5,253 matches
-
dacă nu o folosim? Noi nu bem mamă cafea. Mai facem „Unica” la cafeaua cu lapte și, cum tu nu ai mai fost pe acasă, nu a trebuit să mai cumpărăm și cafea. - Nu-i nimic, nu trebuie să te scuzi. Am uitat de cafea dornică să ajung cât mai repede acasă să vă văd. Săndica și-a pregătit cafeaua pe plită și a reluat lectura. Stătea îmbrăcată în pantalonul scurt și fără bluză, doar în maieu direct pe corp fără
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
prin oraș, pe străduțe obscure, la mersul femeilor privesc pofticios, din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure, de ciuda că-s tânăr și păr sănătos. Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii... pardon, asta e din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam, îmi ascut bine colții și sperii fetițele care nu au frați. Târziu, sub stele, merg acasă-n buiestru, cu umbră lunii refuzând să descrească, îmbrăcat mă arunc în patul ecvestru și trăiesc coșmaruri cu cafea turcească. Referință
CAFEA TURCEASCĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349418_a_350747]
-
60, băteam step pe solo-urile lui Jean al meu, cu muzica suptă de la sânul mamei lui. Ritmuri tribale, dacice, care făceau cerurile să intre în vibrație iar norii să se ascundă prin cotloanele sufletelor nostre tinere și optimiste. „Mă scuzați că nu am mai mulți. Știți, abia acum am ieșit ! Da, pe la 4-5 sunt barosan ! Ne întâlnim tot aici. Eu muncesc până spre miezul nopții.” Dau un mda, din cap. Mă îmbrățișează și dispare. În mai puțin de jumătate de
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea și Răducanu spre primărie, așa că Ioana l-a așteptat și l-a rugat să o scuze, că a fost doar o glumă tinerească și i-a promis că va dansa numai cu el la balul de sâmbătă seara, dacă o iartă și nu-l cheamă pe bătrân la primărie. Așa a scăpat neciufulită de tatăl său
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Iorga, Istoria bisericii române, ed. II, 1,1928, p. 28-59. [18] Eudoxiu Hurmuzaki, Documente, XIV-1, p. 11-12. [19] Petre P. Panaitescu, op. tit, p. 57. [20] Eudoxiu Hurmuzaki, op. tit.,XIV-1, p. 12-13 și 24-31. La anul 1370 Iachint se scuzase către Patriarh că n-a putut îndeplini călătoria la Constantinopol, fiind bolnav, ibid. p. 7-8. [21] Ibidem, p. 12. [22] Nicolae Dobrescu, Din istoria bisericii române, p. 12-13. La anul 1401 Patriarhul scrie Mitropolitului Ungro-Vlahiei, fără a-1 numi (Eudoxiu
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
a-mi analiza borseta. Cuponul de pensie era mai mult de jumătate în afară ! Am înțeles amabilitatea ei extremă și invitația ulterioară de a ne băga din nou sub așternuturi... I-am povestit că am o urgență și m-am scuzat pe motiv ca sunt deja în întârziere. După cafea și țigară, m-am îmbrăcat hotărât, anulând toate încercările sale de a mă reține. La ușă am întrebat-o, după ce i-am sărutat mâna: "Ei, bine, cum ți s-a părut
ŞI... CÂT O AI DE MARE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348011_a_349340]
-
repede? Finalul concertului îi aduse din lumea viselor în lumea realității. Avusese dreptate Eminescu, nici urmă de boală nu mai avea Veronica, era așa de veselă și de zglobie, totul se transformase-n ea ca printr-un miracol. Micherul se scuză și plecă, avea o întâlnire cu un coleg din orchestră. Îi sărută mâna doamnei Micle care se ridicase din loja ei și aplauda frenetic acel final de concert. Mihai rămăsese în picioare; părea mișcat, emoționat, ținea în mână o țigară
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Privirile lor s-au întâlnit și, aproape în același timp, fiecare s-a grăbit cu câte un salut: - Sărut mâinile... - Bună seara... - Salut, domnule... - Hei, salut frumoșilor... - Nu v-am recunoscut, iertați-mă! Eram cu gândul plecat aiurea, s-a scuzat Fănel în timp ce strângea mâna lui Cezar și privea cu vădită plăcere copiii. Era vizibil jenat, ceea ce nu se întâmpla prea des la el. - Mergi spre casă? l-a întrebat, foarte degajat, Cezar. - Da, merg la stația de metrou. Nu sunt
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
am acordat? Fănel s-a abținut cu greu să nu riposteze în felul său obișnuit. Era brutal în situații asemănătoare și jignea cu ușurință. Destul de teatral, ignorând câteva priviri ironice ale unor trecători, s-a înclinat adânc și s-a scuzat: - Te rog să ierți gestul nestăpânit al unui bărbat ce simte dragostea aproape, draga mea! „las’ că pun eu laba pe tine, porumbițo! Te îmblânzesc eu, n-avea grijă. Ai noroc că ești gagică trăsnet și trec cu vederea afrontul
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
nu te superi, vreun prieten apropiat? - Nu te gândi la prostii. Dacă aș fi avut, în mod sigur nu răspundeam invitației tale. Unii vin cu soțiile și chiar cu copiii când au aniversări. - E foarte bine, te rog să mă scuzi! s-a grăbit el în timp ce-n gând exclama: "De parcă nu te poți regula cu vreunul pe motiv că are copii!". Și, imediat, oprindu-se din mers, a întrebat-o vesel: - Uite, vezi aripa din stânga a Facultății de Drept? A apucat
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
pămînt reavăn. Pe cerul slobod, scînteietor se hîrjonește o pereche de porumbei. Numai prostul nostru de cîine o ia beat de fericire de-a curmezișul prin straturile abia întocmite. - Huo, turboiule, aruncă mama cu bulgări după el. Pe urmă îl scuză către mine: Îi bucuros și el, săracu’! - Mergem să mîncăm? zic. - Nu mi-a mînca. E așa de frumos afară ... Referință Bibliografică: Politica semințelor / Radu Părpăuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 100, Anul I, 10 aprilie 2011. Drepturi de
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
lăsă ușor peste el, caldă și moale, lingându-l duios pe la urechi. Fericit, Istrate se trezi cu senzația că plutește și când deschise ochii o văzu pe Verginica surâzând despletită în plăcuta obscuritate a camerei. - Vai, vă rog să mă scuzați, doamnă, nu-mi dau seama cum... Doamna însă, chicoti destul de amuzată și spuse: - Mirșică, gospodariule, de-acu lasî-ti pi mâna me! Cum părea că imposibilul se produsese, Istrate se conformă entuziast propunerii, frustrările sale se răzbunară și, împreună cu afinata, vinul
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
tare. L-am dorit ... și l-am avut ... dar n-am fost fericită decât în mintea mea. Mi-am trăit visul cu mare bucurie și plăcere, până când “mândra”, care mima o sarcină, mi-a zis: “căsnicia ta ... e un rahat (scuzați expresia, dar așa mi-a zis, în față)”. Mi-am dorit să-mi iau doctoratul...D-zeu m-a ajutat și l-am luat...dar am îndurat umilințe (verbale) atât din partea fostului coordonator-muribund (om bolnav, acum înțeleg), cât și din partea
CÂND CERI...ŞI ŢI SE DĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347506_a_348835]
-
o discuție ce ar fi putut fi destul de interesantă pentru urechile tinerei domnișoare, numai că ea nu avea habar despre ce se întâmplase cu mai puțin de douăzeci și patru de ore în urmă între cei doi. - Ștefan, te rog să mă scuzi pentru ce s-a întâmplat aseară între noi. - Nu s-a întâmplat decât ceva normal să se întâmple între două persoane mature care simt nevoia de a-și împărtăși sentimentele. - Da, dar știi, sunt căsătorită și... - Nu ești singura persoană
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > CITATE MEMORABILE (108) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului 108- E mai bine să nu te scuzi, decât să dai o explicație proastă. George Washington - E mai bine să eșuezi în condiții onorabile decât să reușești prin fraudă. Sofocle - Marile reușite se dobândesc cu sacrificii mari și nu sunt niciodată rezultatul egoismului. Napoleon Hill - Nu orice om
CITATE MEMORABILE (108) de ION UNTARU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347642_a_348971]
-
cum sunt mulți care doresc un post la oraș... - Da, trebuie să știu cel puțin ce vreau eu de la viață. Acum sunt singură, nu mai depind de nimeni și nici altcineva nu depinde de mine. - Aici te rog să mă scuzi, greșești. Ai uitat de mine să mă introduci în ecuațiile tale cu prea multe necunoscute. Știi că te iubesc și doresc să trăim împreună. Dacă se poate să ne fie mai bine la oraș, de ce trebuie să trăim la țară
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
de Dumitru Moroșanu și Jolt Kerestely, care au chemat-o la București pentru preselecția concursului „Steaua fără nume”. Neavând însă vârsta minimă acceptată prin regulament, care era de șaptesprezece ani, soluția a fost una din categoria rațiunii potrivit cărei „scopul scuză mijloacele”: nu și-a spus adevărata vârstă! Cum să și-o spună, doar avea paisprezece ani...! A concurat cu Ramona Bădescu și Camelia Florescu și a biruit în toate fazele concursului, ultima etapă fiind în 1986. Probele au fost severe
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
că ochii mei nu înșală și că buzele mele nu mint... Imaginându-mi toate acestea, am văzut-o cum se apropie de masa mea, având în mâini aceeași tavă cu aceeași sticlă de bere... Și purtând pe deget același inel. “Scuză-mi indiscreția”, am abordat-o cam direct, dar nemaiputând suporta incertitudinea, “ești cumva măritată?”. “Nu”, îmi răspunse pe un ton scăzut. “Inelul e amintire de familie”. “Am înțeles”, i-am răspuns, încercând să nu-mi trădez prea evident bucuria. “Pe
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
infern. După un timp, Satana și-a făcut apariția, sub forma unui zombie care avea totuși o voce clară, aproape omenească. "Ai văzut, chiar de mai multe ori, un film cu... mine", rosti, și la aceste cuvinte îl pufni râsul. "Scuză-mă", reluă, dregându-și glasul. "Avocatul diavolului... Vreau să comentăm împreună o singură replică, deși pelicula e mult mai complexă... «Privește, dar nu atinge... Atinge, dar nu gusta». Ce părere ai despre asta?". "M-am gândit, și eu, foarte mult
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
că va acționa la timpul potrivit, de aceea nu-și putea înțelege fata, fapt care o nemulțumea. Cum telefonul zbârnâia neobosit, dar pentru fată el nici nu exista, mama puse mâna pe receptor resemnată: - Alo! Răspunse ea, indispusă. - Sărut-mâna. Mă scuzați doamnă, Alma este acasă? Se auzi un glas domol de băiat. - Bună-ziua. Cine să-i spun că o caută? În acest moment nu poate veni la telefon. - Sunt Alex. Poate mă sună ea, când apare... Femeia încuviință și receptorul fu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
cum sunt mulți care doresc un post la oraș... - Da, trebuie să știu cel puțin ce vreau eu de la viață Acum sunt singură, nu mai depind de nimeni și nici altcineva nu depinde de mine. - Aici te rog să mă scuzi, greșești. Ai uitat de mine să mă introduci în ecuațiile tale cu prea multe necunoscute. Știi că te iubesc și doresc să trăim împreună. Dacă se poate să ne fie mai bine la oraș, de ce trebuie să trăim la țară
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
tranziții de faze neechilibrate [S. Lubeck, H. Hinrichsen etc.]. Dacă am lua în considerare cuantizarea topologică, ne așteptăm la o cuantizare Bohr-Sommerfeld a quarkuri-lor?... Când a trebuit să m-anunțe, moderatorul acestei secțiuni de lucrări, prof. Warren Rogers, s-a scuzat că nu poate să-mi pronunțe numele (pățesc acest lucru pe la toate conferințele!). Mă recomand, atunci „Smarandacii” [ch, che se citesc - în general - „ci” în engleză]. La „Cărămida roșie”: pizza, bere și ... fizică! Radiind de bucurie, „amețit” de succes, am
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
nu se-ntorc.. Morala: Ce morală? Porcu-i porc! Sonet pentru egalitate Jalbă agricolă Eu dau partidelor dreptate, Grea e sapa, loboda-i la brâu, Când ne declară supărate , Apele pe mine curg pârâu, Că nu pot fi nicicum egale, Mă scuzați că vă întreb ceva: Atâta timp cât n-au parale ... Mie-agricultură-mi trebuia? Câte din ele ne pot spune, Somnul meu de noapte-i chinuit, C-au fost la telviziune, Trebuie arat și discuit. Spre-a ne explica, color, N-am sămânță, n-
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
blond, s-a înființat maestrul. M-a privit un moment nesigur, parcă surprins. Apoi fața i s-a luminat, și și-a deschis larg brațele... „Ce mai faci domnule? Pe unde tot umbli?, mi-a zis. Hai în casă și scuză deranjul”. Am intrat în cămăruța modestă unde lucra (scria), timp în care asculta muzică, clasică. Era singur. Soția, doamna Dorina, „cerber” și înger păzitor, nu era acasă, era plecată la București (ce noroc, căci era cam supărată pe mine...). M-
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
ușă. Imediat se auziră pașii Adrianei lipăind pe parchetul fără de covor al camerei. - Cine-i? întrebă ea pentru orice eventualitate, fiind convinsă că nu putea fi la acea oră decât Sebastian. - Eu sunt, auzi răspunsul lui. - Te rog să mă scuzi, m-a furat somnul. În cinci minute sunt gata, îi spuse ea întredeschizând ușa. - Nu te grăbi că și eu am fost în aceeași situație. Noroc că m-am trezit la timp, răspunse și el în șoaptă să nu trezească
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]