit să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sînt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvîntul libertate“ - și pronunță acest cuvînt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, cînd noi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
carnea, laptele, ouăle) este un test psihică care nu poate fi trecut de fiecare muritor. Purificarea trupului este însoțită de purificarea locuinței și a întregii gospodării: se face curățenie peste tot, se spoiește cu var și se dezinfectează locuința, se scutură, se spală lenjeria, se spală trupurile obosite de muncă și se întâmpină sărbătorile curat sufletește și trupește. Aceasta este doar o latură a pregătirilor pentru întâmpinarea marilor sărbători creștine. Pe lângă semnificația strict religioasă, aceste sărbători sunt prilej de petrecere pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
căcat ce vîrstă oi fi avînd, spuse el cu răceală. Ne-am Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
seamă că ploua mai puțin și că furtuna părea să se Îndepărteze spre nord. — S-a făcut tîrziu, am murmurat, ridicîndu-mă. Fermín Romero de Torres Încuviință cu oarecare tristețe și mă ajută să mă ridic, gesticulînd ca și cum mi-ar fi scuturat praful de pe hainele ude. — Atunci, rămîne pe altă dată, spuse, resemnat. Pe mine mă pierde gura. Încep să vorbesc și... auziți, despre chestia cu sechestrul, rămîne Între dumneavoastră și mine, nu-i așa? — Nu vă faceți griji. SÎnt mormînt. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul Cabestany i le-a povestit secretarei a doua zi. Despre fețe arse n-a pomenit nimic. Va să zică, asta n-ai scos-o dintr-un foileton? Am scuturat din cap, nedînd importanță subiectului. Cum s-a terminat totul? I-a vîndut fiul editorului cărțile lui Coubert? am Întrebat eu. — Bezmeticul de filfizon a ținut să se dea deștept. A cerut mai mulți bani decît Îi oferea Coubert, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira să devină boxer. Fermín gemea și se zvîrcolea ca și cînd o fiară i-ar fi devorat măruntaiele. — Dar ce are sărmanul, pentru numele lui Dumnezeu? Ce are? gemea doña Encarna din ușă, scuturînd din cap. Doctorul Îi luă pulsul, Îi cercetă pupilele cu o lanternă și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o fiolă pe care o avea În servietă. — Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
recunoașteți pe fata care apare cu Julián În fotografie? Portăreasa se concentră din nou asupra imaginii. — N-am văzut-o niciodată. Frumușică foc. După poză, parcă sînt logodiți, am sugerat eu, Încercînd să-i zgîndăresc amintirile. Mi-a Întins-o, scuturînd din cap. — Eu la poze nu mă pricep. Și, după cîte știu, Julián n-avea logodnică, Însă Îmi Închipui că, dacă avea, nu mi-ar fi zis. Cu greu am aflat că Isabelita mea se legase cu ăsta... voi, tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
într-o situație ca aceasta, un guvern nu guvernează, doar pare că guvernează, Nu pot să fiu de acord cu dumneavoastră, am mai făcut câte ceva de când au început toate acestea, Da, suntem ca un pește prins în undiță, ne agităm, scuturăm firul, ne zvârcolim, dar nu reușim să înțelegem de ce o simplă bucată de sârmă recurbată a fost în stare să ne prindă și să ne țină prinși, poate ne vom elibera, nu zic că nu, dar riscăm ca burta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pierzându-și cumpătul a fost atunci când el a insistat să-mi spună cum a luat un purgativ și a început să intre în detalii cam naturaliste pe această temă. Seriozitatea absolută cu care își povestea necazurile mă făcea să mă scutur tot de râs și asta o irită și mai tare pe dna Stroeve: — Parcă ți-ar plăcea să te faci de râs, zise ea. Ochii lui rotunzi se făcură și mai rotunzi și fruntea i se încruntă de mirare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atâta vreme să se vindece. Era pe jumătate mort de foame.“ „Dar pot câștiga eu bani pentru el.“ „Cum?!“ „Nu știu. Am să găsesc eu o cale.“ În mintea olandezului trecuse atunci un gând îngrozitor care-l făcuse să se scuture ca de un fior. „Cred că trebuie să fii nebună. Nu știu ce ți-a venit!“ Ea dăduse din umeri și-l întrebase: „Ei, acum îmi dai voie să plec?” „Mai zăbovește o secundă.“ Se uitase cu ochii obosiți la atelierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
către o orgie a poftelor animalice, dar el ura de fapt instinctele care-i răpeau stăpânirea de sine. Ba chiar cred c-o ura și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]