278,409 matches
-
fine, ideea mixajului revoluție-complot apare la mai mulți, dar este susținută cu preponderență de Iulian Vlad (revoluție-amestec străin), Ștefan Gușe (soarta României s-a decis la Malta, dar revoluția au făcut-o românii), Dumitru Mazilu (a fost o revoluție cu sensurile deturnate), Silviu Brucan (revoltă spontană și lovitură de stat), Raportul SRI (revoltă amplă și premeditare externă), Nicu Ceaușescu (lovitură de stat a Armatei, MI și Securității pe fondul revoltei populare), Lucian Boia, Vladimir Tismăneanu, Gabriela Adameșteanu, Emil Hurezeanu (revoluția pregătită
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
și a secondat fățiș revoluția), Nestor Rateș, Anneli Ute Gabanyi etc. Harababura este totală și, pentru a face puțină ordine în tot acest torent de interpretări, trebuie definit termenul "revoluție". În zona politică, Le Petit Larousse creditează acest termen cu sensul: "schimbare bruscă și violentă în structura politică și socială a unui stat care se produce atunci cînd un grup se revoltă împotriva autorităților în funcție și preia puterea"; tot aici apare însă și "revoluție de palat" care înseamnă: "acțiune ce
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
în prezentul continuu al unei rememorări, surprize paralizante, după cum nu conține nici eșecuri definitive. însă importanța acestei expoziții și, poate, chiar unicitatea ei se detașează într-un plan secund, care tinde să devină adevăratul prim-plan. Pentru că, într-un anume sens, expoziția se autosacrifică. Ea și asumă povara unei forțe portante și a unei utilități de semnal. Dacă în primă instanță relația Cetate - expoziție pare a exprima relația spațiu - obiect, în subtext raporturile se inversează; expoziția se transformă în spațiu, iar
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
a rătăcit dramatic într-un fel de esperanto al limbajelor artistice și a invalidat, ipso facto, opțiunile lui Oroveanu. 4. Pentru că nu se știe, și nici măcar nu sunt semne vizibile că s-ar fi întreprins cercetări, oricît de palide, în sensul acesta, ce este aceea contemporaneitate. Din perspectiva lui Oroveanu, contemporaneitatea este o problemă de calendar, adică tot ce mișcă este contemporan, pe cînd din perspectiva Ruxandrei Balaci, contemporaneitatea este ceea ce nu s-a născut încă, adică virtualitate pură. 5. Pentru că
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
nu se adună într-un întreg coerent, de parcă toate elementele filmului s-ar dezvolta în direcții diferite. Povestea sună așa: un profesor evreu de literatură clasică numit Coleman Silk (Anthony Hopkins) e concediat pentru că a folosit un cuvânt al cărui sens secundar era "cioroi". La ceva timp după moartea soției lui, el începe două relații: una de prietenie cu scriitorul Nathan Zuckerman (Gary Sinise) și una amoroasă cu o muncitoare de la fermă (Nicole Kidman). Nu trebuie să aștepți mult până să
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
într-o copleșitoare majoritate din generațiile mai vârstnice. Dar nu la o situație generală vreau să mă refer, deși condiția extrem de ingrată a istoriei literare, azi, ar merita o discuție separată. Moștenirea lăsată de Zigu Ornea ne stimulează în acest sens. Nu cred că e exagerat să afirm că istoria literară se află în cel mai grav impas din evoluția ei, prin comparație cu critica și teoria literară. Se vede din situația precară a biografiilor, din marile carențe de documentare și
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
care nu vezi, evident, nimic. E începutul scurtei vacanțe și pauză utilă de meditație în lectura presocratică. Dacă mi-aș putea impune ca, în toate aceste pauze, să mă gîndesc la carte, dacă mi-aș putea forma un reflex în sensul ăsta, aș fi salvată." Iată, cu rictusul lor antipatic, deloc puținele constrîngeri exterioare care împăienjenesc și mai mult "înțelegerea". "Haosul neînțelegerii" despre care scrie în chiar ultima notă este vraiștea la care sîntem cu toții, mai mult sau mai puțin, conștienți
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
ar acoperi cam următoarele domenii: acțiunile antiteroriste, spionajul și contraspionajul, comerțul cu arme. Dar și, cine știe, asasinatul politic și posibila angrenare a statului român în acțiuni teroriste. N-avem de unde ști, din moment ce nu găsești nicăieri o descriere limpede a sensurilor noțiunii. Informațiile care ies din când în când la suprafață arată că Securitatea lui Dej-Ceaușescu nu era străină nici de fapte unanim condamnate de lumea civilizată. Vezi cazul Carlos și aruncarea în aer a sediului "Europei libere". Să le luăm
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
România s-a arătat deosebit de ospitalieră cu figurile emblematice ale terorismului mondial. Iar dacă vrem să coborâm mai mult, până în anii '50, constatăm că pe teritoriul românesc se reglau și unele din afacerile murdare ale comunismului internațional. (Recomad în acest sens cartea recent publicată de Polirom, "Însemnări de la Snagov", dedicată cazului Imre Nagy, o senzațională radiografie a evenimentelor post-Budapesta. Pentru cei curioși, se lămurește, în fine, și implicarea lui Valter - în epocă, Walter - Roman în această răfuială între comuniști.) Comerțul cu
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
Creangă, dar poate chiar de aceea, rezultatele sînt mai vizibile și, fără îndoială, foarte spectaculoase. Mai mult decît atît, forțînd puțin lucrurile, se poate spune că editorul "Ziarului de duminică" utilizează ŕ rebours formula epică sugerată de Mihai Zamfir. În sensul că, dacă Fetița era/trebuia să fie, o rescriere românească a capodoperei lui Nabokov, Relatare despre Harap Alb este, pînă la un punct, o reabordare a poveștii lui Ion Creangă din perspectiva literaturii universale. Cartea lui Stelian Țurlea, respectă întru
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
mână pentru a-și demonstra valențele creatoare față de un București blazat și orgolios?!... Iată câteva "idei" despre critică și despre starea actuală a "noastră", noi cei care ne învârtim în această lume literară oarecum închisă - și din fericire "închisă", în sensul că nu se mai amestecă printre noi, cenzorii și securiștii! - o lume care, pentru "bătrânul" care sunt, și-a păstrat în întregime farmecul, atracțiozitatea și chiar misterul, în anumite ceasuri! în rest... e tăcere și cărți. P.S.: Text cerut și
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
cu un pozitivism sui generis care alternează îndeobște în diverse domenii ale culturii cu fluxul emoțional și imaginativ. Pe direcția acestui flux energic o cercetătoare extrem de bine informată, cu o impresionantă bibliografie ŕ la page, Maria-Ana Tupan, în volumul intitulat Sensul sincronismului, d-sa își propune a "revizita" această noțiune care poartă, la noi, o amprentă lovinesciană, dar nu doar atît. Considerațiile d-nei Tupan vizează un tablou general al raporturilor dintre prezent și trecut în cîmpul cultural sub semnul achizițiilor epistemologice
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
menționată școala istoriștilor, cu stilul lor personalizat, anecdotic, tropic), caracterul deschis al paradigmelor științifice, al posibilităților de interpretare care nu sînt constrînse de consensul profesional sau disciplinar constituie componenta subiectivă a comentariului literar. Cercul de cercetători poate fi înțeles în sens restrîns, ca atașament local al celor care citează aceiași autori, discută la telefon, își citesc reciproc manuscrisele sau în sesiuni de comunicări, dar și într-un sens superior, de participare la o comunitate de idei care traversează discipline și nu
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
constituie componenta subiectivă a comentariului literar. Cercul de cercetători poate fi înțeles în sens restrîns, ca atașament local al celor care citează aceiași autori, discută la telefon, își citesc reciproc manuscrisele sau în sesiuni de comunicări, dar și într-un sens superior, de participare la o comunitate de idei care traversează discipline și nu necesită contacte fizice. Cînd totuși acestea se produc, se pune problema înțelegerii într-o limbă comună". În fond această trăsătură a "comunității disciplinare" ține de condiția omului
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
modelator abstract? întrebare pe care și-o pune același William Schultz: "Sînt schimbările dintr-un domeniu paralele celor din alt domeniu din cauza unui spirit comun al vremii? Se aplică ideea lui Jung despre sincronizare - că două evenimente pot avea același sens și pot apărea în același timp, fără existența unei relații de cauzalitate - în cazul interdisciplinarității?". Răspunsul ar putea fi afirmativ. Teza lui Jung referitoare la transformările corelate, în afara condiției cauzelor materiale sau a contiguității, pare inspirată de teoria sistemelor cuantice
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
științele sociale și creație. Prin cultivarea unor astfel de corespondențe infrastructurale, înțelegerea tuturor acestor domenii se adîncește, se dinamizează: "Contrar structuraliștilor, postmodernii nu gîndesc în diade și binalități, inclusiv de genul dihotomiei sincron/diacron. Fixîndu-și ca obiect dinamica structurilor de sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului. Situate la egală distanță de scientismul structuralist și de indeterminismul deconstrucționist, pragmatismul, glossematica, semioza socială, generalizată, analiza discursului sînt discipline prin care formalismul antebelic
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
organism viu, legat direct, însă, de societatea în care viețuiește. Mergînd într-o seară spre noul Teatru ARCA cu sediul în podul Clubului La Scena, m-am gîndit că foarte, foarte încet se produce o dezosificare a peisajului teatral, în sensul ivirii timide, ce-i drept, a spațiilor private care se ocupă cu producția, finanțarea și punerea în scenă a spectacolelor. În orice altă capitală europeană, ca să nu coborîm nivelul spre alte tipologii de orașe, turistul, băștinașul, specialistul sau îndrăgostitul de
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
de "comentariu", prin pura decupare, trebuie făcut, cu grijă, după desen, în așa fel încît firele tăiate să se îmbine perfect la loc, reconstituind modelul. De aici minimul avantaj comparativ al celui care, fiindcă a cunoscut (literal și în toate sensurile...) un autor, cînd citește și selectează "bucăți"de operă, știe să caute. Sau știe să "vadă". Un instrument de "căutare" (și de clarvedere, însemnînd, deocamdată, doar vedere la distanță) este antologia Despre identic și felurit, recent apărută la Polirom. Volumul
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
de operă, știe să caute. Sau știe să "vadă". Un instrument de "căutare" (și de clarvedere, însemnînd, deocamdată, doar vedere la distanță) este antologia Despre identic și felurit, recent apărută la Polirom. Volumul cuprinde un "repertoar" extras din poezia, în sens larg, a lui Gellu Naum, "înscenat" și prefațat de Simona Popescu. Înscenare înseamnă, aici, aducere în scenă, adică scoatere "îngrijită" (și îngrijorată) la suprafață. Îngrijorarea apare fiindcă există probabilitatea, nu mică, de-a nu pricepe, ca lector bine intenționat, dar
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
se supune unui regim interogativ, care-i condiționează însăși starea ființării ("Am vrut să fiu,/ Am crezut că sînt./ Pînă a apărut întrebarea" - întrebarea), autoarea se simte copleșită de-o transcendență ce șterge granițele dintre timpuri, fără a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut, nu-i viitor,/ Un azi etern, năucitor,/ Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
nu să acuz. Am putea opri orice alte explicații la una singură: pur și simplu, Lovinescu nu recunoștea operei lui Slavici nici o valoare, prozatorul nu răspundea în nici un fel gustului său și exigențelor sale estetice. Există referințe fulgurante în acest sens, privitoare la nuvelist și la memorialist. Dacă nu mă înșel, din investigațiile pe care am reușit să le fac în întinsa activitate lovinesciană, criticul nu s-a referit niciodată la romanul Mara. Editat în volum în 1906, la Budapesta, fără
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
surprinde să întâlnim pe aceeași listă un poet de extremă stângă, cum este și va rămâne Mihai Beniuc, cu un scriitor simpatizant al legionarilor, cum e Mircea Streinul. E de observat că, alături de mulți poeți modești, gruparea se diversifică în sensul preocupării pentru muzică (prin compozitorul Paul Constantinescu), pentru artă (prin Ioan I. Mirea, care scrie despre Ștefan Luchian), pentru teoria estetică (prin italianul Marcello Camilucci), pentru filosofie (prin Constantin Micu, preocupat de caracterul specific al spiritualității românești, și prin Grigore
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
românească esențială și liber de a crea orice pe temelia acestei culturi. Până acum scrisul nostru a clădit alături de cultura europeană. Azi are dreptul de a crea în ea, deoarece posedă în urmă un ciclu împlinit, o tradiție și un sens ascensiv" (p. 227). Anterior, în 1939, același Vintilă Horia a firma că tinerele condeie vor să clădească "imaginea unei Europe renăscute și reînfrățite sub faldurile unui nou umanism, între hotarele căruia spiritualitatea românească să-și poată spune cuvântul ei răspicat
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
după o "întreagă tufărie de figuri stilistice, absolut inutile" (p. 220). El condamnă "poezia de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de atitudine, cu un conținut relativ evident" (poate că, în acest sens, numai poezia lui Mihai Beniuc corespunde idealului). Ion Șiugariu vrea o înnoire de fond, destul de neclar formulată ca opțiune. Refuză orice experimentalism de tip avangardist, dar și inerția simbolismului minor, contestând "decadentismul imagist și formalismul sec" (p. 223). Însă cei mai mulți
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
asemănări între condiția lor și aceea a evreului, și el adesea marginalizat (...) Unicitatea admite sau exclude comparația, relația? Da, le exclude, dar numai în cazul lui Dumnezeu: el este unic și, deopotrivă, incomparabil cu creatura. Antisemitismul este unic în alt sens: nu e incomparabil, e doar ireductibil (...) Comparațiile, relațiile sînt nu numai posibile, dar devin chiar dezirabile. Altminteri antisemitismul ar fi incomprehensibil pentru cei care nu l-au îndurat. Refuz să accept, acum și pururea - adaugă Andrei Cornea - verdictul clasificatoriu al
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]