1,878 matches
-
grabă și cu furie, i-am făcut un pic de loc în mulțimea de butuci pe care-i încărcaserăm, iar deasupra lui am pus alții, cât am putut de iute, ca să-l pot ascunde. Confratele meu, care se întorcea cu securea sa fără să fi încheiat treaba, mă văzu și se opri, peste măsură de uimit; dar eu, acum nici nu știu cum, din doar câteva cuvinte spuse cu furie, l-am convins să mă ajute. După ce l-am acoperit bine pe băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era nimic de făcut: băiatul strigă, are deja toată fața plină de sânge, se acoperă cu brațele deja pline de răni. Atunci, mă întorc și îl văd pe confratele meu împietrit, privind cu gura căscată scena aceea oribilă; are încă securea în mână. I-o iau și-i ard una câinelui, pe urmă încă una, cu toată puterea. înfierbântat de povestea sa, cu ochii aprinși de emoție, își însoțise ultimele cuvinte dând agitat din mâini, de parcă ar fi lovit chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână. I-o iau și-i ard una câinelui, pe urmă încă una, cu toată puterea. înfierbântat de povestea sa, cu ochii aprinși de emoție, își însoțise ultimele cuvinte dând agitat din mâini, de parcă ar fi lovit chiar atunci cu securea. Apoi iarăși tăcu, uitându-se în jur cu o privire rătăcită, copleșit de dramatismul amintirilor, dar Metronius, care îl ascultase atent cu degetele încrucișate pe masă, îl îndemnă din nou să continue: — Și atunci?... Cum se termină? Tensiunea care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de tovarășii săi, în afara lui Divicone, care rămase pe loc. Cei trei agresori încă în picioare nu-și dădură imediat seama de ce li se întâmpla. De îndată ce Metronius ajunse la ostrov, unul dintre ei încercă să i se opună cu o secure, însă romanul îl mătură cu puternică lovitură oblică înainte să-și repeadă arma. Un altul, după o clipă de șovăială, lăsă să-i cadă sabia scurtă pe care o strângea în mână și căută să se facă nevăzut, dar fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămăsese la ambrazură, nu le dădea mare atenție, fiind foarte preocupată în acel moment să observe mișcările barbarilor. Cu spaimă, văzu o jumătate de duzină dintre ei cum se adună și se pun în mișcare pentru a ataca poarta. Imediat ce securile se abătură, cu un bubuit cumplit, asupra plăcii groase de fier, din mulțimea adunată înăuntru se ridicară strigăte de groază. De la ambrazură nu se putea vedea bine tot ce se întâmpla în fața intrării. Hippolita se întoarse atunci, privind temător spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împrejurările dramatice. — Acoperișul de la aripa servilor a căzut, domina! — Nu se poate! Hippolita se repezi să-și facă loc și o apucă pe scara ce ducea sus. în timp ce urca, întâlni doi servi înspăimântați ce coborau furioși, ducând în brațe multe securi și alte arme tăietoare de diferite mărimi, dar toate la fel de ruginite. într-unul dintre ei îl recunoscu pe tânărul ce fusese lângă ea în grădină. Băiatul se opri brusc și o privi înspăimântat, evident, rușinându-se fiindcă o abandonase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
femei ce se îmbrățișau strâns. îi vorbea războinicului întinzând mâinile, în încercarea evidentă de a-l îmblânzi și de a-i abate atenția de la victimele sale, dar, la un moment dat, acela îl respinse brutal înapoi și, punând mâna pe secure, i-o repezi cu violență în cap. Cu un junghi în inimă, Hippolita îl văzu pe Emerentianus scurgându-se pe jos și dispărând în mijlocul mulțimii ce îl înconjura. O clipă mai târziu, războinicul se năpusti asupra celor două femei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să-l întrebăm pe el, zise Mabertus; apoi îl întrebă pe prizonier, care, privindu-l pe războinic, răspunse cu dinții strânși: — Geremar! Se agită tare acest Geremar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu jumătate de gură câteva cuvinte critice, poate chiar sarcastice, cu cei de alături. Nu putea auzi cuvintele sale, însă văzu, ca o confirmare, reacția fulgerătoare a lui Reinwalt. într-o clipită, acesta își trase calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar dădură înapoi, fixând stupefiați trupul său care acum, neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șa și cădea moale în praf. Nici unul dintre ei nu suflase, dar de pe terasă scena fusese urmărită, cu un strigăt de repulsie și teroare, de grupul numeros de oameni ce urcaseră să urmărească desfășurarea tratativelor. Atârnând din nou de șa securea, perfect liniștit, Reinwalt parcurse cu o lungă privire amenințătoare semicercul oamenilor săi, apoi se întoarse spre Mabertus. — Ai grijă, îl avertiză. Dacă nu mi-l aduci, pot oricând să mă întorc aici și să vă pedepsesc, pe tine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbile lungi, în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și lipsuri: cu toate acestea nu aveau încă aerul de câine bătut tipic soldatului resemnat deja la gândul predării. Fiecare din ei își ținea alături arme. Văzu săbii ciuntite, securi tocite, țepușe fără vârf, buzdugane strâmbate și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care alcătuiau acel ecou. într-un cuvânt, respirația imensei armate a lui Atila. Aproape imediat, Sebastianus căută cu privirea printre corturi pe acela al regelui hun. Sangiban îi citi gândul: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puse în fața lui și îl goni cu un picior; apoi, scoțând din foc un tăciune arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmani de cei ce veneau din urmă nu aveau nici o posibilitate să se oprească din luptă ca să-și tragă sufletul și să-și recupereze forțele: erau obligați să ucidă ori să moară. Curând, însă, câțiva turingieni, deschizându-și drumul cu securile, în mijlocul acelui desiș de sulițe, reușiră să deschidă breșe periculoase în rândurile bagauzilor. Cei mai inimoși dintre aceștia veniră în față să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ucidă ori să moară. Curând, însă, câțiva turingieni, deschizându-și drumul cu securile, în mijlocul acelui desiș de sulițe, reușiră să deschidă breșe periculoase în rândurile bagauzilor. Cei mai inimoși dintre aceștia veniră în față să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite de strigătele de furie ale combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți din nou: victoria! Victoria era aproape. Lăsă de o parte arcul și scoase sabia, apoi își împunse cu furie calul și îl împinse înainte pentru o ultimă sforțare. Alți războinici hiung-nu îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi, trei patru războinici. Alături de el, Odolgan își repezea sabia cu furie scoțând mugete cumplite, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toată după-amiaza un stâlp al apărării în acel sector de front; în ultima fază a luptei, rănit de mai multe săgeți, în loc să se retragă sub presiunea dușmanilor, se înfipsese cu picioarele desfăcute în primul rând și, rotind prin aer o secure, se opusese hunilor ca un stăvilar în furtună, ca un turn de apărare, ce se prăbușise doar când se aruncaseră asupra lui câte patru, câte cinci, câte zece, poate. Toți cei de pe colina aceea dăduseră tot ce putuseră, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Însă nu dispunem de timp. Cât durează să pregătim preluarea puterii? Îl apuc pe Chun-qiao de mâini. Trebuie să-i prindem pe „băieții din vechea gardă” înainte să ne prindă ei pe noi. Cel puțin câteva zile. Acționează acum, căci securea cade! Mă duc la Shanghai. Vă rog, tovarășă Jiang Ching, de dragul siguranței și sănătății dumneavoastră, lăsați această chestiune în mâinile noastre. Nu am încredere în voi! țipă ea. Perspectiva voastră pesimistă mă îngrijorează! Spectacolul trebuie jucat exact pe dos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ching, de dragul siguranței și sănătății dumneavoastră, lăsați această chestiune în mâinile noastre. Nu am încredere în voi! țipă ea. Perspectiva voastră pesimistă mă îngrijorează! Spectacolul trebuie jucat exact pe dos, iar personajele ar trebui inversate! Noi suntem cei care ținem securea! Ordinele de înaintare au fost deja date. trebuie să ne punem credința în Buddha. Trebuie să ne încredem în... popor. Vocea lui Chun-qiao își pierde brusc energia. Ea își întărește voința de a continua. Îi spune secretarei că după-amiază se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul să meargă de vreme ce mașina este toată acoperită cu pânză și ghirlande? Trebuie să aibă el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
roman, 2006 Seimenii — Vin, vin... — Doamne, sunt roșii de sânge! — Zăvorâți iute poarta, dau seimenii! Poarta grea de stejar scârțâi în balamale și se închise gemând. În clipa în care cuiul meșterit cu înflorituri trecu prin zăvorul puternic, loviturile de secure de afară începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca un clopot, astupând urletul mulțimii întărâtate de sângele vărsat. — La Brâncoveni, să piară Brâncovenii... Să piară! Cine oare dusese vorba că marii boieri ce țineau dregătoriile îl îndemnaseră pe vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încărcate, opreau caleștile și trecătorii, omorând fără alegere ca să curețe țara de boieri. A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare de orice. Bum, bum, securile loveau în lemnul porții, fără să-l biruie. Urletul de afară nu contenea. Ultima zi a lui februarie 1655 era umedă și rece. Peste orașul înspăimântat, se pornea lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de valoarea ei, care conducea negoțul cu grâne așa cum o făcuseră înaintașii ei. Spătarului i se părea că într-un fel are în față întruchiparea odăii în care pășise. Tavanul din grinzi de stejar, înnegrite de fum, cioplite aspru cu securea, pereții văruiți alb curat, cele două laițe din lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș, paravanul ornat la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ei, tare aș vrea să știu cine o să rabde să vadă moldovenii și muntenii uniți sub un singur domn! Cine, austriecii? Ei mai văzură minunea sub Mihai Vodă cel Viteaz de l-au pus pe Basta să-l taie cu securea. Cine, polonii? Ei, hai să fim cu picioarele pe pământ, de-aia a adus Ian Sobieski Moldova în starea de acum, ca s-o vadă unită cu Valahia? Poate măria sa, pravoslavnicul țar Petru - crez că și pentru dânsul e prea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privea cu oarecare invidie pe marele dragoman, nu putea să înțeleagă de unde avea grecul acesta din Fanar atâta prestanță. Am trăit s-o aud și pe asta: dumnealui marele dragoman, care era cât pe-aci să-și piardă capul sub secure când Brâncoveanu întârzia pe drum, se roagă de marele vizir să stabilească ziua plecării alaiului spre București... Plecarea Plecarea a fost fixată pentru 28 iunie. Mai întâi se strânseră corturile de la Arnăutchioi. Carele și căruțele o porniră înainte să pregătească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]