7,518 matches
-
clipă. Cu mîinile pe genunchi, respiră adînc. Pe fața-i gânditoare se întrezărește o grimasă. Deziluzie, împovărare, resemnare... Continuă să pedaleze. Și mai repede, zîmbind sub pălărie. Există oameni care sunt într-o permanentă competiție cu orele, zilele, anii, iar setea pentru cunoaștere îi ține captivi între mii de tomuri. Stau de vorbă astăzi cu Daniela Gîfu, cercetător științific și cadru didactic asociat la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), scriitoare, doctor în filosofie, specialist în comunicare politică și, de
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
lui Mark Twain, publicată în 1889, « Un yankeu la curtea regelui Arthur », aterizasem într-o lume diferită de Europa. New York-ul trăiește într-un ritm trepidant, greu de găsit într-un alt oraș din lume, are un tumult și o sete de viață care nu lasă loc la alternative. Prima discuție cu Secretarul General al ONU, cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare, a fost stimulatoare, pentru că domnul Ban Ki-moon este nu doar o personalitate internațională, ci și un om care crede
Interviu cu Reprezentantul Permanent al României la ONU, E S Ambasador Dr Ion Jinga [Corola-blog/BlogPost/92985_a_94277]
-
și Ion Zelea-Codreanu, puternicul student Cătărău, care-i însoțea împreună cu o echipă din care făceau parte, printre alții, prof. univ. dr. Corneliu Șumuleanu, avocatul Alexandru C. Cusin (fost lider studențesc) și C. C. Calciu (sponsorul său din 1910), este bătut cu sete și trimis la București noaptea cu trenul, escortat de jandarmi. Telegrama martorului A. C. Cusin este edificatoare pentru duritatea cu care trebuiau să acționeze prefecții conform circularelor transmise în teritoriu de Take Ionescu, ministrul de interne. „Iași, 12 noiembrie 1912 D-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
de răspândire a Evangheliei, a acestei vești bune - în întreaga lume (Marc. 16:15). Fundamentul prezentului demers literar se află în Vechiul Testament, în profeția proorocului Amos, prin care Dumnezeu atenționează asupra unei vremi “de foamete (...) nu foamete de pâine nici sete de apă, ci foamete și sete după auzirea cuvintelor Domnului” (Amos 8: 11). Ideea adaptării în versuri a Bibliei s-a nascut tocmai din nevoia de a satisface, la vremea potrivită, “foamea și setea” spirituală anticipată de către Dumnezeu”, mai scrie
Sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat” [Corola-blog/BlogPost/93082_a_94374]
-
vești bune - în întreaga lume (Marc. 16:15). Fundamentul prezentului demers literar se află în Vechiul Testament, în profeția proorocului Amos, prin care Dumnezeu atenționează asupra unei vremi “de foamete (...) nu foamete de pâine nici sete de apă, ci foamete și sete după auzirea cuvintelor Domnului” (Amos 8: 11). Ideea adaptării în versuri a Bibliei s-a nascut tocmai din nevoia de a satisface, la vremea potrivită, “foamea și setea” spirituală anticipată de către Dumnezeu”, mai scrie Ioan Ciorcă. Lucrarea urmărește, potrivit acestuia
Sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat” [Corola-blog/BlogPost/93082_a_94374]
-
foamete (...) nu foamete de pâine nici sete de apă, ci foamete și sete după auzirea cuvintelor Domnului” (Amos 8: 11). Ideea adaptării în versuri a Bibliei s-a nascut tocmai din nevoia de a satisface, la vremea potrivită, “foamea și setea” spirituală anticipată de către Dumnezeu”, mai scrie Ioan Ciorcă. Lucrarea urmărește, potrivit acestuia, să dea o nouă formă textelor care alcătuiesc Biblia, fără să le modifice esență, făcându-le ușor accesibile și ușor de memorat. Muncă de 23 de ani la
Sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat” [Corola-blog/BlogPost/93082_a_94374]
-
sub semnul divin al cifrei 7 - înmulțită cu 10, 12 sau 21, scânteietoarele sale eseuri însumând, cu unele excepții, între 70, 84 ori 147 de rânduri tipografice. 7. Vocația critică Animat de un elan ascensional nestăvilit și neîntrerupt, mistuit de setea de absolut - aidoma modelelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncuși, Călinescu, Eliade... -, Ovidiu Ghidirmic dovedește, și de astă-dată, că și-a asumat vocația critică asemenea unei necontenite aspirații, năzuințe spre perfecțiune și desăvârșire. Deprinzând, o dată cu Mircea Eliade, adevărul conform căruia literatura este
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
încărcați în vagoane de vite atât de înghesuiți încât nu se puteau mișca, și apoi vagoanele au fost zăvorâte și atașate la trenuri care plecau către Muntenia. În cele câteva zile cât a durat acest transport, mulți au murit de sete sau asfixiați, până când au ajuns la destinație și s-au deschis vagoanele. Între timp, în Iași au continuat crimele: criminali locali, puși pe jaf, au profitat de ocazie ca să ucidă evrei pe stradă sau în casele lor, unde îi găseau
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
printre alții, de către Șerban Cioculescu, George Ivașcu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ovidiu Trăznea, Grigore Moisil, Miron Constantinescu, Andrei Oțetea, Victor Eftimiu. Acest contact timpuriu cu spectacolul cunoașterii oferit de marii oameni de cultură au influențat adolescentul și tânărul care eram, dându-mi setea fără sfârșit de cunoaștere, acea subtilă ebrietate de a căuta adevărurile omului și ale lumii în cuvintele cărților, în culorile picturii, în sunetul muzicii, pe scena magică a teatrului. O altă influență puternică în educația mea a avut-o practicarea
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
bolindete? Nea Ion a dat din mână a lehamite și a spus sictirit: -Lasă-mă în pace cu bolindeții! Ne-a mâncat în fund pe amândoi. Înțeleg copiii...de...sunt copii! Dar noi? Oameni în toată firea! Turnă pe gât cu sete vreo două pahare. Între timp, mama scotea de pe mine paltonașul, hăinuța, ghetuțele...După fiecare, exclama stupefiată : -Aooleuuu! Aoaaoleuuu! Se trezise și surioara mea, care chicotea când se văita mama. Eu tăceam chitic și scoteam limba la ea, înciudat că râde
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CERȘETOR LA POARTA LUI DYONIS Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului cerșetor la poarta lui dyonis stau lihnit de sete, cerșetor, ca să-mi dai o cupă de ceva, nu otravă, dă-mi un vinisor să visez doi iezi și-un căprior să mă dau de-a berbeleacu-n stele, noaptea când e luna arămie, să uit de trecut și de belele
CERȘETOR LA POARTA LUI DYONIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383269_a_384598]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > UNUL TU, UNUL EU... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Cânt iar. Cu urma soarelui în minte Pe-un colț de sete gândul mi-l desfac. N-am nici un chef ca să mai fiu cuminte. Iau haina hotărârii și o-îmbrac Întâi pe dos, apoi cum se cuvine. Mut nasturii pe partea mea de cer Și mă dezleg de umbrele aldine. Am alte
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestre E scrîșnet, ciocnire și fum, Și-un singur vagon cu ferestre, Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de tine și milă, Căci te-am prăbușit într-un vis, Mi-e foame, albastru și silă, Tu - cel mai cumplit compromis. O taină mi-ești încă,, iubire, ... Citește mai mult Pe umbra rămasă din gînduriM-aplec azi să jur și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
care-o tresar și o ning,Însemn fără leac peste fire,Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestreE scrîșnet, ciocnire și fum,Și-un singur vagon cu ferestre,Pierdut fără timp pe un drum.Mi-e sete de tine și milă,Căci te-am prăbușit într-un vis,Mi-e foame, albastru și silă,Tu - cel mai cumplit compromis.O taină mi-ești încă,, iubire,... XVI. VEAC AFON, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2300 din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
este așadar o considerație teoretică. Ea se împlinește în rușinea în care libertatea, în același timp în care se descoperă în conștiința rușinii, se și ascunde în rușine”. În cele din urmă Lévinas scrie: „Grija zilei de mâine, foamea și setea își râd de libertate”. Sigur că aceste dureroase, triste constatări nu puteau fi elaborate decât din mintea unui om care a cunoscut ororile vieții, a fugit de ele cât s-a putut, și a meditat profund asupra lor. Conștiința i-
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
că vei schimba ceva în destinul personajelor nu e decât efectul unui joc în joc, suma unor mici abateri, ireale, de la REGULĂ. În pofida VOCII, vei încerca să-l salvezi pe Magistrat. E parte din tine. Dublul prin care îți exprimi setea de putere. Și-apoi, suprimarea lui nu are rațiune: nu poți lipsi Stațiunea de ordine, de stabilitate, el e creația ta, vrei să-i găsești o justificare superioară, e un om: „VOCEA” se cade să dicteze o poveste angelică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
chiar dacă aceasta s-a manifestat în alte privințe. Și Balerina era cuprinsă de patimi arzătoare, visa ritmuri nemaiauzite și pași imposibili. Spirale ascendente infinite. „Eu nu sunt dansatoare!” ne spunea. „Eu sunt Balerină! Nu distrez pe nimeni, îmi satisfac doar setea de mișcare...” Era firesc să plece. Aveau nevoie de ea și alți Filozofi sau Romancieri. În ea era Adevărul. Ar fi fost absurd să devină nevasta unuia dintre noi. Ne-a lăsat mai singuri decât înainte; pentru Romancier asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez și eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu sete dintr-o țigară pe care, În prealabil, o mototolisem cu temei Între degete. Eveline avea toate motivele să mă persifleze, i le servisem pe tavă eu Însumi În persoană, cu gura mea de aur. Apucături rele, de profesor obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
i-ar fi lene ori sprințara muză ar fugi sastisită de dânsul, ci altceva se-ntâmplă atunci: o sfială, o reținere, mai pe românește o jenă. Urmându-și pas cu pas făpturile, împărțind cu ele bucuriile și necazurile, frigul, foamea, setea, marșurile lungi, umezeala, șicanele, bătăturile, nedreptatea, reumatismul, confiscarea parțială a averii și câte și mai câte, povestitorul simte din când în când nevoia să se retragă, să tragă binișor un glasvand dincolo de care eroii săi să nu mai fie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-o aducem zilnic din sat. Și zici că de-o săptămână nu mai avem apă? - se întoarse doamna către Piotr. — Nici cât să-mi fac un ceai - răspunse Piotr. — Bine, dar eu ce-am făcut când mi-a fost sete? — Ați mâncat mere - spuse Piotr. Atunci - spuse doamna - adă-ne trei gemuri și trei mere. Piotr ieși. — Vedeți? - spuse doamna către călugări. Acestea sunt necazurile mele. Multă lume crede că noi o ducem bine aici sus. Nu știe nimeni câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mi-au fugit găinile: au apucat-o la vale în pantă și nu s-au mai putut opri. în primăvară, când au fost ploile, s-a surpat o bucată de teren și mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte-un măr, dar dacă vreau să mă spăl e jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pământului nostru stau alții, cu saci mai mici, dar tot cu fundul lipsă. Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi oare greu să facă fericiți câțiva flăcăi mintoși, arși de dorința de a-și potoli setea de credință pe malurile Tibrului? — Ei, ce zici, s-ar putea? - zise papa Grigorie al XV-lea către cardinalul Damiani. Tu știi ce bani avem. Damiani stătu câteva clipe tăcut, socotind în minte. Dacă am reduce garda elvețiană de la 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă reușeau să sape o jumătate de metru pe zi, așa că, până la urmă, cel mai mare dintre frați trebui să admită că nu exista nici cea mai vagă posibilitate de a-și atinge scopul - dacă aveau vreun scop - înainte ca setea să-i doboare pe rând. Până acum n-am găsit nici urmă de umezeală, și cel mai bun lucru pe care l-am putea face ar fi să mergem să aducem apă, spuse. Doi dintre noi ar trebui să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să înainteze nici măcar o palmă. Când, epuizat și scăldat în sudoare, urca în sfârșit la suprafață, fratele său îi lua locul, și așa continuau pas cu pas, centimetru cu centimetru, cu acea capacitate de a rezista la căldură, oboseală și sete pe care numai cei din rasa lor o aveau. Cum acela trebuia să fie în principiu un autentic puț tuareg, servitorii nu aveau voie să coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile cu nisip sau să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]