3,422 matches
-
mult succes ca la noi. Plecând la țară, lăsase cu multă imprudență pe biroul lui un exemplar al tratatului de pace comentat de Vintilă și primit din Moldova, apoi scrisori, hârtii de ale noastre; cercetările se făcură în lipsa lui, deschizând sertarele și dulapurile cu lăcătușul. L-au adus în oraș cu automobilul și l-au lăsat pe noapte cu santinela în odaie. A doua zi de dimineață, interogatoriu la Kommandantură, apoi arestare acasă, păzit de soldat. Nu avea voie nimeni să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
control ale elevilor. Ori cu vreo elevă, rîde doamna Petrache. Cu ce-ți putem fi de folos? O cafea? Nu, mulțumesc! Vreau coeficienții de compresie ai gazelor din studiul ce l-ați făcut. Îi vrei acum? Trebuie să răscolesc toate sertarele... Vin mîine. Cineva bate la ușă, apoi intră. Sărut mîinile, bună ziua! zice. Mă întorc și-l privesc: e Vlad. Are o salopetă făcută de comandă, în care pare și mai înalt și mai bine legat. Își scoate casca de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ocupă de "mișcarea hîrtiilor". Fiecare drum al meu pe acolo înseamnă de fapt o încercare de-a privi înăuntrul unei existențe de uzină. E ca și cum mi-aș face drum în casa cuiva ca să aflu ce se ascunde în dulapuri și sertare. Într-o zi, una din zilele "goale", m-am întîlnit cu Petre, am stat de vorbă vreun ceas și, la despărțire, i-am spus: Greu mai trece ziua de azi, parcă nu se mai sfîrșește. Închipuie-ți ce greu trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
anului trecut, cînd a slăbit cu cinci kilograme din cauza durerilor de măsele. Doamna Teona se ridică puțin de pe scaun, scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și termină istoria cu măselele. Eu, îi răspund. Scot pixul din buzunar și semnez formularele la locul indicat de economistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pixul și-l lasă peste dosarul din fața sa. Am adus contractele, vorbesc cu glas scăzut, așezînd dosarul pe biroul economistei. Știi, surîde doamna Teona, credeam că te-ai rătăcit prin hățișul atîtor semnături. Lucru previzibil dealtfel, rîde ea, scoțînd din sertar o țigară, timid cum ești... Întorc surprins capul. O văd cum se ridică puțin, răsucește scaunul sub ea, își scoate genunchii de sub birou și rămîne cu ei alăturați, învăluiți de privirea mea fixă. Are genunchi frumoși! Pot să văd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rog să-mi oferi un foc. Mi-am uitat bricheta acasă. Ați fost pe acasă între timp? o întreb. Cum adică?! Mai înainte, cînd am fost aici cu domnul Ștefănescu, aveați bricheta. Da?! rîde ea. S-o caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă ce flacăra ajunge între privirile ochilor noștri. Doamna Teona își duce țigara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă ce flacăra ajunge între privirile ochilor noștri. Doamna Teona își duce țigara la gură. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Eu aprind bricheta și o apropii de capătul țigării. Ea trage de cîteva ori din țigară, aruncă fumul într-o parte, rămîne cu țigara între degete și, fără să mă slăbească din privire, îmi șoptește: Mulțumesc, Mihai! Sting bricheta, trag sertarul, o pun la loc, închid sertarul și mă retrag pînă lîngă fotoliu. Îmi permiteți să mă așez? o întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de capătul țigării. Ea trage de cîteva ori din țigară, aruncă fumul într-o parte, rămîne cu țigara între degete și, fără să mă slăbească din privire, îmi șoptește: Mulțumesc, Mihai! Sting bricheta, trag sertarul, o pun la loc, închid sertarul și mă retrag pînă lîngă fotoliu. Îmi permiteți să mă așez? o întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n ordine. Spune-mi, îmi arată spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge la birou și se așază pe scaun. Trage sertarul în care am pus eu bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici. Doamna Teona bagă pachetul în sertar, închide sertarul, apoi își ia țigara de pe marginea scrumierei și, la întrebarea mea din privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea și ramul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici. Doamna Teona bagă pachetul în sertar, închide sertarul, apoi își ia țigara de pe marginea scrumierei și, la întrebarea mea din privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea și ramul cu flori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încercat să repicteze "Pasărea măiastră", dar a fost de ajuns o clipă de inspirație și a ieșit cu totul alt tablou. Ei, ce zici? Îl poți convinge? Nu știu, doamnă, surîd eu, nu știu ce să vă promit. Doamna Teona scoate din sertar bricheta, pe care o aprinde și o stinge de mai multe ori, surîzînd mereu unui gînd. Știi, Mihai, se hotărăște ea să-mi spună, de cîte ori rostești tu cuvîntul "doamnă", mă cuprinde același fior pe care îl încerc atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi zice Lazăr, nu de alta, dar ne mai trebuie. Să vorbim cu alți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu i-am cerut voie să fumez în birou la ea, în prezența ei. Asta m-a făcut să roșesc și să mă pierd. Blestemata asta de fire timidă ce-o am!... Ea a cîștigat teren. A tras încet un sertar, a scos un dosar, iar din dosar, o hîrtie. "Tovarășe Ștefănescu, mi-a spus, întinzîndu-mi hîrtia, asta e decizia dumneavoastră de numire în postul de inginer principal la Reziduuri. S-a stabilit în ședința de ieri. Marinescu va fi numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au privit la fel, de parcă ar fi vrut din clipă în clipă să mă întrebe ceva. Aspirine și o sticluță cu carmol, vă rog! spun eu întinzînd o hîrtie de zece lei. Carmol nu avem, îmi răspunde femeia, scoțînd din sertar o bandă cu zece aspirinie. Nu doriți altceva, domule Vlădeanu? Poate o sticluță cu oțet aromat. Nu, mulțumesc! De unde-mi știți numele? Orașul e destul de mic, și-apoi, veniți cam des prin farmacie... Voiam să vă întreb un lucru: ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
i l-am urmat mai mult ca oricînd. Dar, mă mir eu, de unde știți de sfatul dat?! V-am spus doar că sîntem prietene, își arcuiește farmacista sprîncenele într-o expresie de pură și deplină feminitate, apoi se apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din sertar banii ca să-mi dea restul. Într-o clipă trec prin mintea mea o sumedenie de imagini de pe vremea cînd eram bucătar. Încerc s-o regăsesc pe farmacista de acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu, de unde știți de sfatul dat?! V-am spus doar că sîntem prietene, își arcuiește farmacista sprîncenele într-o expresie de pură și deplină feminitate, apoi se apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din sertar banii ca să-mi dea restul. Într-o clipă trec prin mintea mea o sumedenie de imagini de pe vremea cînd eram bucătar. Încerc s-o regăsesc pe farmacista de acum, dar nu pot să-mi dau seama care dintre fetele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privește doar pe mine. S-a ridicat și el de pe pat și a spus, aproape amuzat: — Aici cam ai dreptate tu, pentru că desenul ăsta chiar că te privește! S-a dus la birou și a căutat un plic într-un sertar. A pus de se nul cu grijă în plic și mi l-a dat în palma inertă. Rămăsesem nemișcată în mijlocul camerei, cu privirile în pământ, de parcă aș fi derulat timpul înapoi și de-abia aș fi intrat la el în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mângâindu-l pe păr. — Dar tot am găsit ceva, zise domnul Martin, smârcâindu-se din nou și sculându-se din fotoliu. începuse să se miște mai lejer în pijamaua nouă. Se duse cu gesturi precise la bibliotecă. Scoase din primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prin buzunare? Chiar dacă o făcuse de multe ori În cariera sa, Brunetti ura această primă intruziune În intimitatea mortului, această primă și Îngrozitoare impunere a puterii Statului asupra liniștii celui dus. Îi displăcea că trebuia să le scotocească jurnalele și sertarele, să le frunzărească scrisorile, să le pipăie hainele. Dar, fiindcă trupul fusese deja mișcat din locul unde fusese găsit, nu avea motiv să-l lase neatins până ce fotograful avea să-i Înregistreze poziția exactă. Se lăsă pe vine lângă tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]