40,428 matches
-
clubul elevilor din oraș, unde asistase la un concert susținut de copii cam de vârsta lui. Ar fi dorit să cânte la vioară. I se părea că virtuțile acestui instrument au darul de a scoate sunete venite ca din alte sfere, acestea lipindu-i-se de inimă ca un balsam. Dar oare voi reuși? se întreba copilul când rămânea singur, numai cu el. Această dorință devenise aproape o obsesie, dar Mihăiță nu găsea momentul potrivit să o împărtășească nici mamei și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
neliniște...! Există o plăcere nemascată a unor oameni cu preocupări periferice care, atunci când li se pare că într-o familie este statornicită buna înțelegere, pacea și liniștea, aureolată de o trainică iubire, ei vin ca niște păsări negre, din nechemate sfere să tulbure apele. Sunt ca adevărați paznici ai răului ce vor să întunece și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc un foc, chiar dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acestuia. Încă de la primul pas, scândura cedă și Alex căzu în gol până în balconul de la etajul al doilea. A fost suficientă doar o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vameșului. Dar nu putea discerne ce anume. Abea după ce se îndepărtă câteva sute de metri, strigă după feministă, iar ea, prinzând de veste, că poate urma ceva rău, apucă bara autocarului care tocmai se punea în mișcare, și ieși din sfera de activitate a vameșului dus de nas. În primul sat din calea autocarului, îl rugă pe șofer să oprească, îi mulțumi pentru servici, voi să-i dea câțiva lei, ăsta i-i refuză, îi ură drum bun, și se despărțiră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
meu tată! Ei, nu mai spune. Da. Așa e! Cum vă spun. Ăsta e adevărul adevărat. Tot răul - spre bine! Proverbul acesta este vechi, probabil, cât lumea; cât lumea noastră, a românilor, dacă privim lucrurile mai restrâns; dar, dacă lărgim sfera, el poate include tot ce este dincolo de noi. și, iată, că, încă un exemplu, se adaugă, zicaleimamă, de bună seamă, pentru a-i întări autenticitatea. Este vorba de cazul polițistului care a umplut, mai zilele trecute, presa lumii. Eroul a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ceva supraomenesc. Fața Ei ștergea din memoria mea toate celelalte fețe; eram năuc. Tot contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară. În clipa asta, în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cel de pe scenă, Începe să pre vadă ce va urmă. De asemenea, În interiorul scenelor acțiu nea e palidă, greul căzînd pe dialoguri. Și-n replici, găsim cîteva frumoase definiții ale comedianului, precum „praf de stele”, ori „un cer Într-o sferă acută” sau „un gest al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat, simte nevoia definirii histrionului, fără menajamente : „Voi actorii țineți lungi teorii despre libertate, fără a fi, de fapt, liberi. Fluturi de zi. Constrînși de dictatura
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tante. Dintre acești noi prieteni, numai Liviu si Covi nu copilăriseră în Ibiș, adică nu erau localnici. Ghiță Pană era însă, băștinaș. Aproape de-o vârstă cu Gerard. Cu câțiva ani mai în vârstă. Ghiță era născut în anul stabilirii sferelor de influență, de către marile puteri, reprezentate de Chuchill, Stalin si Roozevelt, în martie 1944. Când vorbea de anul și luna nașterii sale, în gașcă se isca prilej de dispute politice. Odată cu descoperirea biletelor pe care mai marii de atunci își
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întregul nostru popor și mai ales de partizanii din munți. Cam acesta era esențialul discuțiilor, desigur gratuite, care se înfiripau între prieteni. Într-una din zile, Ghiță, deasupra tuturor, că la el acasă se juca pocherul, deodată tună: Odată stabilite sferele de influență, nu se mai putea face nimica, iar ceea ce mâncase deja lupul, era bun mâncat. Și cât de caraghios au murit atâția prin munți, convinși că americanii vor veni si vor face pe dracu’ ghem? Cel care avea să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urma să fie plasat Într-o cameră cu nouăsprezece jucători englezi de bridge, În sala alăturată o altă comisie Începea intervievarea și evaluarea nou-veniților. Astfel a fost evitată izbucnirea unui nou război mondial În pașnicul Purgatoriu, având ca obiectiv reîmpărțirea sferelor de putere la etajul VIP-urilor. Singurul lucru bun la acest război era că n-ar fi putut avea ca rezultat sfârșitul lumii: aceasta tocmai expirase, ca un abonament la o revistă ori ca un card bancar. De ce se sfârșise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În urmă ca pe niște existențe ratate. Ieșeau toți, privind nedumeriți spre trotuarele fără de oameni, pentru ca, adulmecând urmele Încă vii ale acestora, fiecare s-o apuce pe drumul lui, după câteva scurte urinări care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu posibilitatea acțiunilor constructive, ce putem spera? Dintr-o limitată perspectivă de câteva mii de ani, proiecția noastră este minoră. Potențialul posibil nelimitat, științele naturii nu s-au pronunțat încă cu certitudine în legătură cu potențialul uman. Probabilitatea acțiunii constructive, incertă. În sfera noastră de timp și spațiu, avem o perspectivă acțională cel mult probabilă. Omul „circulă” potențialitate și probabilitate. Potențialitatea este înscrisă în codul său genetic, devenirea este probabilă. Istoria omenirii a demonstrat acest fapt. Prin reducere la elementele esențiale, această istorie
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
nu se știe către cine), stânga devine cool, trendy. Un tricou cu Che Guevara și preocuparea pentru soarta copiilor de pescari vietnamezi te fac, azi, mai interesant. Ne lipsește, din nefericire, categoria intermediară, acea clasă de mijloc inexistentă și în sfera economică ori politică. Sunt relativ puțini acei intelectuali care au trăit intens ambele epoci; și care, trăindu-le, au căutat să le înțeleagă critic; și care, înțelegându-le astfel, au luat o anumită atitudine, exprimând-o deopotrivă verbal și scriptic
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
alături de obiectul artistic. Neîmplinirile, deficiențele, eșecurile operelor sunt prezentate ca virtuți și merite, corul cronicarilor contribuind astfel la înălțarea unor autori (de la Fănuș Neagu la Alexandru Ivasiuc și A.E. Baconsky) pe nemeritate piedestale... Pornind de la fapte, neîndoielnic, reale din sfera criticii de întâmpinare a epocii, Cornel Regman extrapolează, generalizează abuziv și utilitar, transformând disocierea în metodă de lucru. O dată rodat mecanismul delimitării, el va fi declanșat cu fiecare ocazie, criticul căutându-și sau chiar inventându-și motive de discordie. E
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
într-un seif dispar. Noodle o pierde pe Deborah, după episodul infamant de un real tragism al violului, încercare neputincioasă, furioasă de a păstra ceva imposbil de păstrat, furie distructivă, emblematică pentru ratarea lui Noodles. Toate aceste personaje ridicate în sfera luminoasă a amintirii au fascinul efemeridelor, al ratării sau morții, de aceea trăirile sunt cu mult mai intense în proximitatea distrugerii totale. Gangsterii se amestecă și în lupta sindicală, făcută cu metode dure, iar intransigentul lider sindical, pe punctul de
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
de tulnice. Oricum, nimic mai mult decît un decor. Muzica își cîștigă o glorie trecătoare și, după aceea, ironizată des, cu instrumentalismul lui Macedonski. O muzică de clopot, la a cărei măsură trebuia să se conformeze poezia. Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!" - tot ce ține de impurele senzații, se transmite tot printr-un fel de senzorialitate, e filozofia muzicală a lui Barbu. O filozofie, de fapt, supramuzicală
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
trebuie să discernem analogicul chiar între obiecte foarte deosebite". îi dăm iarăși cuvîntul lui Vladimir Streinu: "socotită ca un ecou al abstracțiilor în concret, comparația revelează un sistem de echivalențe între ordinea ideală a gîndirii și aceea materială a simțirii. Sfera de valabilitate a unui adevăr dobîndește astfel o mai largă cuprindere, arătînd cum orice idee, dacă se clarifică prin imagine, este fiindcă își regăsește conturul în universul concret". E o concluzie anevoie de combătut.
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
nu mi-a fost așa de frig, zice Sena, schimbînd în draci vitezele, sperînd că exercițiul ăsta o să-i dezmorțească degetele de la picioare, călcînd pedalele fără milă. — Ce-a ieșit se vede, dacă asta înseamnă emancipare sau ieșire de sub orice sferă de influență străină, zice Monte Cristo. — Dar pe doamna Mina de ce-o țineți așa în izolare, se interesează Sena fără să-și dea seama că ridică o problemă sensibilă. Ar trebui să fie pusă și dînsa în temă cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cîtă naivitate, observă Părințelul, cîți ani avea pe vremea aia? Douăzeci, douăzeci și cinci? Mătăluță nu știi ce vorbești, spune Curistul, americanii se gîndeau deja la planul Marshall, iar el habar n-avea că tot globul fusese împărțit la Ialta în două sfere de influență. Și-a vîrît dracul coada exact în mijlocul Europei, se gîndește Părințelul, taman în teritoriul nimănui, acolo unde era mai mare criza, zice Curistul, frumușică manevră, e de acord Roja simțind un fior în piept la capătul altei depășiri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era ora șase fără un sfert. Plecasem cu mașina de acasă destul de devreme de teamă să nu mă rătăcesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca un epolet pe umărul băiatului e a lui Gielke. Dora nu mi-a răspuns. În schimb, a trasat conturul pozei cu degetul. — Cred că intenția editorului e să ilustreze noțiunea cancelarului, conform căreia privirea unui sexolog putea pătrunde În sferele cele mai intime ale unui om. De parcă Froehlich ar fi vrut să spună că cel mai important lucru privitor la sexualitatea unei persoane e ceea ce ascundem. când vine vorba de viața noastră intimă, există mai multe lucruri decât cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
centrul lui Adolf Koch pentru Cultivarea Socialistă a Corpului. Dora căscă doar. Treptat și recunoscător, strada și-a schimbat aspectul: magazinele goale s-au rărit, blocurile de locuințe au devenit mai frecvente. Cât despre noi, ne-am continuat drumul În sferele noastre private, având grijă să nu intersectăm orbita celuilalt. Câteva intersecții mai Încolo, am cotit spre o stradă lăturalnică, apoi Înspre o alta. Acum ne Îndreptam din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
undeva lîngă biroul la care stă Săteanu. Te-am întrebat ce-i cu tine, Mihai insistă Săteanu. Poftim?! tresare Mihai. A, da; incredibil! Da-da, incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil! Mă suspectezi c-aș minți? Întreab-o pe Doina! se aprinde Săteanu. Nu. Dar, pur și simplu, e incredibil. Tot ce mi-ați povestit depășește indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]