3,089 matches
-
ce cobora într-o serpentină severă pe malul escarpat ca o faleză. ― Așa-s gârlele noastre pe aici, se grăbi Iuga, observând nedumerirea tovarășului său din pricină că nu descoperea nicăieri urmele râului. Mai tot anul le treci cu piciorul, sau chiar seacă de tot, dar și când se înfurie câteodată, cam primăvara, apoi se umflă din mal în mal, parcă-ar fi Dunărea. Furii d-astea grave totuși se întîmplă rar. De aceea, cum vezi, nici măcar de o punte n-avem nevoie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acum câțiva ani, nu l-a mai dres nimeni și lumea trece tot pe de lături, ca și aici. Valea Câinelui însă, cu toate că e mai mică, e mai mânioasă, face mai multe stricăciuni, aproape în fiecare an, și nici nu seacă niciodată! Trecură valea. Drumul continua drept ca o ață și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărât, două ulițe încrucișate, niște căscioare murdare, prin ogrăzi mulți copii și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe un dâmbuleț, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu o mai cerneau și făceau turtele, pâinea sau mămăliga cu tot cu tărâță. În primăvara cu foamete, erau căutate urzicile, alte buruieni cum ar fi loboda pentru borș, ștevia și foile de ceapă verde. Dacă în anul secetos gârla Crasnei aproape secase, în anul foametei, datorită ploilor, începuse să-și recapete debitul și în amonte se mai rupeau iazuri, și apa aducea și pește pe care oamenii îl prindeau. Din satul nostru sau din alte sate de prin apropiere, familiile nu și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
următoarea : ea vrea să ardă mașina în această noapte, eu avînd doar cheia, restul de acte fiind gata mîine la nouă jumate, zece ? Încîlcită poveste... Trecînd-o în revistă, ca să spun așa, am însă cîteva nelămuriri. Să începem cu prezentarea ei seacă, oficială : „Marți, polițiștii au făcut 13 percheziții, fiind vizate șapte persoane - trei femei și patru bărbați - din București și din Chitila. Dintre cele trei femei, două sînt vrăjitoarele Vanessa și Melissa”. Deci din 13 suspecți rămînem cu două „vrăjitoare”. „Acestea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o cercetare istorică serioasă. Și aici istoricul onest recunoaște că a ajuns în fața unei probabilități, nu a unei certitudini. În realitate, povestirea conține un element unic ce nu este chiar de ordin „istoric”, adică nu face parte din simpla cronică, seacă, a evenimentelor. Acest element este reflecția asupra puterii lui Yhwh, Domnul lui Israel, chiar și în Egipt. Cu alte cuvinte, Dumnezeul lui Israel demonstrează că este adevăratul suveran al Egiptului și că are o putere „superioară” faraonului pentru că aparține unei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al corporalității» și ale acelei «descoperiri existențiale a socialității» despre care s-a vorbit în paginile precedente. Prin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai știu eu ce? Acolo cum ne ascundem? - N-aveți dumneavoastră grijă, domnule elev, spuse Iliescu. Eu am mai fost pe-aici astă-primăvară, când ieșeau grânele. Toată Ucraina e așa cum o vedeți: porumb, pe câțiva kilometri, și alături grâu, sau secară, sau ce-o mai fi, pe alți kilometri, și apoi iar porumb. - O s-o ducem mai greu cu apa, adăugă Zamfira. Poate n-o să găsim apă, vreun puț părăsit, pe câmp, vreo băltoacă, poate n-o să găsim nimic o zi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de nisip și pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare lângă trecutul dinamic și plin de afirmarea sinelui ce și-a părăsit acum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În Săptămâna Patimilor, oamenii din sat țineau post pentru curățirea păcatelor și mergeau în fiecare seară la biserică la denii. În Vinerea Seacă se ținea post negru și la biserică se cânta Prohodul Maicii Domnului. În seara de Înviere toți oamenii mergeau la biserică cu pască, cozonac, oua și vin pentru a fi sfințite de către preot. După sfințire acestea erau date de pomană
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
ochii Învinețiți, povestind episodul cu un umor amar. Tovarășul Bicu a ajuns un personaj excentric, nefrecventabil. Fiind un om inteligent, se pare că are resurse. Așa că acum e iar În fața acestui organ al statului, care-l fixează cu o privire seacă. — Tovarășe Bicu, cred că v-ați dat seama că eu sînt un om bun. Așa că vă mai Întreb o dată. Vegetarian? Știți că mai tînărul meu coleg din biroul de alături, tovarățul Gleț, mă Întreabă dacă asta Înseamnă că sînteți ierbivor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a exprimat altfel decît hăulind și chiuind de dragoste (pentru mîndra satului) și de dor (pentru plaiurile natale, pentru codrii verzi și pentru geografia zonală) și de alte sentimente născătoare de muzică. Cu excepția celor două intervenții foarte scurte: o voce seacă ne-a anunțat mai Întîi menținerea stării de necesitate, apoi, aceeași ne-a mai dat una (de data aceasta, avînd În vedere conținutul anunțului pe care l-a făcut, părea să vină de pe altă lume): sinuciderea trădătorului Milea. Două știri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și eu un strop de fericire, dacă lucrurile ar fi și pentru mine obișnuite. Ochii ei de cățel se umplură din nou de lacrimi. Își închise încet pleoapele, strivind sub ele alte lacrimi. Deodată, Diane deschise ochii și lacrimile îi secară subit, de parcă s-ar fi retras la sursă. Sări în picioare, agățându-și unul din tocurile înalte în șalul scoțian. Tom sări și el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când în când ochii cu încheieturile degetelor. Tom o privea cu sfială. — Hattie, nu plânge, iubito. Ce s-a întâmplat? Sunt doar eu. Hattie clătină din cap și nu răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era obișnuită, ci provenea din izvorul Siloe în Cedron și dusă în templu prin Poarta apei. Ritualul, care avea loc la sfârșitul anotimpului secetos de vară (’êtănîm, numele cananean al lunii, înseamnă și „izvoare permanente”, în sensul că nu seacă în funcție de anotimp), avea scopul de a „chema” ploile cât mai degrabă; acesta e de altfel un motiv cunoscut în istoria religiilor și în folclor. Ne dăm seama că riturile de felul acesta nu erau niciodată improvizate, ci continuau practici religioase
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Chițu Marin sare în picioare neîntrebat și spune că la fel s-a întâmplat și cu balta din cartierul Măgura... Pentru Dumnezeu, Chițule! îl întrerupe iritat profesorul. Ce legătură are balta din cartierul Măgura cu ce vorbim noi aici?... A secat pe vremea secetei, explică Chițu Marin. Așa mi-a povestit tata. El le ține minte pe toate. S-a tot micșorat, s-a tot micșorat mă refer la baltă -, exact așa cum ați făcut dumneavoastră pe tablă, până când n-a mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ei! Ce părere aveți, copii? - i-a întrebat căpitanul Făgurel pe cercetași. Întrebarea-i cât înaintează această gârlă în inima liniilor inamice? Că s-ar putea ca gârla să se termine repede și noi să rămânem descoperiți ca mormolocii când seacă balta - a întrebat Toaibă. Harta ne spune că gârla ar avea vreo cinci kilometri lungime. De asemenea, cota scade pe măsură ce se depărtează de noi. O întrebare se impune de la sine: cota este ocupată de inamic? - a intervenit căpitanul. Doar în stânga
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
afară și se deschid înăuntru. O soluție la toate ar putea fi uitarea, fiindcă infernul înseamnă să nu uiți, dar poemele-confesiune ale lui Florin Dochia demonstrează contrariul: că uitarea ar fi de rău augur, fiindcă nu e vorba de amintirea seacă a unor fapte, gesturi etc., ci de memoria care poate fi convertită, ca aici, în artă, fiindcă, altfel, scriitorul, cu inseparabila notă de ironie care-l caracterizează, prin care încearcă să reducă asperitățile vieții, precizează: io nu o iau niciodată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adevăr, altele fiind de departe închipuiri cu nuanțe fantastice. La fel ca în basme. Dar nimeni nu se supără din această pricină, tot omul fiind de acord că și născocirile fac parte din viață. Care viață ar fi mult mai seacă dacă imaginația nu ar mai lua-o, din când în când, razna pe unde poftește ea. în acel Ev Mediu deosebit de frământat de tot felul de războaie, nimeni nu se putea considera înconjurat numai de prieteni. Nici chiar Charlemagne, care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie. De departe, mi s-a înfipt în ochi lumina din fereastra încăperii mele. Privirea a prins să cotrobăiască prin toate cotloanele poate-poate a descoperi măcar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
apropiată de trupul mort, bătrînii din cetatea aceea să ia o vițea care să nu fi fost pusă la muncă și care să nu fi tras la jug. 4. Să ducă vițeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată și unde nu se ară, nici nu se seamănă; și acolo, să taie capul vițelei în vale. 5. Atunci să se apropie preoții, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
gust de cenușă, care la început stăruia în aer numai la amiază, devenise aproape permanent. Până și noaptea căldura era sufocantă. Iarba se asprise și pe alocuri se sfărâma. Dacă mai continua astfel, exista riscul ca apa din fântână să sece cu totul. Aceasta era pentru noi o îngrijorare nouă, neprevăzută și teribilă. După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete. Nivelul apei coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai puteam stăpâni panica. Într-o noapte cu lună plină și cer bolnav, ars de febră, aplecîndu-mă deasupra fântânii am avut impresia că nu mai văd nimic. O gaură mare, oarbă, în pământ, ca o orbită în care ochiul a secat. M-am întors pe peron și m-am trântit pe bancă fără o vorbă. Eram ca prostit. ― Ce e? m-a întrebat Eleonora. ― Apa, am bâiguit eu. ― Ce e cu apa? ― S-a terminat. ― Cum s-a terminat? se răsti
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
soțul ei netot de bunuri și de bine, cu voia sau fără voia lor, oricâte jertfe m-ar costa, numai și numai să mă regrete Mihaela cât mai mult, să mă regrete și să plângă după mine până i-o seca de tot izvorul lacrimilor... ... Acum țineam un curs liber la facultate în specialitatea docenței (păcat că nu-l frecventau decât prea puțini auditori, în special studentele), lucram la o carte Principiile de bază ale Codului Penal și ceva mai rar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Domnului. S-a dus și s-a așezat lîngă pîrîul Cherit, care este în fața Iordanului. 6. Corbii îi aduceau pîine și carne dimineața, și pîine și carne seara, și bea apă din pîrîu. 7. Dar după cîtăva vreme pîrîul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară. 8. Atunci cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: 9. "Scoală-te, du-te la Sarepta care ține de Sidon, și rămîi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească." 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Egiptului, prin mîna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 11. El și poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimiși să nimicească țara. Vor scoate sabia împotriva Egiptului, și vor umple țara de morți. 12. Canalurile le voi seca, voi da țara în mîinile celor răi; voi pustii țara cu tot ce cuprinde ea, prin mîna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!" 13. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Voi nimici idolii, și voi stîrpi din Nof chipurile deșerte. Nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]